Tradiţii de Ignat în Moldova

Pe 20 decembrie, în tradiţia populară este sărbătoarea Ignatului, asociată în primul rând cu tăierea porcului * practica nu este specifică doar Moldovei, ci are origini preistorice * în vechiul Egipt, deşi porcul era considerat un animal dezgustător, oamenii îl jertfeau şi îl mâncau în mod ritual în cinstea zeului Osiris

 Despre Ignat se crede că ar fi o divinitate solară care a preluat numele şi data de celebrare de la Sfântul Ignatie Teoforul (sărbătorit pe 20 decembrie) din calendarul ortodox. Sacrificiul sângeros al porcului şi ritul funerar de incinerare (pârlitul porcului) în ziua de Ignat (ignis însemnând foc) este o practică preistorică ce supravieţuieşte şi astăzi în majoritatea ţinuturilor româneşti.
Pentru comunităţile arhaice din spaţiul românesc, sângele porcului era un element important pentru practicile de revigorare a soarelui. Observând că astrul intra treptat într-un proces de dispariţie, ziua fiind mai scurtă, oamenii considerau că trebuie să intervină în ajutorul lui şi făceau acest lucru prin sacrificarea porcilor în cinstea zeului Saturn. „La fiecare familie de gospodari se tăia porcul. Exista chiar o superstiţie că dacă nu tai porc, în anul care venea nu aveai noroc. O altă superstiţie era că în ziua de Ignat trebuia neapărat să vezi sânge ca să fii sănătos în anul următor. şi cei care nu aveau porc trebuia să taie o pasăre sau măcar să înţepe creasta unei păsări ca să vadă sânge”, a explicat Florentina Buzenschi, muzeograf la Muzeul de Etnografie din Piatra Neamţ
Obiceiuri şi superstiţii
Cunoscută şi cu numele de Ignatul porcilor sau Crăciunul ţiganilor, sărbătoarea este încărcată de obiceiuri şi superstiţii. Se credea că în noaptea de Ignat porcii se visează cu mărgele roşii la gât, ceea ce însemna că vor muri. Se mai credea că în această noapte vrăjitoarele umblă să ia belşugul casei, de aceea pentru a le îndepărta se presăra mei şi sare împrejurul casei, al hambarelor şi al curţii. Tăierea porcului era un adevărat ritual, nu se făcea oricum şi oriunde. „Porcul era văzut ca un simbol al agriculturii şi pentru că era un sacrificiu ritualic, trebuia să se facă într-o zonă curată a curţii, într-o zonă delimitată chiar uneori de o linie. După ce se tăia porcul, se făcea o cruce pe frunte sau pe ceafă pe care se presăra sare. Acasta este încă din vremea romanilor un simbol al purităţii, existând credinţa că prin tăietură va ieşi sufletul porcului. După ce era sacrificat, animalul era acoperit cu un ţol, pe care se aşeza un copil, ritualul fiind necesar păstrării în bune condiţii a cărnii”, a mai spus muzeograful.
În zona Neamţ, untura de pe maţele porcului era folosită pentru a trata bolile animalelor în anul următor. Pentru ca oamenii să fie sănătoşi, se ungeau pe faţă cu sânge de la animalul sacrificat.
Se mai spune că la tăierea porcului nu trebuie să fie de faţă oameni miloşi pentru că porcul va muri mai greu, iar carnea nu va mai fi la fel de bună. Cei care ajută la tăiat primesc pomana porcului, de la care este nelipsită ţuica fiartă. Oamenii încercau însă să nu se înfrupte din carnea de porc până la Crăciun.
Ţăranii ghiceau timpul probabil după splină
În satele din judeţul Vaslui se mai păstrează doar în mică parte tradiţiile legate de sărbători. Totuşi, tăierea porcului de Ignat a rămas un obicei preluat şi de generaţiile mai tinere, chiar dacă cei mai mulţi nu ştiu exact că acest obicei vine de la indieni. Denumirea de Ignat are rădăcini indo-euro. La indieni antici, zeu focului era numit Agni, iar Ignat este considerat un om al focului.
Crăciunul a fost iniţial închinat Zeului Soarelui şi se sărbătorea pe 6 ianuarie, apoi s-a mutat pe 25 decembrie. Odată cu acestă schimbare s-au preluat şi obiceiuri. Primul, tăierea porcului pe 20 decembrie. Iniţial, sacrificarea porcului avea la origini caracter ritualic, acum are caracter practic. „De la an la an, această perioadă a devenit una comercială şi cei mai mulţi îşi bat joc de tradiţii şi religia ortodoxă. Organizează din început de decembrie, în post, târguri cu produse de Crăciun. Tradiţia spune că se posteşte până la naşterea Domnului, iar sacrificiul porcului venea în întâmpinarea acestei mari sărbători. Odată cu tăierea porcului de Ignat au apărut şi alte obiceiuri, cum sunt cele de ghicit în organele interne. Ţăranii ghiceau timpul probabil după splină. Acest caracter ritualic a rămas de la haruspiţii romani care aveau obiceiul de a prezice vremea în ficat”, a spuns şi etnograful Dan Ravaru.
Acestea sunt observaţii de-a lungul timpului şi sunt adevărate pentru că animalele au reacţii de conservare împotriva intemperiilor. Porcul, de exemplu, are strat protector împotriva frigului. „Pomana porcului vine de la ideea de sacrificiu. Anumit părţi se ardeau, restul erau consumate. Prelucrarea unui porc la modul serios s-a produs ca un proces de desacralizare şi este nevoie de mai multe persoane pentru tăiere, de aici şi pomana de după terminarea tranşării”, ne-a mai spus Dan Ravaru.
Turte în ulei în loc de pomana porcului
În gospodăriile unde se păstrează cu sfinţenie postul, gospodinele oferă tutre în ulei celor care se ocupă de sacrificare. „Ne sculăm dis-de-dimineaţă, frământăm, punem oale mari de apă la încălzit ca să spălăm porcul după ce e tăiat. Cum e post, cei care tranşează porcul îi servim cu turte în ulei alde, atunci pregătite. Bineînţeles că facem şi pâine în vatră, cu borş de fasole. Carne de porc nu mâncăm decât în ziua de Crăciun, după ce venim de la biserică. Şi tot ca un obicei, acolo unde sunt copii, când se taie porcul cel mic se urcă pe el pentru a fi carnea fragedă”, a spus mătuşa Ileana Creţu din comuna Ştefan cel Mare.
Alina FERENŢ, Simona POP

Între Ignat şi Crăciun, femeile nu trebuie să toarcă, însă ele pisează grâu ca să aibă până la Crăciun şi fac un fel de turte, numite „cârpele Domnului Hristos”, sau turte cu julfă, care se mănâncă în Ajunul Crăciunului cu miere şi nuci sau cânepă. În ziua de Ignat nu se lucrează, iar cine nu ţine cont de această interdicţie, cade bolnav şi „ignează” adică are convulsii - ca porcul când este tăiat. În satele de altădată, odată cu sărbătoarea Ignatului oamenii se considerau deja în perioada sărbătorilor de iarnă.