Tradiţii de Sfântul Andrei

Creştinii îl sărbătoresc astăzi, 30 noiembrie, pe Sfântul Apostol Andrei, cel care a botezat primii creştini pe teritoriul României * sărbătoarea comemorează momentul morţii martirice a apostolului, pe 30 noiembrie, în anul 60 după Hristos, când acesta a fost răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de X (simbolul feroviarilor) * în tradiţia populară sărbătoarea se mai numeşte Ziua Lupului, iar noaptea care o precede se crede a fi una a farmecelor şi a strigoilor * legenda spune că momentul coincidea cu Anul Nou Dacic 

 Dincolo de sărbătoarea religioasă, ziua de Sântandrei era în vechime una din cele mai bogate în tradiţii şi superstiţii din calendarul popular. Era perioada când lupii se înmulţeau şi deveneau mai agresivi, de aceea oamenii erau temători şi au închipuit o sumedenie de obiceiuri menite să ţină fiarele la distanţă. Se spune că doar pe 30 noiembrie lupii puteau întoarce capul şi tocmai de aceea sunt mai periculoşi decât de obicei. Oamenii erau atât de înfricoşaţi încât în această zi nici nu se pronunţa cuvântul lup ca să nu îl aducă aproape, de unde expresia „vorbeşti de lup şi lupul la uşă”. Nu se mătura prin casă, fetele nu se pieptănau, dinţii pieptenilor fiind asociaţi cu pădurea unde se aflau lupii. O singură muncă era permisă în această zi, spălarea cămăşilor, „ca să se opărească gura lupilor”.
Şi mai de temut decât lupii erau în această perioadă strigoii. În imaginarul popular românesc strigoii sunt morţi (stafii, moroi sau vampire) sau vii (pricolicii, tricolicii sau vidmele) despre care se credea că se pot transforma în lupi. Strigoii vii se spunea că pot fi dintre copiii nelegitimi, fraţii şi surorile născuţi în aceeaşi lună, al şaptelea sau al nouălea copil născut de acelaşi sex într-o familie, cei abandonaţi fără a fi botezaţi. Ei puteau fi recunoscuţi pentru că nu mâncau niciodată usturoi şi deocheau tot ce vedeau. „Lumea satului de altădată era cu adevărat înfricoşată de această noapte pentru că se credea că acum se întâlnesc strigoii morţi cu cei vii şi se bat pe la răspântii, iar cei care treceau pe acolo erau în mare pericol. Ca să preîntâmpine aceste lupte între strigoi şi victime, ţăranii strângeau toate uneltele de pe afară, meliţa, furcile, şi tot ceea ce era ascuţit, adunau în casa şi legau foarfecile, cheptănuşii pentru ca aceste fiinţe supranaturale să nu se lupte”, a spus Florentina Buzenschi, muzeograf la Muzeul de Etnografie din Piatra Neamţ
Pentru ca duhurile rele să nu se cuibărească în case, femeile întorceau seara toate oalele şi cănile cu gura în jos. Scoteau din sobă cenuşa caldă de peste zi, pentru ca spiritele neliniştite să nu-şi găsească adăpost la căldură. În unele zone obişnuiau să împrăştie resturi de pâine prin curte, pentru ca spiritele flămânde să nu caute prin cămări de-ale gurii.
Usturoiul, leac şi amuletă
Un rol important în scenariul sărbătorii îl avea usturoiul. Ca să fie feriţi de toate relele în această noapte oamenii mâncau usturoi, dar îşi ungeau şi uşile şi ferestrele de la case şi grajduri cu usturoi, în semnul crucii. Altădată în satele din Moldova mai ales în noaptea de Sântandrei tinerii se adunau pe la câte o casă şi făceau o petrecere care se numea „păzirea usturoiului”. Fetele păzeau usturoiul ca să nu-l fure băieţii, iar usturoiul astfel păzit şi apoi sfinţit la biserică dobândea proprietăţi magice.
„În noaptea de Sfântul Andrei se adunau fetele şi băieţii şi păzeau usturoiul la casa unuia dintre ei, erau tot felul de jocuri, iar a doua zi usturoiul era dus la biserică şi sfinţit şi apoi folosit în vrăji de dragoste. Tot cu usturoi se dădeau cercevele de la uşi şi de la fereşti, omul neapărat trebuia să mănânce usturoi ca să alunge strigoii şi cu el să facă semnul crucii la casă, pe frunte, la animale. Era şi o noapte a obiceiurilor premaritale – fetele se întâlneau la casa uneia dintre ele şi făceau acea turtă de Sfântul Andrei cu o treime apă, o treime sare şi o treime făină şi noaptea ursitul venea să îi aducă apă ca să îşi astâmpere setea, sau se duceau la fântână cu lumânarea de la Paşte ca să vadă chipul ursitului”, a mai spus Florentina Buzenschi.
În această zi se fac şi prognoze meteorologice pentru anul următor. Gospodinele de la sat duc în pod 12 cepe, câte una pentru fiecare lună din an şi le lasă acolo până în seara de Crăciun. Cepele care s-au stricat semnifică luni ploioase, cu grindină, iar cele care au încolţit, luni cu vreme bună. Tot astăzi se pune grâu la încolţit pentru fiecare membru al familiei, pentru a vedea cum va fi anul care vine.

Citeşte şi: Tradiţii la Ovidenii

Grupaj coordonat de Maura ANGHEL

„Era un timp magic şi al fricii, dar şi al bucuriei, pentru că se întâlneau , era o noapte cu excese alimentare, se consuma turtă cu mujdei, bragă, covaşă, alimente care aveau seminţe de cânepă” -- Florentina Buzenschi