Tradiţii şi superstiţii de Florii
Dimensiune font:
Toţi cei care poartă nume de floare îşi sărbătoresc onomastica
În ultima duminică din Postul Paştelui sărbătorim intrarea Mântuitorului în Ierusalim sau Floriile. Se spune că înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr, moment considerat simbolul învierii viitoare a tuturor. Despre Lazăr se crede că era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a măritat cu Dragobete. Se spune că într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsându-şi pe mama-sa să facă plăcinte. Urcând într-un copac să ia muguri pentru animale, şi-a adus aminte de plăcinte, s-a grăbit să coboare, a căzut şi a murit. Potrivit legendei, Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, iar femeile dau de pomană copturi de post.
În ziua de Florii, oamenii duc ramuri de salcie la biserică pentru a-L întâmpina pe Iisus, iar după ce sunt sfinţite şi puse la icoane, unde se păstrează până la sărbătoarea de anul viitor.
Practici în gospodărie
Acum se plantează şi pomi din credinţa că vor avea rod bogat şi tot acum se împodobesc stupii cu ramurile de salcie sfinţite, pentru ca albinele să facă multă miere. Se mai spune că salcia îi fereşte pe oameni de duhuri şi îi apără de boli. În seara din ajunul Floriilor se organizează un pelerinaj sau o procesiune, care porneşte de la o biserică şi se sfârşeşte la o alta, în amintirea ieşirii oamenilor în întâmpinarea Domnului, pe drumul său spre Ierusalim. Pelerinajul are şi rolul binecuvântării oraşului.
De Florii, atenţia comunităţii tradiţionale era îndreptată, pe lângă sărbătoarea religioasă, către renaşterea vegetaţiei. De fapt, denumirea populară a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim. Maura ANGHEL
Mărţişorul purtat până în ziua Floriilor se agaţă de ramurile unui pom înflorit sau de un măceş, iar zestrea se scoate din casă, pentru aerisire.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau