Un gând despre Mihai TROFIN

      Trofin Mihai a văzut lumina zilei în data de 29 octombrie 1949, în mijlocul unei toamne blânde, pe strada Iancu Bacalu din Iași, stradă foarte aproape de mari edificii ieșene: Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Palatul Culturii, Biserica „Sf. Nicolae„ – Domnesc, Școala „Gh. Asachi”.

      Părinții lui Mihai, tatăl Trofin Ioan și mama Trofin Elena i-au oferit o educație creștin-ortodoxă și tradițional-românească exemplară. Tatăl, Trofin Ioan, a lucrat la CFR, însă a fost și cântăreț bisericesc având trei ani la Conservator. A cântat cu o înaltă ținută profesională la Biserica „Sf. Nicolae” - Copou, Biserica „Sf. Atanasie și Chiril” - Podgoria Copou, Biserica Socola, Biserica din Bucium și Vișan, ultimele păstorite de părintele poet Mihai Costinescu, vărul Elenei Trofin.

      Mama, Elena Trofin, a fost casnică, însă a practicat croitoria acasă la standarde profesionale, meserie pe care a deprins-o la Fabricile Confecției Militare.

      Mihai a fost botezat la Biserica „Sf. Andrei” din Iași, biserică aflată în imediata apropiere a Palatului Culturii, el fiind al patrulea copil și ultimul al soților Ioan și Elena. Primul copil, Emilian Trofin, s-a născut la 18.07.1945 în Răcanii-Doljului și a decedat la 11.07.2016, în orașul Tecuci; al doilea, Teodosia Trofin, născută în 1946 și decedată în același an la București; Ruxandra Trofin (căsătorită Roșu) născută la 26.05.1948 și Mihai Trofin.

      A urmat clasele primare la Școala „Gh. Asachi” din Iași, iar cursurile gimnaziale și liceale la Liceul „V. Alecsandri” din aceeași localitate. S-a remarcat în timpul școlii printr-o capacitate uimitoare de memorare a cunoștințelor din clasă, acasă rămânându-i timp pentru teme și destul, chiar foarte destul timp pentru joacă, el, Mihai, fiind năstrușnicul familiei.

      Se lăuda foarte des cu prietenii din școală și evoca cu admirație calitatea învățământului practicat. Amintea cu plăcere trăsăturile colegilor săi și în special al celebrului istoric al religiilor Culianu Ioan, ucenicului lui Mircea Eliade, dar și al colegului Mircea Ștefanovici, astăzi profesor universitar de analiză matematică la Universitatea Politehnică Iași.

      Școala Liceală a fost urmată de parcurgerea de către Mihai Trofin a unui bagaj fabulos de cunoștințe condensat în cursurile a trei facultăți: Economie – agrară, Drept și Teologie.

      A fost un student eminent, păstrând și dezvoltând prin muncă și studiu, aceleași calități uimitoare de memorare și redare fidelă a multiplelor cunoștințe studiate.

      Faptul că primele facultăți le-a absolvit cu nota 10 a constituit o oportunitate de a lucra în domeniul economic și agrar, fiind de la începutul carierei sale conducător de unități.

      În calitate de lider, de conducător, de manager în domeniul agrar, economic și financiar a actualizat îndemnul mântuitorului Iisus Hristos de a sluji pe cei din subordine, fiind un model pentru cei cărora le asigura chenzina cotidiană.

      Educația creștin-ortodoxă și tradițională românească primită de la părinți l-a determinat să urmeze cursurile primei promoții al Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, între anii 1990-1195, terminând această facultate cu note foarte bune. Nu a fost preoțit, iar propunerea patriarhului Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei și Bucovinei, de a ocupa postul de consilier economico-financiar al Mitropoliei, a refuzat-o.

      A fost căsătorit de două ori cu doamna Laurenția Trofin (Marcomini – de domnișoară) prima soție și cu doamna Liliana-Elena Trofin, actuala soție. Bunul Dumnezeu nu i-a dăruit, în ambele căsătorii, copii. În schimb, are fii duhovnicești, pentru că a botezat și a cununat oameni din toate păturile sociale, fiind deosebit de popular.

      Mihai a făcut stagiul militar la Iași, fiind însemnat în livret cu gradul de colonel în rezervă. A iubit sportul, jucând fotbal la echipa „Constructorul” - Iași.

      Trăsăturile personalității sale sunt multiple, ele fiind unice în virtutea creației divine. Dintre acestea câteva i-au jalonat cu preponderență viața și relațiile sale comunitare cu Dumnezeu, oamenii și natura înconjurătoare. Amintim câteva dintre ele:

1. Credința în Dumnezeu, Cel închinat în Treime și iubirea față de Dumnezeu și de oameni. Era profund analist al dogmelor și cunoscător al istoriei bisericești. Te uimea la el memorarea termenilor dogmatici și relaționarea lor cu cei filosofici, din dorința de a explica și trăi frumusețea inefabilă a Ortodoxiei. Se exprima cu lacrimi când vorbea astfel și, adesea, chiar foarte des, cânta imnul vecerniei „Lumină lină”, imn pe care-l îndrăgea extrem de mult.

2. Dorința de a ajuta pe toți oamenii, uitându-se pe sine pentru ca ceilalți aflați în nevoi să fie sprijiniți în orice situație. Se observa la Mihai o îmbinare uimitoare între iubire și jertfă, o actualizare tainică a tainei crucii și a învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos.

3. Capacitatea incredibilă de a munci până la ore târzii în noapte și repetarea consecventă, militărească zi de zi a acestei calități. Muncea și citea enorm. Nu-i plăcea lenea, minciuna și duplicitatea.

      Chiar dacă era un milostiv nativ, calitate insuflată de părinți, totuși nu era de acord cu leneșii și cu actele de donație la cei care mimau munca sau boala. Astfel, Mihai actualiza cuvântul Sfântului Vasile cel Mare despre milostenie, ca dar îndreptat cu adevărat spre cei aflați realmente în nevoi.

4. Tendința constantă de a conserva și păstra proprietățile și bunurile primite de la părinți pentru a duce în dinamica timpului valori pe care societatea contemporană le consideră desuete.

5. Meticulozitate și tenacitate în tot ceea ce a întreprins, corelate cu o prestanță și o eleganță sufletească și trupească ireproșabile.

      Cu greu puteai să-l întorci pe probleme economice sau să încerci să-i prezinți eronat date legislative fără să nu le observe cu o subtilitate nebănuită.

      Rezolvările sale pe probleme economico-financiare și pe cele juridice erau de o finețe uimitoare, fiind caracterizate de un bagaj exhaustiv de informații legislative și administrative.

6. Compasiune și iubire față de animale pe care le umaniza, nu în sens politeist, având măsura deosebirilor lucrurilor și ființelor create de Dumnezeu.

7. Seriozitatea tratării și rezolvării problemelor cotidiene, atât ale lui, cât și ale celorlalți oameni care l-au solicitat. A ajutat mulți oameni, pe diferite componente, nepretinzând nimic de la ei pentru ajutorul dat.

      A iubit pe Dumnezeu, familia, pe oameni într-un cuvânt pe toți. A fost o candelă mereu aprinsă pentru a lumina, prin darurile sale, pe cei ce-l solicitau în multiple probleme.

      A trăit viața aceasta efemeră la intensitate maximă pentru Dumnezeu și pentru oameni, de aceea de multe ori era de neînțeles multora, mai ales când în discuțiile cotidiene te uimea cu polivalența culturală.

      Mihai a căutat în orice clipă sensul existenței, sens pe care l-a găsit și mărturisit în Persoana Domnului Iisus Hristos. De aceea, a căutat să se unească încă din această viață cu Hristos și să îndemne la această unire pe toți cei care au comunicat cu el în această „drăguță de lume”.

      Mihai nu a murit. El doarme. Noi nu vom muri, ci vom adormi.

      Mihai merge pe un drum pe care și noi îl vom parcurge pentru a ne întâlni cu Sensul existenței, adică cu Iisus Hristos.

      Rugăciunea pentru Mihai, pentru toți cei plecați și pentru noi, cei rămași pe frontul duhovnicesc ne va aduce în comuniunea ontologică cu Iisus Hristos, dobândind astfel fericirea inefabilă a raiului.

 

-Amin-