Unul dintre puţinele oraşe în care poluarea a fost sancţionată de procurori

În România, când vine vorba despre poluarea mediului, diferenţa dintre criminalitatea reală şi cea sancţionată este de câteva mii de dosare * între anii 2011 şi 2016 au fost trimise la instanţă doar patru rechizitorii, alte peste 1.300 de dosare penale fiind închise, conform unei analize a Parchetului General * în Bacău, procurorii au trimis un dosar la instanţă

Defrişări abuzive, spaţii verzi îngropate sub ansambluri de birouri şi locuinţe, aer şi râuri otrăvite - acestea sunt doar câteva dintre acţiunile care pun în pericol grav sănătatea, viaţa oamenilor, animalelor şi a plantelor. Sunt fapte de degradare a mediului, sancţionate şi pedepsite potrivit legilor penale.

„În România pare să fie, însă, în acest domeniu, o diferenţă între criminalitatea reală şi cea descoperită şi sancţionată”, arată un studiu făcut recent de Parchetul General al României, semnat de Augustin Lazăr, procurorul general, şi procurorul Elena Giorgiana Hosu, fosta şefă a DIICOT. Aceştia au ajuns la concluzia de mai sus după ce au analizat soluţiile emise de procurorii de caz, în dosarele privind fapte de poluare a mediului, din cadrul celor 15 parchete de pe lângă curţile de apel şi unităţile subordonate. Au fost consultate dosarele din perioada 2011-2016, mai exact peste 1.300 de anchete.

Un dosar în cinci ani

În perioada menţionată, doar patru astfel de dosare au fost soluţionate cu rechizitorii şi trimise în judecată pentru decizii definitive din partea judecătorilor. Alte 1.312 dosare ce priveau fapte de poluare a mediului au fost clasate, s-a renunţat la urmărirea penală, s-au dat decizii de scoatere de sub urmărire penală sau încă nu au fost soluţionate, la nivelul parchetelor.

Dintre unităţile din ţară, cele mai multe astfel de cazuri sunt la Parchetul Curţii de Apel Bucureşti, cu 94 de dosare la care s-a renunţat, 83 clasate, în 14 s-a dat scoatere de sub urmărire penală, în opt neîncepere a urmăririi penale, iar 64 sunt încă în lucru, niciunul nefiind trimis la instanţă. În cei cinci ani, singurele rechizitorii trimise în instanţă au fost la Parchetul Curţii de Apel Bacău (unul), Parchetul Curţii de Apel Galaţi (două) şi Parchetul Curţii de Apel Oradea (unul).

Cei de la Parchetul General susţin în studiu că durata de soluţionare a acestor cauze, în mare lor majoritate, este între şase luni şi un an de la sesizare, cele mai multe fiind sesizări din oficiu ale procurorilor, câteva excepţii fiind sesizări trimise de Garda de Mediu, Administraţia Apelor Române, Comisariatul de Mediu şi Agenţia pentru Protecţia Mediului. Cei de la Parchetul General susţin, tot ca o concluzie, că actele normative au fost des modificate, sunt greoaie şi nesistematizate şi nu oferă „un instrument util procurorului de caz, fiind expresia unei viziuni neunitare asupra sancţiunilor de drept al mediului”.

Un dosar, în acest an

Reprezentanţii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău au menţionat recent că, în acest an, au fost trimişi în judecată Tudor A., pentru participaţie improprie la infracţiunea de tăiere de arbori şi participaţie improprie la infracţiunea de furt de arbori, şi a lui Gheorghe A., pentru comiterea infracţiunilor de tăiere ilegală de arbori şi furt de arbori. Ciprian NEDELCU