Vasluienii învaţă degeaba

Judeţul are unul dintre cele mai mici procente de conducători şi funcţionari superiori, dar şi una dintre cele mai mari proporţii a specialiştilor * vânzătorii sunt cea mai largă categorie profesională * un studiu al Patronatului Investitorilor Autohtoni evidenţiază judeţul Vaslui cu „un dezechilibru major al economiei”

Primele cinci ocupaţii în judeţul Vaslui sunt vânzător (2.526 de contracte de muncă), muncitor necalificat în industria confecţiilor (1.947 de contracte de muncă), asistent medical generalist (1.624 de contracte de muncă), profesor în învăţământul gimnazial (1.592 de contracte) şi operator-confecţioner industrial îmbrăcăminte din ţesături, tricotaje şi materiale sintetice (1.325 de contracte).

Datele din „Studiul privind analiza forţei de muncă la nivelul regiunilor de dezvoltare ale României”, elaborat de Patronatul Investitorilor Autohtoni (PIAROM), evidenţiază faptul că, în judeţul Vaslui, cea mai importantă industrie este cea a confecţiilor, comerţul este cel mai important domeniul de activitate într-o economie care nu produce mai nimic, iar statul este cel mai important angajator.

Concluzia studiului în ceea ce-i priveşte pe vasluieni vorbeşte despre „un dezechilibru major”: „Referitor la raportul dintre numărul de contracte de muncă şi numărul de şomeri înregistraţi în Regiunea de Nord-Est, cu excepţia judeţului Iaşi, care se încadrează practic în media la nivel pe economie, toate celelalte judeţe înregistrează niveluri ale indicatorului situate cu mult sub media pe economie. Judeţul Vaslui înregistrează al treilea cel mai redus nivel al indicatorului din România (după Teleorman - 2,26 şi Mehedinţi - 2,64). Practic, în acest judeţ, pentru fiecare şomer înregistrat există doar trei contracte de muncă, ceea ce reflectă un dezechilibru major al economiei”.

Probleme semnificative

În acest dezechilibru, judeţul Vaslui iese în evidenţă cu unul dintre cele mai mici procente de „membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalţi conducători ai administraţiei publice, conducători şi funcţionari superiori” - 4,92%, dar şi de „tehnicieni şi alţi specialişti din domeniul tehnic” - 5,29%. ~n schimb are unul dintre cele mai mari procente de muncitori calificaţi în rânduI celor care au contracte de muncă - 15,20%. Asta în vreme ce raportul dintre contractele individuale de muncă (CIM) şi noii absolvenţi de forme de învăţământ este cel mai strâns din ţară, 1,23 contracte/absolvent.

„Acest raport este mult mai strâns, indicând în mod evident un număr nejustificat de mare de intrări pe piaţa muncii: Vaslui (1,23 CIM/absolvent), Buzău (1,73 CIM/absolvent) sau Suceava (1,81 CIM/absolvent)”, arată studiul, ceea ce se traduce prin faptul că vasluienii învaţă, ies din şcoală an de an şi nu au unde se angaja.
„Dezechilibre semnificative sunt înregistrate în principal în judeţele Botoşani şi Vaslui, unde acoperirea populaţiei prin contracte de muncă este situată doar la 45% din media de 222 contracte de muncă încheiate la 1.000 persoane populaţie de domiciliu înregistrată la nivel naţional”, mai arată studiul, care subliniază că „judeţul Vaslui deţine cea mai redusă pondere a angajaţilor cu salarii mai mari decât salariul mediu - 5,82%”.

Ultima constatare vine să întărească o concluzie pentru analiza forţei de muncă pe care investitorii români o pun asupra economiei naţionale: „Economia României se specializează în domenii care în spaţiul european sunt necompetitive, generează valoare adăugată scăzută, iar forţa de muncă este ieftină şi necalificată. Acest lucru produce un impact economic semnificativ atât pe termen scurt (reflectat în puterea de cumpărare a populaţiei), cât şi pe termen lung, când veniturile scăzute caracteristice sectoarelor în care se specializează economia românească nu vor genera suficiente contribuţii la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale, pentru a asigura sustenabilitatea sistemului de pensii şi a sistemului sanitar public. De asemenea, aceasta va duce fie la creşterea presiunii fiscale asupra contribuabililor, fie la scăderea calităţii vieţii persoanelor vârstnice şi a actului medical”. Ovidiu IANCU