A fi sau a nu fi „imun” politic?

Demagogia parlamentarilor capătă proporţii astronomice odată cu apropierea alegerilor parlamentare. Practic, liderii marilor partide se poziţionează în favoarea înlăturarea imunităţii parlamentare, în timp ce sertarele celor două Camere sunt burduşite cu proiecte legislative date uitării, dar care vizează modificarea Constituţiei pe această speţă. În ceea ce priveşte votul dat de Senat, în cazul vicepremierului Oprea, românii trebuie să fie atenţi să nu cadă în plasa întinsă de politicienii avizi de popularitate

Demagogia politică depăşeşte limitele bunului simţ şi sfidează orice urmă a decenţei, dacă este să ne raportăm la discrepanţa dintre ceea ce zic parlamentarii şi ceea ce fac. Un exemplu clar ce vorbeşte de la sine despre făţărnicia acestora şi lipsa de curaj în ceea ce priveşte asumarea votului dat în Parlament este şarada făcută în ultima perioadă pe tema votului dat împotriva încuviinţării începerii urmăririi penale a lui Gabriel Oprea, acuzat de ucidere de inculpă în cazul poliţistului Bogdan Gigină.
Faptul că senatorii s-au opus nu este cea mai mare problemă. Românii ar trebui să iasă în stradă pentru lipsa de respect pe care o arată politicienii faţă de ei, încercând să-i manipuleze şi să câştige capital de imagine pe seama unor nenorociri care au impact emoţional major asupra poporului.

Citeşte şi O nouă etapă în războiul dintre Adăscăliţei şi Schwartzenberg- EXCLUSIV

Să aruncăm o privire obiectivă
Deşi subiectul imunităţii naşte monştri în rândul opiniei publice, trebuie să aruncăm o privire pragmatică asupra episodului din Senat, unde DNA a cerut încuviinţarea începerii urmăririi penale în cazul lui Oprea, pentru ucidere de inculpă. Ei bine, art. 72, al. 2 din Constituţie spune că „deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”. Cu alte cuvinte, cu sau fără votul senatorilor grijulii, organele abilitate îşi pot face treaba, mai ales că cererea DNA nu prea are legătură, deocamdată, cu DNA!!!.
Totodată, trebuie să amintim de prima solicitare supusă la vot în Senat şi validată de parlamentari, în care DNA îl acuza pe Oprea de abuz în serviciu, după ce a folosit escorta poliţiei rutiere de peste 1.600 de ori în zece luni, mai mult decât preşedintele şi fostul premier Victor Ponta. Nu întâmplător am adus în discuţie cele două solicitări, ci pentru a atrage atenţia asupra pedepselor pe care generalul girofar riscă să le primească, dacă va fi găsit vinovat. Astfel, Codul de Procedură Penală arată că „abuzul în serviciu este fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la doi la şapte ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică”, în timp ce „Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la unu la cinci ani”. Într-un context în care nimeni nu pune accent pe consecinţele care pot apărea odată cu finalizarea anchetei, suntem îndreptăţişi să ne întrebăm dacă tema imunităţii politice nu a fost „aruncată” în spaţiul public doar pentru a decapita un actant deja nesemnificativ al clasei politice, sau pentru a ne atrage atenţia de la nişte mişmaşuri mult mai grave.

Citeşte şi Moldovenii care l-au salvat pe generalul „girofar”

„Parlamentarii sunt orbi, muţi şi surzi la nevoile cetăţenilor”
Imunitatea politică rămâne totuşi o problemă care-i chinuie pe cetăţeni, deşi acesta este adusă în discuţie doar atunci când poporul iese în stradă. Puţini sunt cei care recunosc faptul că egalitatea în România se opreşte la uşile Casei Poporului. „Din păcate am prins Parlamentul la cel mai jos nivel al încrederii şi îl las tot acolo, la final de mandat. Una din chestiunile care au dus la acestă situaţie este şi imunitatea parlamentară, care este necesară într-o societate în care democraţie a devenit un stil de viaţă şi se face cu naturaleţe, nu unde, într-o singură legislatură ai 20-30 de parlamentari anchetaţi penal. Actualul tip de imunitate nu este adecvat pentru momentele prin care trece România, iar viitorului Legislativ îi revine responsabilitatea de a ajusta sistemul”, este de părere parlamentarul Gheorghe Emacu (PMP), precizând că în situaţia actuală a României ar trebui să se menţină imunitatea parlamentară numai în cazul declaraţiilor politice şi a votului, în timp ce percheziţia, reţinerea şi arestarea politicienilor să nu fie constrânse de votul Parlamentului. Totuşi, deputatul susţine că „sistemul” ar trebui să ofere şi o „garanţie a libertăţii” politicienilor care ocupă funcţii înalte, astfel încât aceştia să nu fie vulnerabili la şantaj, fiind de părere că trebuie modificată şi modalitatea în care sunt triate plângerile penale, pentru a nu devină un mijloc de constrângere a clasei politice.
De remarcat faptul că politicienii care blamează imunitatea parlamentară sunt aceiaşi oameni care au lăsat să se depună praful pe proiectele legislative depuse de liberali şi de social-democratul Tudor Ciohodaru, care luau Legislativului dreptul de a se implica în procesul de justiţie. Explicaţia acestei duplicităţi vine de la pesedist: „Adevărul este că declaraţii frumoase dăm toţi, însă în momentul în care am spus să modificăm Constituţia sau Regulamentul Parlamentului, astfel încât politicienii să nu mai fie nevoiţi să voteze solicitările DNA, nu am avut nici măcar susţinerea partidului”, recunoaşte deputatul, precizând că-şi va mai încerca odată norocul cu cele două propuneri legislative. Având în vedere ultimele ieşiri în presă ale Aline Gorghiu şi ale lui Liviu Dragnea, prin care cei doi lideri se declară „pro justiţie” şi împotriva imunităţii parlamentare, să sperăm că votul dat pe astfel de proiecte va fi în concordanţă cu demagogia televizată promovată de aceştia.
În ceea ce-l priveşte pe fanfaronul Gabriel Oprea care, după ce a văzut că şi-a ridicat tot poporul în cap prin votul primit în Senat, cere preşedintelui Camerei să reia procedura, nu ne rămâne decât să-i reamintim acestuia că demisia de onoare din Parlament ar fi fost cea mai bună soluţie, dovedind astfel că are nu doar coloană oficială, ci şi coloană vertebrală!
Anca BURNICHE