„În modelul Uniunii Europene există o gravă breşă de securitate”

 * a declarat, în exclusivitate pentru Evenimentul Regional al Moldovei, europarlamentarul Laurenţiu Rebega, membru al Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European

- Domnule deputat, ce va aduce nou Uniunea apărării europene, aflată în curs de constituire, în special în relaţia cu Rusia şi cu SUA, în domeniul securităţii militare?
- Situaţia se complică şi nu ştim, deocamdată, dacă o creştere a complexităţii este neapărat un lucru bun. Securitatea, în general, este o chestiune legată mereu de o polarizare: aperi ceva ce adversarul sau competitorul nu are. În sens operaţional, securitatea e întotdeauna o problemă de optim între ameninţări/riscuri şi resursele alocate pentru contracararea acestora. Lumea nu înţelege, de obicei, aceste lucruri. Apoi, securitatea este o zonă a secretului – tocmai pentru că este vorba despre subiecte delicate, ele nu trebuie cunoscute de oricine. Dar, dacă ni se spune că au crescut ameninţările, înseamnă că a crescut şi polarizarea! Iar resursele sunt 99,99% bani publici! Acestea sunt chestiuni care trebuie cântărite foarte atent!
- Mai ales când la mijloc se află Statele Unite...
- De mai multă vreme, SUA se arată nemulţumite de faptul că europenii nu bagă bani în NATO, dar se aşteaptă să fie protejate de aceasta. Preşedintele Trump a pus piciorul în prag şi majoritatea statelor europene şi-au crescut cheltuielile militare. Pe de altă parte, punerea în practică a Uniunii Europene de Apărare - ideea este foarte veche, de la Maastricht, va complica lucrurile, pentru că structurile militare naţionale vor avea, inevitabil, mai multe centre de comandă. Pentru a fi funcţionale şi eficiente, aceste structuri trebuie să fie foarte clar ierarhizate. Apariţia unei „armate europene” înseamnă, oricum am privi, apariţia unui nou centru de putere militară. Cuplul franco-german consideră că el e necesar. Ţările din Est, dar şi SUA, sunt mai puţin convinse. De cealaltă parte, Rusia va acuza creşterea dezechilibrului şi va avea un pretext bun pentru a plusa pe o nouă cursă a înarmărilor.
- Crearea unui pol de apărare europeană va destabiliza în vreun fel relaţiile din cadrul NATO, ţinând cont de relaţiile oarecum tensionate pe care SUA le-a cultivat în ultima vreme?
- Bineînţeles! Nu putem fi naivi! Introducerea unui nou termen în ecuaţie schimbă regulile! Dar n-aş folosi cuvântul „destabilizare”. Să vedem cum vor fi gestionate lucrurile din punct de vedere politic! România, de exemplu, face un joc de aşteptare. Până acum, din fericire, n-am fost puşi în situaţia de a alege tranşant: „sau-sau”! Dar cred că, la nivel foarte înalt, un asemenea scenariu trebuie analizat şi trebuie avute în vedere şi Planul B şi Planul C...
- Va exista un moment Brexit legat de prezentul şi viitorul securităţii europene?
- Dacă vă referiţi la posibilitatea ca Uniunea Europeană să „iasă” din NATO, răspunsul este categoric nu! Dacă vă referiţi la posibilitatea ca unele state să opteze, din punctul de vedere al integrării militare, mai mult pentru una sau alta dintre structuri, atunci da, o asemenea posibilitate există. Şi asta va complica suplimentar relaţiile dintre membrii Uniunii Europene.
- Criza imigranţilor poate lua, oricând, o turnură neaşteptată. De unde vine, astăzi, pericolul cel mai mare pentru Uniunea Europeană şi, implicit, pentru România?
- Pericolul cel mai mare vine de la Bruxelles! Şi când spun acest lucru, nu spun că Uniunea Europeană e rea sau că ne aşteaptă o catastrofă iminentă. Nu! Problema este că în modelul Uniunii Europene s-a evidenţiat o gravă breşă de securitate. E ca la un computer! Acum trebuie găsite soluţiile! Breşa de securitate are cel puţin trei niveluri: legislaţia, decizia politică şi neomogenitatea culturală. Toate acestea trebuie (re)gândite concertat.
- Evitarea unor noi crize în Balcani... Mai există această posibilitate?
- De ce nu? Acum, zona se află într-un calm relativ. Este cel mai potrivit moment pentru a apropia poziţiile adversarilor. O lume mai bună şi o pace durabilă nu se pot obţine decât acţionând de jos în sus! Desigur, marile puteri au mereu un cuvânt de spus, dar soluţia trebuie să vină de la cetăţeni!
- Aţi afirmat că, astăzi, cetăţenia europeană reprezintă un artificiu prin care UE încercă să preia o parte din suveranitatea statelor membre, uzând de aparenţele unei democraţii sporite. Cât de aproape este acest moment?
- Ştiţi cum e? Închipuiţi-vă un om care are lângă el mai mulţi copii şi care vrea să treacă peste un şanţ lat de circa 50 cm. Pentru adult este uşor să facă un pas. Copiii, însă nu pot, fizic, să facă pasul. Există două soluţii de principiu. Fie ca adultul să ia toţi copiii în braţe şi să-i treacă „forţat”, fie să aştepte până când copiii vor creşte şi vor putea păşi singuri. Răspunsul este politic: vrem să fim nişte copii purtaţi în braţe sau nişte oameni responsabili care aleg în cunoştinţă de cauză?
Dan M.Brezuleanu