BIOGRAFIA NEROMANȚATĂ A LUI SOV (I). Cum a făcut DELAPIDAT O COFETĂRIE, a FĂCUT PUȘCĂRIE pe vremea lui Ceaușescu

 Sorin Ovidiu Vântu a început să fure de vremea lui Ceaușescu. De-a lungul vremii, EvZ a publicat mai multe articole ce-l vizau pe Sorin Ovidiu Vîntu, încercând să deslușească meandrele biografiei sale. În acest prim episod vă redăm fragmente publicate în urmă cu câțiva ani din anchetele jurnalistice ce aduceau lămuriri importante la evoluția celui care este considerat a fi cel mai mare "inginer" financiar din istoria României, delapidările în care a fost implicat păgubind sute de mii de oameni.

Copilăria 

SOV are 60 de ani şi s-a născut în Roman, judeţul Neamţ, într-un bloc din apropierea magazinului Gulliver, foarte popular în oraş. După moartea tatălui său biologic, mama sa, infirmieră la Spitalul Municipal, se căsătoreşte cu un alt bărbat. După ce a participat la un avort provocat ilegal, mama actualului om de afaceri a fost dată afară din serviciu și s-a angajat ca femeie de serviciu.

Despre tatăl vitreg, vecinii care l-au văzut copil pe Vântu spun că el e cel care l-a iniţiat în afaceri, Constantin Ursaru, soţul Eugeniei Vîntu, care a stat alături de ea în ultimii ani de viaţă, se știe că era un membru respectat în comunitatea țigănească din Roman. “Omul trăieşte aici, în Roman, l-am văzut pe la mormânt. E bătrân, se mişcă cu greu. Pe el, când i-o veni vremea, tot aici o să-l îngropăm”, destăinuia groparul cimitirului din Roman în urmă cu câțiva ani.

SOV a absolvit Liceul "Roman Vodă" din oraş. A declarat că a început trei facultăţi, dar le-a abandonat pe toate trei, fapt greu de verificat în zilele de astăzi. Toate erau cu profil umanist. Întrebat dacă l-a ajutat şcoala în afaceri, a spus că "decisiv, m-a învăţat să gândesc". Nu a explicat la ce școală se referă, într-un este doar absolventul a 12 clase.

Puşcăria 

La începutul anilor `80, SOV a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 4 ani şi 8 luni. Potrivit dosarului penal judecat la Judecătoria Roman în 1981, în perioada iunie `80 – februarie `81, inculpatul Vântu Sorin Ovidiu era "funcţionar la serviciul contabilităţii" al Întreprinderii Comerciale de Stat pentru Mărfuri Alimentare şi Alimentaţie Publică (ICSMAAP) Roman". Acesta, împreună cu două gestionare de chioşcuri a "înlesnit însuşirea unor importante sume de bani" provenite din vânzarea produselor alimentare primite, în special cele de cofetărie. Toată operaţiunea era îmbârligată în tertipuri contabiliceşti, gândite de SOV. Banii se pierdeau pe drumul avizelor de expediţie, în "centralizatoare" şi "note de predare –restituire". 

POVESTEA DELAPIDĂRII

Peste 50.000 de lei din produse de cofetarie

Orasul Roman, judetul Neamt, 1 august 1981. Judecatoria locala se pronunta in cazul inculpatilor Maria Averescu, Maricica Levarda si Sorin Ovidiu Vintu. La acea vreme, cunoscutul om de afaceri de astazi avea 25 de ani, lucra ca functionar la serviciul contabilitate al Intreprinderii comerciale de stat pentru marfuri alimentare si alimentatie publica din Roman si era descris, dupa modelul militaresc, drept un „cetatean roman, absolvent de liceu teoretic, de profesie functionar, inapt serviciului militar, casatorit, nu are copii, nu poseda cazier judiciar”.

„Falsuri, sustragere, distrugere de acte...”

Potrivit magistratilor, calitatea oficiala detinuta de SOV in 1981 il desemna pe acesta sa se ocupe de „inregistrarea documentelor privind produsele alimentare ce se desfaceau prin chioscurile nr. 236 si 246, gestionate de catre una din celelalte doua inculpate”. In perioada iunie 1980-februarie 1981, in urma unei intelegeri cu cele doua femei, Sorin Ovidiu Vintu a facilitat insusirea de catre acestea a unor importante sume de bani din vanzarea produselor alimentare primite, in special de cofetarie (in textul motivarii se aduce vorba doar despre niste „branzoaice”), „prin falsuri, sustragere si distrugere de acte oficiale”.

 

SOV a organizat totul

Concret, Vintu, identificat de magistrati ca persoana care „a conceput activitatea infractionala”, sustragea sau distrugea avizele de expeditie a produselor (exemplarul original pe care-l primea de la unitatea furnizoare si exemplarul aflat la gestionar) si modifica valoarea din centralizatoarele zilnice, pe care, de asemenea, le avea asupra sa. In acest fel, concluzionau magistratii, se crea valoric „un plus ce nu era evidentiat si care urma sa fie insusit”.

Cu alte cuvinte, plusul de produse de cofetarie care rezulta in urma modificarii actelor contabile era vandut de una dintre inculpate, Maria Averescu, prin chioscul alimentar gestionat de aceasta. Sumele rezultate in acest fel erau impartite frateste intre ea si actualul magnat. Prejudiciul total: 53.662 lei.

Decizia

 

 

Cinci ani si zece luni de detentie

Banii ajungeau la SOV prin intermediul sotiei sale de la acea vreme, Aurelia, care era trimisa la chiosc, unde primea, de fiecare data, cate 1.300 de lei. Pretextul lui SOV ar fi fost, potrivit sotiei, recuperarea unor datorii a celei alaturi de care pusese la cale intregul plan, o datorie ce ar fi datat de dinaintea casatoriei lor.

 

Biletelul din calendar

„Schema chioscului” a fost intarita de o perchezitie efectuata la imobil, atunci cand, pe spatele unui calendar lipit de perete s-a gasit un biletel scris de SOV catre una dintre inculpate, in care acesta o anunta ca a venit dupa bani, insa nu a gasit-o. De asemenea, la imobilul unde locuia mama lui Vintu a fost gasit un alt inscris personal, din continutul caruia, spun magistratii, „rezulta clar cum erau impartiti banii”.

In timpul procesului, Vintu si-a recunoscut faptele, oferind chiar declaratii elocvente magistratilor. Astfel, spunea acesta, el a fost cel care a pus la punct intregul sistem, gandind inca de la inceput cum aveau sa decurga lucrurile. Singura problema a intampinat-o in convingerea celor doua complice. In aceasta privinta, Vintu declara ca nu l-au interesat anumiti oameni, ci doar „cineva alaturi de care sa lucreze, indiferent cine ar fi fost acestia”.

Condamnat pentru patru infractiuni

Intrucat au luat in considerare si aportul sotiei sale, magistratii au hotarat sa o oblige pe Aurelia Vintu la plata, in solidar, a daunelor, precum si instituirea unui sechestru asigurator pe bunurile mobile ale celor doi soti. Cat despre SOV, acesta urma sa fie condamnat pentru fiecare dintre infractiuni: complicitate la infractiunea de delapidare continuata (cinci ani si 10 luni de inchisoare si trei ani interzicerea drepturilor civile), sustragere si distrugere de documente oficiale (trei ani de inchisoare), fals intelectual (trei ani de inchisoare) si uz de fals (un an de inchisoare). Ramanea de executat pedeapsa cea mai mare: cinci ani si 10 luni.

RECURSUL

„Inculpatul dovedeste staruinta in activitati ilicite”

Recursul s-a judecat la Tribunalul Judetean Neamt, pe 14 septembrie 1981. Prezent in sala personal si asistat de avocat, Vintu cere gratierea partiala, acceptata si de procurorul de sedinta. Dupa o scurta reluare a motivelor ce au stat la baza condamnarii sale de Judecatoria Roman, magistratii consimt reducerea pedepsei, principalul motiv fiind starea de boala invocata de inculpat.

Pe de alta parte insa, judecatorii Tribunalului Neamt considera intemeiate parerile omologilor de la Roman, in privinta pericolului social implicat de faptele lui SOV. Astfel, spun acestia, faptul ca „inculpatul a fost initiatorul si organizatorul activitatii infractionale, in sfera careia a mai atras alte doua persoane, dupa ce incercase mai inainte acelasi lucru cu altele, demonstreaza staruinta pentru realizarea activitatilor ilicite”.

Tinand cont si de faptul ca Sorin Ovidiu Vintu s-a folosit de functia detinuta pentru a distruge si falsifica acte deosebit de importante, magistratii concluzioneaza: „In asemenea conditii, faptele prezinta particularitati deosebite, si pentru realizarea scopului reeducarii si prevenirii savarsirii altor infractiuni, pedepsele nu trebuie reconsiderate”.

Raman patru ani si 23 de zile

Tragand linie, instanta admite recursul lui SOV si decide gratierea in intregime a pedepselor de trei si un an de inchisoare. De asemenea, decide gratierea partiala, cu 1/6 a pedepsei celei mai mari, cea de cinci ani si zece luni de inchisoare pentru complicitate la delapidare continuata. Concluzia: Sorin Ovidiu Vintu va sta patru ani si 23 de zile in spatele gratiilor. Prin adresa numarul 19807/12.XI.1982, penitenciarul din Bacau confirma executarea pedepsei, de la 12 noiembrie 1982, pana la 7 septembrie 1987, cu mentiunea: „Se scad 27 de zile”.

Securitatea 

În presă au apărut informaţii cum că SOV ar fi semnat un angajament cu fosta Securitate şi avea nume de cod Nuş. Acesta ar fi început colaborarea în `83, în timp ce se afla în penitenciar şi a încheiat-o în`88. Potrivit jurnaliştilor de la Kamikaze, Vîntu a fost ales dintre mai mulţi candidaţi, a fost calificat „cel mai corespunzător” şi „dispune de posibilităţi de informare în rândul deţinuţilor de pe punctul de lucru şi are un dezvoltat spirit de sesizare şi discernământ”. Legăturile lui SOV cu Securitatea au fost făcute pe baza unor note făcute despre el de ofiţerii care îl supravegheau. Într-o notă, în timp ce se afla la Peniternciarul din Bacău, la punctul de de lucru „Lăzi – Conserve”, ofiţerul spunea: „În perioada cât a fost în legătură, a furnizat materiale care au stat la baza informării comandantului, o parte din acestea fiind exploatate şi în cunoaşterea şi documentarea activităţii elementelor din baza de lucru, aşa cum a fost obiectivul Bucu, Toader, Gelu, Geo şi alţii”, citează jurnaliştii de la Kamikaze din respectivele note. De partea cealaltă, Vîntu a spus că e o făcătură şi nu e nimic adevărat.