Copiii din spatele actualilor politicieni EXCLUSIV
Dimensiune font:
Candidaţii la funcţia de primar al municipiului Iaşi au fost provocaţi de reporterii cotidianului „Evenimentul Regional al Moldovei” să lase deoparte problemele cotidiene şi să se întoarcă în copilărie, pentru a povesti cele mai frumoase năzdrăvănii făcute în primii ani de viaţă
Constantin Brâncuşi spunea că „atunci când ai încetat să mai fii copil, ai murit demult”, odată cu visele şi credinţele tale. Acesta este motivul pentru care fiecare dintre noi trebuie să lupte cu negura timpului şi a rutinei, pentru a păstra vie flacăra copilăriei, chiar dacă timpul îşi pune, inevitabil, amprenta asupra noastră. Pornind de aici, reporterii cotidianului „Evenimentul Regional al Moldovei” i-au provocat pe candidaţii la funcţia de primar al Iaşului să renunţe pentru o clipă la postura de adult şi să păşească în trecut, pentru a vorbi despre prichindeii de altă dată.
Citeşe şi Mihai Chirica: „Nu vreau puterea, vreau să muncesc pentru locuitorii Iaşului!”
De la modelism, la marile proiecte ale comunităţii
Primarul interimar al Iaşului, Mihai Chirica, vorbeşte despre ghiduşiile făcute de băieţandrul crescut în casa părintească din Păcurari. „Fiind aproape de Grădina Botanică, cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o bătând aleile de acolo în lung şi-n lat. În ceea ce priveşte jucăriile, pot să mărturisesc că eram pasionat de modelism şi de tot ce însemna traforaj. Am şi acum revistele şi un planor construit când eram mic”, povesteşte Mihai Chirica, amintindu-şi de „telefonul” confecţionat din liţă şi cutii de chibrituri, pe care l-a împachetat cu grijă printre „lucruşoarele” personale atunci când familia sa a plecat din casa de pe strada Păcurari, forţaţi de avântul comuniştilor de a dărâma imobilele din acea zonă.
(Foto - arhiva personala Mihai Chirica)
Năzbâtiile acestuia nu au fost prea mari, având în vedere că actualul edil îşi aminteşte doar mustrările profesoarei de desen care şi-a pus mâinile în cap atunci când a văzut că elevul său a adunat toate hârtiile lăsate de colegi în bancă şi, făcându-le ferfeniţă, le-a împrăştiat prin clasă, jucându-se de-a iarna.
(Foto - arhiva personala Mihai Chirica)
Liberalul Marius Bodea retrăieşte şi astăzi peripeţiile sale cu motocicleta bunicului, bătrâna Mobra, pe care a scos-o la plimbare fără ştirea nimănui. „Curiozitatea copilărească a învins reţinerile, iar eu am unit drumurile satului, unul după altul, cu o Mobra pe care, evident, nu avea ce să caute un copil de până-n paisprezece ani. Într-un final, având în fine toate curiozităţile satisfăcute în acest sens, m-am întors la casa bunicilor, cuminte şi sfios, m-am bucurat că nu i-am găsit acasă şi, la fel de cuminte şi sfios, am dus motoreta la locul ei, convins că aventura mea va rămâne un secret cimentat pe veci între mine şi Mobră”, povesteşte Bodea, intrat şi el în cursa pentru Primărie. Curiozitatea şi elanul copilului de odinioară se regăsesc şi astăzi în caracterul liderului liberal.
(Foto - arhiva personala Marius Bodea)
Citeşte şi Marius Bodea: „Îmi doresc să fiu cel mai pro-business primar de până acum!”
Mica balerină, doctorul de astăzi
Uneperista Camelia Bodgănici îşi aminteşte de primii bănuţi câştigaţi în clasa a IV-a. „A fost o mare bucurie pentru mine, copil fiind, să câştig 21 de lei pe lună, fiind angajată la Corpul de balet al Operei Naţionale din Iaşi, la juniori. De acest lucru se leagă şi năzbâtia făcută cu regularitate: în fiecare dimineaţă, când mama îmi pregătea sandvişul, eu îl ascundeam în spatele frigiderului pentru că nu puteam mânca foarte mult, de teamă să nu mă îngraş”, povesteşte Bogdănici, amuzată de comportamentul său din copilărie şi de grija excesivă a mamei sale care, şi astăzi, o mai întreabă „dacă a mâncat ceva”.
(Foto - arhiva personala Camelia Bogdănici)
În ceea ce priveşte jucăriile, acesta îşi aminteşte că şi-a dorit foarte mult o trusă de doctoriţă, care la vremea aceea costa 10 lei şi pentru care s-a văzut obligată să facă primele sale economii. De remarcat faptul că astăzi, mica balerină are propria sa trusă medicală, fiind unul dintre cei mai buni medici oftalmologi.
Deputatul Petru Movilă povesteşte că undiţa şi paleta i-au fost cei mai buni prieteni. „Am crescut la ţară, în satul Ţibăneşti, un loc cu oameni buni la suflet şi gospodari. Am jucat tenis de masă cu palete făcute din placaj, iar undiţele erau confecţionate din băţ de alun sau de corn”, aflăm de la politician.
Andrei Postolache a cochetat cu poezia în gimnaziu, însă pasiunea pentru versuri a stârnit o „adevărată revoluţie în şcoală”. „Într-o zi, eu şi câţiva colegi de clasă ne-am decis să facem versuri despre profesorii noştri, nu jignitoare, însă destul de acide, pe care voiam să le păstrăm în mare secret. Poezioarele noastre au ajuns pe mâna femeii de serviciu, care le-a dus direct la cancelarie, declanşând astfel o întreagă revoluţie”, povesteşte IT-istul, acum amuzat de buclucul în care a intrat cu ani în urmă.
(Foto - arhiva personala Andrei Postolache)
Fiind o domnişorică cochetă de mică, Anca Preda îşi aminteşte cum „a dat gata” două rochii nou-nouţe într-o singură oră, supărându-şi la culme mama. „Primisem cadou, de la mătuşa mea două rochiţele superbe, de care nu se găseau la noi. Bucuroasă nevoie mare, mama m-a îmbrăcat cu una dintre ele şi m-a trimis să iau ceva de la magazin. Nu ştiu cum am reuşit, dar m-am întors din cap până-n picioare plină de vaselină. Supărata, mama m-a schimbat cu cea de-a două rochiţică, pe care am reuşit s-o pictez cu aceeaşi vaselină, în maxim jumătate de oră”, se amuză astăzi consilierul local, recunoscând totuşi că mâhnirea mamei şi suferinţa sa de copil nu au fost mici, având în vedere că frumosul cadou fusese nenorocit într-o singură zi.
Chiar dacă astăzi sunt angrenaţi în cursa electorală pentru câştigarea şefiei Palatului Roznovanu, toţi candidaţii au retrăit cu bucurie peripeţiile copilăriei, dovedind că ştrengarii de altă dată au fost păstraţi în sufletele oamenilor mari de astăzi. Anca BURNICHE
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau