Din primăriile ţării se fură, anual, peste jumătate de miliard de euro

* dialog cu Adrian Moraru, directorul Institutului pentru Politici Publice din România
Institutul pentru Politici Publice (IPP) este o organizaţie neguvernamentală care militează pentru creşterea calităţii proceselor de elaborare a politicilor publice în România. Desfăşurând activităţi de cercetare, de advocacy şi de promovare în domenii precum reforma administraţiei publice, transparenţa instituţiilor, integritatea aleşilor şi a funcţionarilor, IPP este una dintre cele mai obiective dar şi incisive organizaţii din România, fiind recunoscută ca o autoritate în domeniu.
Adrian Moraru, directorul Institutului pentru Politici Publice (IPP) din România, a acceptat să răspundă la câteva întrebări pentru cotidianul Evenimentul Regional al Moldovei.  

 - Domnule Moraru, avem o ţară... Cum procedăm? Poartă întrebarea aceasta o umbră definitiv apocaliptică sau e cămaşa pe care trebuie s-o îmbrăcăm şi, cu mânecile suflecate, să începem a dărâma, pentru a putea reconstrui? Cum procedăm, aşadar?
- Reconstrucția este o parte a preschimbării fiecăruia dintre noi. Țara aceasta arată așa pentru că așa au făcut-o politicienii, dar nu trebuie să dăm vina doar pe ei. Electoratul a votat deseori oameni corupți, cu dosare penale, care sunt necinstiți, care fură, care mint, ca să amintim doar câteva dintre păcatele pe care le au. Sigur, lucrul acesta se întâmplă într-un sistem de alianțe politice cu partide care se succed la guvernare în care tu, ca alegător, nu ai pe cine să votezi. Dar asta e doar o scuză facilă, pentru că, s-a văzut, pot să apară partide noi, uneori de la zero și fără susțineri financiare masive, partide care pot obține lejer scoruri de până la 20 la sută în Parlament. Dar problema nu este doar la personajele care populează zona politico-administrativă a țării. Vina este și a noastră, pentru că îi acceptăm, îi votăm la fiecare patru ani, în loc să-i trimitem definitiv în istorie.
- O întrebare care ne frământă în acest colţ de ţară: de ce n-avem încă autostradă? Este acesta un motiv suficient pentru dezobedienţa instituţională?
- Nici vorbă! Noi avem autostradă, dar nu ne folosește la nimic. Vă dau exemplul acelei bucăți de autostradă dintre București și Ploiești, parte a unui culoar care ar trebui să ne ducă spre Europa. Dacă vă uitați din avion, pe acolo există un drum în linie dreaptă, dar autostrada făcută mai avea puțin și ajungea prin Moldova. Aproape că trebuia să trecem prin Vaslui ca să ajungem din capitală la Ploiești. Și să mai știți că toți bucureștenii care merg pe Valea Prahovei nu merg pe autostradă, pentru ca este o soluție absolut inutilă. Problema nu este între cei care au și cei care nu au autostradă. În această privință avem de a face cu o incompetență colosală.
- La ce anume faceți referire?
- Întâmplător știu mai multe lucruri din acest sector, pentru că suntem în comitetele de monitorizare ale programelor operaționale care derulează fonduri europene și care se ocupă și de autostrăzi. Practic, urmărim acest exercițiu financiar și pot spune că faptul că nu avem demarate lucrări pe anumite tronsoane ține de incompetență, pînă la urmă. De exemplu, pe tronsonul Pitești-Sibiu, studiile de fezabilitate sunt făcute de soția unui fost ministru PSD, destul de vocal și de activ în politică. Ei bine, acest studiu de fezabilitate a fost refăcut de două ori și tot nu este ce trebuie. Avem o combinație între avariția de bani și prostie.Unii cred că li se cuvin acei bani, dar nici măcar nu se pricep să facă lucrurile acestea... Nu, nu cred că este o probemă de tras în jos anumite provincii istorice în detrimentul altora, ci doar de incompetența autorităților. La noi, nici măcar nu s-a plecat cu o autostradă de undeva anume, de exemplu de la graniță către interior, de la un capăt către altul al țării, ci s-a construit unde a fost mai ușor, iar asta nu ajută foarte mult.
- Nicolae Văcăroiu, fost preşedinte al Curţii de Conturi, spunea recent că dintr-o singură primărie din România se fură, anual, 800.000 de lei din impozitele şi taxele locale, iar un astfel de caz apare o dată sau de două ori într-o săptămână, la nivel naţional. Este aceasta singura cauză pentru care satul românesc nu poate evolua, sau este, pur şi simplu, incompatibil cu modernizarea?
- Cred că domnul Văcăroiu are dreptate, numai că cifra aceasta pe care a invocat-o trebuie înmulțită cu 3.300, cât este numărul de localități din țară.
- Și ar ieși peste 600 milioane de euro...
- Peste jumătate de miliard de euro, dar mai gândiți-vă că cifra devine explozivă, ca mărime, când vorbim de municipiile reședință de județ sau de marile orașe ale țării, unde sumele invocate de domnul Văcăroiu sunt de ordinul zecilor de milioane de euro. Sunt bani cheltuiți în achiziții publice, suspecte înr-un fel sau altul, bani canalizați către lucruri inutile, dar filtrați de companii prietene sau ale rudelor celor care conduc aceste instituții și semnează contracte. Din 2.700 de comune din România, 2.000 nu au nici măcar 10% venituri proprii. Bugetul lor este dat de la guvern, pentru că pe teritoriul localității lor nu are loc niciun fel de activitate economică și nu sunt colectate nici impozitele pe locuințe și pe terenuri.
- Și cum se face că prea puțină lume reacționează?
- Cred că într-o oarecare masură este și o problemă sistemică, deoarece oamenii pur și simplu nu au acestă aplecare spre a urmări cheltuirea banului public. Există oameni, chiar din orașele mari, care nu înțeleg că banii care se cheltuie aiurea, inclusiv banii care se fură din bugetele locale, sunt banii lor. Și mai sunt oameni care nu pricep că atunci când se scumpește acciza la benzină sau se mărește impozitul pe salarii banii aceia se duc în pensiile speciale ale parlamentarilor și către alte categorii privilegiate, pe contracte de achiziții. Până când nu va exista acest sentiment și spirit că bătaia asta de joc cu banii publici este de fapt o bătaie de joc cu banii tăi, cu care se puteau face lucruri bune pentru tine, nu o să vedem nicio schimbare.
- Şi-au majorat salariile toţi politicienii, toţi administratorii de ţară, dar la cetățeanul simplu tot n-a intrat prosperitatea pe fereastră. Cine poartă vina pentru faptul că sărăcia durează enervant de mult în ţara aceasta?
- Din nou este vorba de clasa politică, de modul în care se fac afaceri în România, de modul în care este tratat fiecare investitor care vine în țară. Unii văd în investitori doar o oportunitate de a-i exfolia de bani, de a cere șpăgi pentru afacerile deschise. Nu mai vorbim de sfidarea guvernanților, care le spun străinilor că pot pleca dacă nu le convine regula lor. Aceste fapte duc la subdezvoltare, căci România nu are cum să se dezvolte decât prin investiții străine. Iar investițiile sunt la un nivel inacceptabil pentru că semnalele pe care le dăm celor care vor să investească aici este unul greșit. Iar lipsa de dezvoltare îi face pe mulți români educați sau vrednici să plece în străinătate, să muncească acolo.
- Aţi afirmat, nu de puţine ori, că Europa merge într-o direcţie total greşită, că se pot ivi momente de tensiune în care „locomotivele să spună: ne-am săturat...” Ne mai pândeşte momentul în care Europa poate dispărea?
- Cred că momentul în care Europa poate dispărea este mai prezent ca oricând, iar asta pentru simplul fapt că există o neputință de a duce acest proiect european într-o direcție corectă. Nu sunt un eurosceptic din categoria britanicilor care au votat ieșirea din Uniune, din contră! Dar am o nemulțumire față de Uniunea Europeană, pentru că nu este mai prezentă și mai implicată în modul în care ar trebui să arate, că greșește prin lipsa de unitate. Prin urmare, nu avem o coeziune bună între statele membre în privința accentuării procesului de federalizare. Lipsa aceasta de reacție este pentru mine inexplicabilă atunci când, de exemplu, în state partenere sau în state membre se produc anumite fapte. De exemplu, nu poți aprecia lipsa de reacție la asasinatul asupra unei jurnaliste din Malta, ucisă pentru investigațiile despre offshorurile politicienilor maltezi. Iar reacția a fost nesemnificativă. Atunci când, pentru ceea ce scriu, jurnaliștii sunt asasinați cu bombe într-un stat membru, asta nu poate reprezenta un fapt divers. Sau un stat ca Turcia, în care zeci de mii de oameni sunt trimiși în pușcării doar pentru că au o altfel de viziune despre modul în care nu trebuie să arate statul este un lucru inacceptabil. Lucrurile acestea se întâmplă, iar Uniunea nu reacționează. Genul acesta de Uniune care nu spune și nu face nimic mă deranjează. Avem o Uniune în care comisarii vin în România și se fotografiază cu persoane corupte și fac asta pentru că au nevoie de voturi la Bruxelles. Este de-a dreptul inacceptabil, grețos...
- Ar trebui ca, democraţie fiind, să li se permită a participa în alegeri şi partidelor care propun abolirea democraţiei?
- Nu! Partidele care propun restrângerea sau interzicerea unor drepturi prevăzute de constituție ar trebui interzise. Ele încalcă, de fapt, legea partidelor, care spune foarte clar că orice formațiune politică trebuie să promoveze principiile unui stat democratic, în niciun caz să propună sau să aibă în statut lucruri neconstituționale... Nu cred că lucrul acesta ar trebui să se întâmple. Este ultimul lucru de care procurorii ar trebui să se ocupe în România. Oricum, dacă lucrul acesta va deveni prea serios, s-ar putea să fie prea târziu.
- Dacă rolul politicii ar fi acela de a reduce suferinţa umană, cum susţin filozofii, putem spune că politica românească a eşuat?
- Da, cu siguranță! Dar procesul acesta le crează, pe termen scurt, unora dintre alegători un sentiment de euforie, de distracție, deși nu este nimic distractiv cu ceea ce se petrece în politica românească. În loc să se enerveze, oamenii râd de anumite persoane care ajung, fără merite sau studii corespunzătoare, într-o anumită poziție socială. Românul încearcă să supraviețuiască în această mare de incompetență făcând haz de necaz, chiar dacă lucrul acesta este total neproductiv.
Dan M.BREZULEANU