La Cotroceni? Nu, la Săpânţa!

Sunt dator să desluşesc iute misterul titlului de mai sus. Duminică, 2 noiembrie 2014, ora 21. Milioane de români (cu certitudine mult mai mulţi decât cei sub 6 care s-au deranjat să voteze) lasă naibii telenovele, manele, meciuri sau bârfe mondene şi comută pe acele canale care prezintă exit-poll-uri. Printre cei foarte puţini care nu au procedat în acest fel s-a numărat şi sus-semnatul. Tocmai ce începuse, de câteva minute, pe TV5-monde, un documentar excepţional, dedicat Săpânţei şi Cimitirului vesel de acolo. Dedicat, de fapt, prezentării unei profunde şi pline de învăţăminte filosofii, în egală măsură despre viaţă şi moarte.

Cum puteam să renunţ la aşa ceva şi să prefer a vedea tragi-comicul spectacol al unor politicieni împăunându-se, fiecare dintre ei, cu victorii istorice? Toţi aceştia, fără nici o jenă, au trecut sub tăcere că era vorba de fapt, de un număr de procente din cele aproape 50 la sută ale participanţilor la vot. Trebuie să ne raportăm la numărul total al celor înscrişi pe liste, de 18.284.326; în atari circumstanţe, ce mai reprezintă cele 3 milioane şi ceva de voturi strânse de Ponta sau cele sub 500.000 adunate de candidata băsistă? Procentele celor doi, de circa 40 la sută, respectiv aproximativ 5 la sută, se dezumflă tare de tot puse în relaţie, aşa cum e normal, cu toţi românii care au drept de vot. Ştiu, aici se va replica, de îndată, că ar fi trebuit ca, dacă nu toţi, atunci majoritatea covârşitoare a oamenilor să-şi înţeleagă şi materializeze datoria civică etc.etc. Dacă într-adevăr s-ar fi dorit aşa ceva, se putea introduce votul obligatoriu, existent în ţări extrem de civilizate, precum Belgia. Numai că toată clasa politică preferă haosul, confuzia, condiţii în care se practică mai bine şmecherii de genul „iuţeala de mână şi nebăgarea de seamă”.

În ipostaza mea de comentator, ar trebui să fiu bucuros, căci ceea ce prognozam acum o săptămână (Ponta – 38 la sută, Iohannis – 27 la sută, cu 3 la sută marjă de eroare, plus niciun alt candidat peste 10 la sută) s-a întâmplat. Ca simplu cetăţean, însă, sunt mâhnit şi îngrijorat. Nici unul dintre cei doi finalişti nu mi se pare a se ridica la înălţimea cerută de funcţia supremă în stat, ceea ce va face ca, indiferent cine ar câştiga, să se continue o nefericită tradiţie, inaugurată în 2004.

Principala concluzie ce se impune e aceea că degeaba se încearcă aplicarea unor teorii şi principii ale ştiinţelor politice, atâta vreme cât candidata portdrapel al luptei anticorupţie obţine cam tot atâtea procente cât cel mai corupt candidat! Mult mai profitabilă se dovedeşte străvechea formulă „dezbină şi stăpâneşte”, a cărei materializare a dus la înfrângerea dreptei în primul tur şi, previzibil, va contribui la repetarea eşecului acesteia pe 16 noiembrie. Pe de altă parte, la nivel raţional, e mai uşor pentru Ponta să pluseze cu 11 la sută, decât pentru Iohannis cu 21, nu?

Cotroceniul se pregăteşte pentru noul locatar. Estimp, la Săpânţa, dar nu numai, oamenii se pregătesc cu seninătate de moarte, încercând să se bucure de viaţă. Care sigur ar fi mai bună dacă n-ar exista politicienii!