1,4 milioane euro pentru revitalizarea Băilor Strunga -GALERIE FOTO

Unul din cele mai mari edificii ale județului Iași stă în paragină după ce a fost furat până la ultima cărămidă * pe amplasamentul Băilor Strunga au mai rămas câteva scări din fostele clădiri, gunoaie aruncate în bătaie de joc și resturi de grătare * doar animalele sătenilor se bucură acum de izvoarele minerale * înainte, pe acest amplasament erau așezate, vile luxoase de cazare, hotel, clădiri de tratament, cantină, etc. * administrația locală spune că există un proiect de 1,4 milioane de lei prin fonduri europene vizând investiții majore la Băile Strunga, pentru care au fost făcute simulări iarna trecută * dacă proiectul s-ar concretiza, la Strunga am putea avea a doua stațiune ca mărime din țară

 

O comoară ascunsă în pădurea de la Strunga băltește în gunoaie. De-a lungul anilor, complexul Băilor Strunga a fost furat până la ultima cărămidă iar, în prezent, se mai identifică doar câteva trepte și fundațiile construcției. Parcul care împrejmuiește fostul edificiu balnear și-a păstrat însă aura pitorescă, cu alei umbrite de coroana pomilor și câteva poduri poduri de piatră vechi de câteva decenii peste rîurile care străbat moșia. Primarul comunei, Mariana Lazăr spune că există speranțe pentru repunere în valoare a Băilor Strunga. Administrația locală nu poate interveni însă cu nicio măsură, pentru că vorbim de o proprietate privată, însă o asemenea investiție ar pune în valoare resursele comunei și ar salva de la șomaj zeci de săteni. „Noi am fost contactați de proprietari iarna trecută, când au spus că fac simulări pentru un proiect de 1,4 milioane euro, prin fonduri europene. Vor să facă un hotel, piscine interioare și exterioare, cabinete mediale pentru tratament, un adevărat complex balnear care ar putea fi printre primele în țară ca mărime, rivalizând cu băile Felix sau Herculane. Astfel vor putea fi angajați și locuitori din comună. Acum suntem în plin proces de intabulare a ternului, însă noi, ca primărie, nu putem face prea multe, pentru că este proprietate privată. Nici în privința curățeniei din parc nu putem interveni. Clădirile au fost furate cu totul de-a lungul anilor, după ce fostul OJT (Oficiul Județean de Turism – nr) a lăsat complexul în paragină. Nici un paznic nu a fost pus acolo și nu cred că în toți acești ani în care s-a furat din structura construcțiilor ei nu știau acest lucru”, a declarat primarul comunei Strunga, Mariana Lazăr. Astăzi, pe amplasamentul băilor pasc liniștite animalele ieșenilor. Sătenii își fac zilnic drum peste proprietate, profitând ori de scurtături ori pentru relaxare și activități recreative, deși acest lucru este, în mod normal, interzis. Totuști, de acest aspect nu-i pasă nimănui, pentru că moștenitorii trec extrem de rar prin localitate și nu au luat nicio măsură pentru protejarea moșiei. Oamenii din comună își amintesc câte ceva din istoria fostelor băi, însă nu știu prea multe de situația actuală.

 

Comunismul, perioadă de glorie pentru Băile Strunga

 

Amplasamentul fostelor băi de la Strunga este în proprietatea urmașilor boierului Ion Manolescu-Strunga, aflându-se într-un lung proces de retrocedare. Primarul comunei Strunga, Mariana Lazăr spune că ar urma să fie retrocedate fostele sedii ale primăriei și bibliotecii, un restaurant și șase hectare de teren. „Sperăm să vedem lucrurile puse în mișcare și vom sprijini orice demers în ceea ce privește punerea în valoare a fostelor băi. Ar fi un adevărat câștig pentru întreaga comună”, a mai adăugat Mariana Lazăr. De mai bine de 20 de ani, turiștii nu au mai călcat la băile din Strunga. Înafară de câteva ruine, nici nu au ce vedea. Însă în perioada de glorie a complexului, punctul culminant a fost atins în 1986, cand au fost cazati acolo aproape 13.000 de turiști. Cifra acestora a scăzut dramatic în următorii ani, până în 1996, când stațiunea a înregistrat 70 de turiști, apoi a fost închisă. La Strunga se putea face atât tratament profilactic cât și curativ pentru boli hepatice afecțiuni reumatismale, afectiuni ORL, afecțiuni ale tubului digestiv și respiratorii. Stațiunea a ajus în starea actuală din cauza unui proces de litigiu între Manoil Manolescu, la acea vreme prorector la universitatea particulară „Bioterra” și descendenții boierilor care o stăpâneau înainte.

 

Tramvai tras de cai până la băi

 

Din scrierile istorice rezultă că Băile Strunga au fost ridicate la începutul secolului XX-lea, de către Nicolae Manolescu, unchiul lui Manoil Manolescu. Aici exista chiar și un tramvai tras de cai pentru turiști. În timpul celui de-al doilea război mondial, clădirile Băilor Strunga au fost rase de pe fața pământului, însă un deceniu mai târziu, au fost reconstruite. „Așezarea a căptat o mai mare importanță la sfârșitul secolului al XlX-lea – începutul secolului al XX-lea când doctorul Nicolae Manolescu, fost director general în Ministerul Sănătății, devine proprietarul moșiilor de pe raza comunei Strunga și construiește stațiunea balneară și climaterică Strunga. Între anii 1895-1905 șoseaua națională trecea chiar prin mijlocul satului, existând o linie de tramvai, tras de cai, care transporta pasagerii de la stația CFR Tg. Frumos la Băile Strunga. În perioada anilor 1900-1905 s-a amenajat o șosea în partea de Nord a satului care în prezent este DN nr. 28, E. 583”, se arată într-un istoric al Parohiei Strunga. Datorita structurii geologice au fost valorificate aici izvoarele minerale bicarbonatate, sulfatate, calcice sodice, magneziene, usor sulfuroase ce au fost studiate de geologii Neculai Macarovici și doctorul Vlad Bejan, Băile Strunga devenind o stațiune sezonieră balneoclimaterica. În cura internă apele erau folositoare pentru cei cu afecțiuni ale aparatului respirator și pentru anemici iar în cura externă, băile cu ape minerale din Strunga aveau influență binefăcătoare asupra bolnavilor cu reumatism, afecțiuni cronice, ale aparatului locomotor, ale aparatului respirator, precum și asupra celor anemici.

Numele stațiunii Strunga apare într-o lucrare de excepție realizată de Cadri Abibula și Mihai Stepan Cazazian, nominalizat, în 2007, la secțiunea „Cel mai bun documentar”. Este vorba de 198 de orfani armeni care au ajuns în portul constanța în 1923, fiind apoi găzduiți timp de trei ani în orfelinatul creat în localitatea Strunga, loc pus la dispoziție de familia Manolescu-Strunga. Albumul orfanilor poate fi văzut în întregime aici.

 

Vezi si Amintiri din război, la 103 ani