Adrenalină, viteză şi profesionalism

Pasionaţi de maşini încă de la vârste fragede, piloţii şi copiloţii de raliuri muncesc zeci de ore pentru a face adevărate spectacole în timpul curselor. Începând să prindă tot mai bine şi la publicul român, raliul se numără printre cele mai costisitoare sporturi, maşinile special concepute pentru competiţii şi echipamentele ajungând să coste o avere. Cu toate acestea, odată intrată în sânge, pasiunea pentru raliuri creşte odată cu numărul competiţiilor câştigate. Raliului Iaşului, ce va începe joi, 10 septembrie, va aduce la start şi echipa formată din pilotul Dacian Dicu, însoţit de copilotul Ioana Stan, cei doi fiind nerăbdători să se bucure de o nouă cursă

Pilotatul unui autovehicul, o activitate ce la primă vedere pare a fi banală astăzi, ascunde senzaţii nebănuite, dacă este practicat cu profesionalism, pe un traseu special amenajat. Transformând fiecare cursă într-un cocktail de adrenalină şi viteză, piloţii de raliuri, adevăraţii amfitrioni ai concursurilor de maşini, ascund în spatele spectacolelor oferite zeci de ore de muncă, mii de euro investite în echipament şi, nu în ultimul rând, pasiune. „Cred că m-am născut cu dragostea pentru maşini. Am făcut o facultate de inginerie auto, am reparat maşini patru ani... iar din 1999 până în 2007 am avut ocazia să fiu reprezentantul sponsorilor în raliuri, ocazie cu care am intrat în această lume. Pentru că a fost vorba de o reală pasiune, am participat la câteva sute de curse. Pilot, copilot, fotograf, mecanic, spălător de maşini, spectator... am făcut orice... să rămân în acest univers!”, explică pilotul de raliuri Dacian Dicu.

Deşi miturile urbane promovează ideea că pilotul de raliu trebuie să fie mânat în cursă de adrenalină şi curaj, Dacian încearcă să demonteze ideile preconcepute despre acest sport, fiind de părere că luciditatea şi antrenamentul serios sunt cheia reuşitei. „Raliurile nu sunt pentru cei boemi! Renunţi la timpul liber, pentru că eşti pe drumuri, te pregăteşti intens şi cheltui foarte mulţi bani, motiv pentru care acest sport este strâns legat de bunăvoinţa sponsorilor”, explică Dacian. Mai mult, raliul oferă o lecţie reală despre ceea ce înseamnă munca în echipă, deoarece fiecare pilot este însoţit în permanenţă de un copilot, în care acesta îşi pune toată încrederea, antrenându-se ore în şir împreună. „Eu sunt navigaţia umană în timpul raliului. Practic, rolul copilotului este acela de a da informaţii despre traseul parcurs. Înainte de concurs sunt alocate două zile pentru recunoaşterea probelor, timp în care eu scriu ceea ce-mi dictează pilotul despre traseu, deoarece îl parcurgem de mai multe ori. A doua oară se merge după dictare, iar a treia oară se merge după notiţele luate de copilot, eventual se mai fac mici corecturi”, explică cu entuziasm tânăra Ioan Stan, copilot debutant în lumea raliurilor.

Fără sponsori, raliul nu există
Pilotul Dacian Dicu şi copilotul Ioana Stan vor face echipă pentru Raliul Iaşului, ce va debuta joi, 10 septembrie. Cei doi susţin la unison că au încredere deplină unul în celălalt şi îşi doresc de la acest concurs o reuşită. „În anul 2007 am participat la Rally Sprint, care s-a făcut la Iaşi după 10 ani, în 2008 am mers la Braşov, la o etapă de macadam, unde am fost obligaţi să abandonăm pentru că s-a rupt direcţia şi nu am riscat să mergem mai departe, în 2009 la Botoşani, după care a venit o perioadă de pauză. Anul acesta încercăm să facem Raliul Iaşului şi poate şi cursa de la Harghita, în funcţie de buget, iar la anul ne propunem să facem un program complet, dacă reprezentanţii Aeroportului Internaţional Iaşi vor fi în continuare alături de noi”, explică Dacian, precizând că acest sport nu are viaţă fără sponsori, datorită costurilor mult prea mari.
Practic, o etapă de raliu, parcursă în mod normal, fără accidente care să avarieze caroseria maşinii de curse, costă între 1.500 şi 2.500 de euro, la această valoare adăugându-se şi echipamentul, care costă alte 2.000 de euro. „Este un sport extrem de scump, un kilometru de probă specială de parcurs cu maşina de curse costă între 10 şi 170 de euro. Practic, Loganul cu care ne pregătim noi este plătit la kilometru de probă specială şi constă în jur de 1. 500 de euro, fără a mai pune aici preţul cauciucurilor şi al combustibilului. Mai mult, maşina de curse, dacă nu este folosită cum trebuie, se strică, iar o cutie de viteze costă 2.500 de euro, o suspensie costă 2.000 de euro...”, explică Dacian, arătând cât de importanţi sunt sponsorii.

Ce se ascunde sub capotă?
Colorate şi zgomotoase, maşinile de raliuri sunt special create pentru curse, îndeplinind în primul rând o serie de măsuri de siguranţă. „Spre deosebire de maşina care merge pe stradă, cea de raliu este foarte bine întărită, având rollbar (sistem de protecţie din bare metalice, menit să protejeze pasagerii în caz de accident, ce nu permite caroseriei să se contorsioneze-n.r.), scaune de carbon, o instalaţie de stingere automată, o instalaţie automată de întrerupere a curentului, pentru situaţiile în care te răstorni şi curge combustibil, evitând astfel pericolul unui incendiu... centurile se prind în şase puncte... Maşina este mult mai uşoară, pentru că nu are banchete greoaie, uneori nici bord”, explică pilotul Dacian Dicu.
O altă caracteristică reprezentativă pentru maşina de curse este dată de dimensiunile rezervorului, în care intră maxim de 40 de litri de combustibil, ce ajunge pentru una sau două probe. În comparaţie cu autovehiculele de stradă, cele pentru raliu consumă de cinci ori mai mult. „Ca putere, diferenţa dintre un motor de stradă şi unul de curse nu este foarte mare, deosebirea ţine însă de electronica motorului, care este setat să meargă la o altă turaţie, scăzând astfel fiabilitatea”, punctează Dicu.
În ceea ce priveşte echipamentul, conform cerinţelor FIA, pilotul şi copilotul trebuie să fie dotat cu şosete, ghete, maletă, izmene, toate fiind realizate dintr-un material ignifug, salopetă, cagulă, cască şi mănuşi. Deşi toate acestea sunt foarte uşoare, problematică este temperatura resimţită într-un astfel de echipament. „În interiorul maşinii resimţi 60-70 de grade. În 2007, când am participat la raliu, dimineaţa m-am cântărit acasă şi aveam 97 de kilograme, iar seara aveam 93, după ce am băut şase litri de apă. Practic, te deshidratezi foarte tare!”, povesteşte pilotul despre unul din dezavantajele acestui sport.
Pilotul Dacian Dicu şi copilotul Ioana Stan vor face echipă la Raliul Iaşului, eveniment ce va începe joi, 10 septembrie.

* * *
„Diferenţa dintre conducerea pe stradă, conducerea pe circuit şi conducerea pe macadam este enormă. În primul rând este vorba despre spaţiile de frânare şi accelerare care diferă, despre vitezele pe care le dezvoltăm şi, cel mai important, despre siguranţă. Noi mergem în centuri, echipament, iar maşina este dotată cu un sisteme de siguranţă. Eu când pilotez maşina de curse nu ţin cont decât de ceas, pentru că nu mă întâlnesc cu nimeni pe traseu. Pe stradă, nu avem securitatea dintr-o maşină de curse şi-i avem pe ceilalţi în jurul nostru. Practic, cei care spun că noi, la curse, suntem nebuni, greşesc. Noi suntem profesionişti, nebuni sunt cei care fac din şosele propriile lor trasee de raliu, punând vieţile celor din jur în pericol!”- Dacian Dicu, pilot raliuri

* * *
„Dacă eşti pasionat de maşini, de raliu, nu te va deranja nici praful, nici oboseala, nici căldura. Te vei bucura de fiecare cursă!”- Ioana Stan, copilot