Comunitatea medicilor basarabeni din Iaşi

Peste 300 de medici din Republica Moldova profesează în unităţile din Regiunea de Nord-Est * deşi în ultimii ani au avut mai multe tentative de a se constitui oficial într-o comunitate a medicilor basarabeni, cu acte, acest lucru nu s-a materializat * anual, aceştia organizează întâlniri menite să-i apropie, să-i facă să se simtă ca acasă, în Basarabia 

Dacă pe calea diplomaţiei vor mai trece ceva ani până când Basarabia se va uni cu România, în domeniul medical, cele două maluri ale Prutului s-au unit de mulţi ani, având în vedere că foarte mulţi medici basarabeni au ajuns să lucrează în spitalele din judeţele Moldovei. Veniţi iniţial pentru specializare în România, cei mai mulţi dintre medici au decis să rămână în ţara care le-a oferit o şansă pentru a se afirma profesional. Numai în zona Moldovei sunt peste 300 de medici din Republica Moldova, care profesează în unităţile sanitare. Deşi în ultimii ani au existat mai multe tentative de a se constitui oficial, în acte, într-o comunitate a medicilor basarabeni, acest lucru nu s-a mai materializat. Acest lucru nu i-a împiedicat însă pe medici să organizeze întâlniri menite să-i apropie, să-i facă să se simtă ca acasă, în Basarabia.

Apreciaţi de colegi şi de pacienţi
Cei mai multi dintre basarabenii stabiliţi astăzi la Iaşi sunt dintre cei care au reuşit în plan profesional şi, în scurt timp, au ajuns să fie apreciaţi atât de colegii de breaslă, cât şi de pacienţi. Printre cei mai vizibili dintre medici basarabeni de la Iaşi se numără prof. dr. Grigore Tinică, managerul Institutului de Boli Cardiovasculare „G. Georgescu”, dr. Ioan Strelţov, medic la Spitalul Neurochirurgie, dr. Gheorghe Iliev, medic la Spitalul „Cuza Vodă”, dr. Gheorghe Nedelciuc, de la Spitalul „Socola”, vărul acestuia dr. Igor Nedelciuc, cardiolog la Institutul de Boli Cardiovasculare, dr. Liliana Cucoş, medic neurolog la Spitalul de Neurochirurgie, alături de soţul său, dr. Victor Cucoş, medic ortoped la Policlinica nr.2.
Unul din liderii medicilor basarabeni este prof. dr. Grigore Tinică, managerul Institutului de Boli Cardiovasculare „G. Georgescu” din Iaşi. Originar din Cuşmirca, raionul Şoldăneşti, a venit în România în anul 1991, cu o bursă de doctorat la Institutul Clinic Fundeni din Bucureşti, iar de atunci a rămas în ţară. „Când am ajuns la Fundeni, am constatat că nivelul chirurgiei vasculare de la Bucureşti era mai jos faţă de Chişinău, iar nivelul chirurgiei cardiace era mai avansat în România faţă de Basarabia. Atunci am rămas la Bucureşti să mă specializez pe revascularizarea chirurgicală a miocardului, pentru ca apoi să mă întorc la Chişinău, însă viaţa a avut alte planuri cu mine”, a precizat prof. dr. Grigore Tinică, managerul Institutului de Boli Cardiovasculare „G. Georgescu” din Iaşi.

De la un salariu de 400 de dolari, la o bursă de 25 de dolari
Chirurgul îşi aminteşte că la început i-a fost foarte greu din punct de vedere material, pentru că bursa primită în România era mică faţă de onorariul ca medic chirurg de la Chişinău. „Când am plecat din Chişinău aveam salariu echivalentul a 400 de dolari pe lună, iar, când am ajuns la Bucureşti bursa era de 25 de dolari pe lună. Stăteam la cămin şi am luat-o practic de la zero, însă nu îmi pare rău. Eu eram hotărât să termin doctoratul şi să mă întorc în Chişinău, să operez ce am învăţat în România”, îşi aminteşte cu nostalgie prof. dr. Tinică.

Anii au trecut, iar, după finalizarea doctoratului s-a ivit oportunitatea ca în anul 1998 să fie angajat ca şi chirurg cardiovascular la Centrul de Cardiologie din Iaşi. Ajuns aici, a găsit un spaţiu gol şi, timp de un an, a fost nevoit să facă naveta între Bucureşti şi Iaşi, până când clinica a fost pusă pe picioare. „Când am început să operăm la Iaşi am locuit timp de 9 ani în spital, pentru că avea gărzi una după alta şi nu mai aveam timp să mai ajung la garsoniera închiriată”, îşi aminteşte prof. dr. Tinică.

Relaţii bune cu medicii din Regat şi din Republică
În situaţia lui susţine că au fost mulţi medici de peste Prut, cu care a păstrat legătura. „Aveam mulţi cunoscuţi în Bucureşti, din generaţia mea. Ţin minte că am fost printre primii şapte medici doctoranzi care au venit în România, apoi, din 1992, au început să vină masiv medici secundari pentru a face rezidenţiatul în România”, a menţionat dr. Tinică. Chirurgul susţine că majoritatea sunt în Bucureşti, însă mulţi s-au răspândit şi prin ţară. „Acum ştiu că sunt mulţi medici basarabeni stabiliţi în Botoşani şi Iaşi, de toate specialităţile. În timpul doctoratului am legat prietenii, ne întâlneam prin cămine, copiii noştri au crescut împreună. Am fost uniţi şi ne-am înţeles bine atât cu medicii din Regat cât şi cu cei din Republică”, spune cu nostalgie prof. dr. Tinică. Cea mai mare întâlnire a fost organizată însă în Bucureşti, unde au participat peste 300 de medici. „Încercăm să petrecem împreună sărbătorile mari. Ne-m adunat odată medicii din Basarabia şi Bucovina la Bucureşti şi am fost peste 300 de persoane la un Revelion. Toţi sunt foarte ocupaţi şi ne întâlnim mai rar decât am fi vrut”, a subliniat prof. dr. Tinică.

Ce nu face diplomaţia, face medicina
Chirurgul susţine că, oficial, a unit cele două maluri de peste Prut în domeniul medical, odată cu organizarea, în anul 2012, a Congresului Medicină Cardiovasculară la Chişinău. „Am organizat acea manifestare la Chişinău din simplul motiv că medicii de peste Prut aveau nevoie de vize să vină în România şi era mai greu. În aceste condiţii, am decis să mergem noi la Chişinău, împreună cu toţi profesorii care au aveau de ţinut cursuri. Au participat peste 300 de medici din Republica Moldova şi a fost un eveniment apreciat de ministrul Sănătăţii de acolo. Societatea Română de Chirurgie Vasculară este unică atât pentru România, cât şi pentru Moldova, vicepreşedintele organizaţiei este conf. dr. Aureliu Bătârnac, şeful Clinicii Chirurgiei Vasculare de la Chişinău”, spune cu mândrie chirurgul cardiovascular. Acesta consideră că nu ar trebuie să fie o diferenţă între Basarabia şi România. „Lucrurile nu sunt uşor de îndeplinit şi din acest motiv nu am apelat foarte mult la organismele statului şi am încercat să ne descurcăm prin organizaţiile profesionale medicale, fără nici o tentă politică. Ţin minte că, după organizarea acestui congres, o mare personalitate din România mi-a spus: Domnule profesor, ceea ce aţi făcut dumneavoastră cu medicina, nouă, cu diplomaţia, ne-ar trebui cinci ani să reuşim”, a subliniat prof. dr. Grigore Tinică.

I-a unit greul într-un cămin
Neurochirurgul Ioan Strelţov a fost primul medic străin care a venit la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi. Nu credea nicio clipă că va rămâne să activeze în spitalul ieşean. Iniţial, a venit doar pentru susţinerea doctoratului, deoarece în Republica Moldova nu exista pe atunci un profesor în neurochirurgie care să-i fie îndrumător. „Eu am venit în 1994 pentru a face doctoratul la Iaşi, pentru că în Moldova nu erau profesori în neurochirurgie unde puteam să-mi fac lucrarea de doctorat. Pentru că bursa era mică, am stat la căminul din cartierul Alexandru cel Bun alături de alţi medici din Moldova, aflaţi în situaţia mea. Ca mulţi medici, am luat totul de la zero şi am muncit foarte mult să ajung unde sunt astăzi. În anul 1998 mi-am susţinut teza de doctorat şi imediat după asta am vrut să mă întorc la Chişinău, însă nu am găsit postul liber şi am decis să rămân în România”, a subliniat dr. Ion Strelţov, medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie.

La început, colegii din Spitalul de Neurochirurgie l-au primit diferit – unii cu interes, alţii cu scepticism, deoarece nu credeau că va reuşi să facă faţă din punct de vedere profesional, însă timpul a dovedit contrariu. „Adevărul este că ne-a ajutat valul de simpatie pentru basarabeni de după anii 1990, însă, fiecare a trebuit să muncească de două ori pentru a demonstra ce ştie”, a subliniat dr. Strelţov.

În România, la rezidenţiat
Şi în cazul soţilor Victor şi Liliana Cucoş povestea este asemănătoare. Proveniţi dintr-o familie de medici, cei doi au decis să vină în România să facă rezidenţiatul. El în ortopedie, ea în neurologie. „Am venit în România împreună cu soţul meu în 1996, pentru a urma rezidenţiatul. Nu a fost un drum foarte uşor şi am am locuit la cămin ca mulţi medici. Ţin minte că eram vecini cu dr. Ion Strelţov şi ne ajutăm de fiecare dată în momentele dificile, mai ales că fiecare dintre noi aveam copii şi trebuia să ne descurcăm fără sprijinul părinţilor. Deşi nu eram studenţi, am trăit pentru a doua oară perioada studenţiei. Cu toate că a fost greu, privind în spate, pot să spun că a fost o perioadă frumoasă şi nu regretăm pasul făcut atunci”, îşi aminteşte dr. Liliana Cucoş, medic primar neurolog la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi.

În familia Cucoş, tradiţia pentru medicină este continuată de fiica lor Victoria, care este studentă în anul III la Facultatea de Medicină Dentară din cadrul UMF Iaşi.
Un plus pe care medicii de peste Prut îl au este acela că sunt foarte uniţi şi se ajută între ei.

„Atunci când pleacă în afară sunt mai uniţi şi se ajută între ei, pentru că îi uneşte greul. Prieteniile din tinereţe sunt cele mai trainice, pentru că toţi am pornit atunci de la zero şi am trecut împreună prin toate etapele, până am ajuns să fim împliniţi profesional, ţelul propus de fiecare dintre noi atunci când am ajuns în România”, a precizat dr. Victor Cucoş, medic primar ortoped.

Şi dr. Gheorghe Nedelciuc, şeful Secţiei II Bărbaţi de la Spitalul de Psihiatrie „Socola”din Iaşi a ajuns în România după anii 1990, iar drumul, la fel ca al colegilor săi, nu a fost unul uşor. „La început, am venit cu un contract pe un an la Spitalul Socola şi, uşor, uşor, m-am adaptat. Fiind dintr-o familie cu şapte fraţi, mi-a plăcut foarte mult disciplina şi acest lucru am încercat să-l aplic şi în viaţa profesională, iar asta m-a ajutat”, a precizat dr. Gheorghe Nedelciuc, şeful Secţiei II Bărbaţi de la Spitalul „Socola”.

Revelionul Moldovenilor
Cea mai mare întâlnire a comunităţii medicilor moldoveni este în fiecare an, la două săptămâni după sărbătoarea Sfântului Vasile, unde la Iaşi se organizează Revelionul Moldovenilor. La acest eveniment participă toţii medicii basarabeni, dar şi oameni de afaceri de peste Prut, stabiliţi la Iaşi. „Este întâlnirea noastră anuală, când reuşim să ne strângem cu toţii, şi majoritatea sunt medici. Este o regulă nescrisă a noastră, basarabenii ştiu să muncească, dar şi să petreacă, un lucru care trebuie învăţat. Când este de petrecut, nu ne încurcăm şi nu ai să vezi moldoveni care să stea la masă ca la priveghi”, spune zâmbind dr. Ioan Strelţov. Dintre medicii moldoveni stabiliţi la Iaşi pe care îi cunoaşte, se numără mulţi medici stomatologi, medici de familie, cardiologi sau neurologi. „Dintre neurochirurgii moldoveni stabiliţi în România, din generaţia mea păstrez legătura cu dr. Anatol Buzdugan, care se află la Spitalul de Urgenţe din Suceava şi avem cazuri la care colaborăm”, mai precizează dr. Strelţov. Cristina MIHĂILĂ
***
„Am fost uniţi şi ne-am înţeles bine atât cu medicii din Regat cât şi cu cei din Republică” - prof. dr. Grigore Tinică, managerul Institutului de Boli Cardiovasculare „G. Georgescu” din Iaşi.
***
„Ne-a ajutat valul de simpatie pentru basarabeni de după anii 1990, însă, fiecare a trebuit să muncească de două ori pentru a demonstra ce ştie” - dr. Ion Strelţov, medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie
***
„Cu toate că a fost greu, privind în spate pot să spun că a fost o perioadă frumoasă şi nu regretăm pasul făcut atunci” - dr. Liliana Cucoş, medic primar neurolog la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi