Mahalaua cu celebrităţi

Nu sunt muzee sau case memoriale, ci doar case cu plăci care amintesc de prezenţa unor figuri celebre ale Iaşului, în spatele curţilor sau obloanelor acum trase * poveştile despre perioada în care spiritul acestor mari personalităţi populau aceste clădiri, rămân zidite în spatele pereţilor cu plăci discrete

Casele în care şi-au petrecut cei mai frumoşi şi prolifici ani mare parte dintre personalităţile culturale ale Iaşului se află în prezent închise în spatele lacătelor, a porţilor care, din lipsa unei mâini de om, sunt năpădite de vegetaţie sălbatică. Multe dintre aceste proprietăţi care nu au mai apucat să devină case memoriale - şi poate e mai bine aşa, pentru că exemplele stau mărturie că statul este cel mai prost administrator - au făcut în decursul anilor obiectul multor dispute în instanţe, au fost înstrăinate de urmaşii celebrilor ieşeni sau, pur şi simplu, sunt abandonate. Doar o mică parte dintre aceste imobile sunt asigurate la neuitarea contemporanilor şi generaţiilor viitoare, prin amplasarea pe faţade a unor plăci comemorative sau de informare. Cât de mult s-ar încerca să se sintetizeze în două propoziţii ceva despre marile personalităţi, o placă comemorativă nu îi poate oferi trecătorului decât o informaţie primară - „aici a locuit, copilărit şi poate a murit X”. Povestea despre perioada în care spiritul acestor mari personalităţi populau aceste clădiri, rămâne închisă în spatele pereţilor cu plăci discrete.
Manelele din poarta casei muzicologului Iosif Sava
Pe strada Ipsilanti, sub poalele Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, o placă atârnată pe faţada unei case modeste, cu faţada mucegăită, rătăcită printre magherniţele populate de ţigani, aminteşte că acolo a locuit muzicologul şi realizatorul de emisiuni radio şi de televiziune, inconfundabilul Iosif Sava. Născut la Iaşi, într-o familie de muzicologi, tatăl său fiind violonist la Filarmonica din Iaşi, bunicul său, unul din colaboratorii lui Gavriil Musicescu şi dirijor al corului Mitropoliei din Iaşi, iar străbunicul - printre primii absolvenţi ai Conservatorului înfiinţat de Al.I. Cuza, Iosif Sava a locuit în perioada 1944-1951 în casa de pe strada Ipsilanti nr. 1 din Iaşi, perioadă în care a fost student al Conservatorului ieşean şi colaborator al ziarului local „Opinia”. Bătrânii care locuiesc în prezent în acel imobil susţin că în casă nu se mai găseşte nici un obiect de-al muzicologului, casa fiind naţionalizată şi nerevendicată niciodată după 1990, în baza vreunei legi a proprietăţii. Aparţinând de Primăria Iaşi, casa în care a locuit marele muzicolog este învăluită de dimineaţă până seara în acorduri de manele venite din boxele ţiganilor din zonă, chiriaşi ai Primăriei.
Copoul cu amintiri
La antipozi de zona de mahala a Iaşului, pe străzile cochete din Copou, se înşiră zeci de case locuite cândva de rectori, sociologi, istorici, caimacami sau exploratori ieşeni. Pe strada Lascăr Catargi se pot admiram doar din exterior, casa filosofului şi sociologului Petre Andrei, robustă şi goală, cu excepţia prezenţei discrete a camerelor de luat vederi, casa fostului rector al Universităţii „Al. I. Cuza”, Mihai David, „Casa Mârzescu”, în care a funcţionat Instititutul „Al. I. Xenopol”, „Casa Balş” a caimacamului antiunuionist, „Casa Emil Racoviţă”, în care s-a născut părintele speologiei, „Casa Leon Bogdan”, unde a locuit în perioada Primului Război Mondial, I.C. Brătianu, şi de unde a fost transmisă pe 2 noiembrie 1941, prima emisiune Radio Iaşi, „Casa Petru Balmuş”, care a aparţinut familiei medicului Nubert, căsătorit cu fiica Sofiei Nădejde sau Palatul „Grigore M. Sturdza”, construit în anul 1801. în care a locuit al doilea fiul al domnitorului M. Sturdza, beizadeaua Grigore, şi în care funcţionează în prezent sediul Studioului Teritorial al Televiziunii Iaşi. Mai sus, faţă în faţă cu intrarea în Academia Română, pe strada General Berthelot, se află „Casa George Bogdan” care între anii 1916 şi 1917 a fost reşedinţa generalului Berthelot, sosit în fruntea Misiunii Franceze. Pe Strada Codrescu se află „Casa Gheorghe Asachi”, care a găzduit o tipografie şi o şcoală de menaj, iar pe strada Ralet, în imediata apropiere a Casei Topârceanu, se găseşte casa în care s-a născut şi a trăit, între anii 1921-1949, criticul şi istoricul literar, Adrian Marino. La două case distanţă, o altă placă comemorativă anunţă faptul că în acel imobil a locuit şi creat scriitorul şi academicianul Paul Bujor. Casa Sibl, o bijuterie arhitecturală situată pe strada Theodor Pallady, o casă privată de cultură aparţinând profesorului francez Joseph Jules Sibl, se prezintă ca şi cum ar fi pregătită de a fi tranzacţionată. Urcând Copoul ajungem pe Aleea Grigore Ghica Vodă, la casa marelui fizician Ştefan Procopiu, imobil aflat în stare de abandon după decesul recent al soţiei marelui om de ştiinţă ieşean. Despre nici una dintre aceste case nu se aminteşte nici măcar în treacăt în vreun ghid turistic sau de informare al Primăriei. Mai mult, instituţiile statului nici măcar nu au avut bunul simţ să aloce bani pentru a marca prin plăci comemorative aceste case emblematice. Fie că a fost Societatea Culturală Junimea 90, fie Fundaţia Prietenii Iaşului „Emil Alexandrescu” sau iniţiative private, Primăria Iaşi nu se regăseşte ca mijlocitor al niciunui astfel de gest. Nelu PĂUNESCU

Adoptaţi postum o personalitate!
În lipsa unor descendenţi ai acestor personalităţi care să se îngrijească de aceste bunuri de patrimoniu, autorităţile locale nu îşi asumă preluarea unor astfel de case, deoarece procedura este foarte greoaie. La fel, Ministerul Culturii nu îşi încarcă gestiunea prin transfer de patrimoniu ori angajarea de personal sau, şi mai crud adevăr, în anul de graţie 2014, casele memoriale nu se mai poartă. Potrivit site-ului Primăriei, în municipiul Iaşi sunt înregistrate doar 6 case memoriale – Bojdeuca lui Ion Creangă, Vila Sonet-Codreanu, Casa Memorială Mihail Sadoveanu, Casa memorială „N. Gane”, Casa memorială „G. Topârceanu” şi Casa memorială „Otilia Cazimir”. Cu excepţia primelor două, celelalte se află într-o stare jalnică, din lipsa unor reparaţii curente şi a proastei administrări din partea Consiliul Judeţean Iaşi. „Înainte de toate, ar trebui dată o dispensă de către descendenţi pentru înfiinţarea unei case memoriale de către autorităţi, acolo unde a trăit o personalitate a Iaşului, în cazul în care aceştia există. Pe de altă parte, o casă memorială trebuie, înainte de toate, să aibă patrimoniu, să aibă mobilier şi lucruri personale reprezentative ale acelei personalităţi. Casa Ştefan Procopiu, de exemplu, ar trebui preluată de Universitatea Cuza, pentru că Procopiu a fost, fără doar şi poate, cel mai valoros produs al acesteia, cel mai mare om de ştiinţă pe care l-a dat universitatea ieşeană. Mai avem casa Iosif Zota, acolo unde a locuit şi George Călinescu, într-o perioadă în care a scris Istoria literaturii romane, casă despre care am informaţii că universitatea Cuza ar vrea să o reabiliteze pe fonduri europene”, a declarat Mihai Pricop, şeful Biroului Programe de Finanţare a Societăţii Civile din Primăria Iaşi.