Misterele Dealului Repedea

Abruptul Repedea reprezintă pentru mulţi ieşeni locul de unde pot privi spectacolul de lumini al oraşului în deplină linişte * puţini sunt cei care ştiu că marea a fost cea care a dat naştere acestui perete inedit care a rezistat milioane de ani în faţa tuturor intemperiilor * rezervaţia geologică de la Repedea are însă un farmec aparte pentru specialiştii care consideră că acesta este locul unde s-a născut geologia românească * locul este preferat şi de cei care practică escalada

 La sud de municipiul Iaşi se află o adevărată mină de aur pentru geologi, ce se extinde pe o suprafaţă de 47,47 hectare. Rezervaţia geologică Repedea este faimoasă pentru abruptul său calcaros ce veghează Iaşul încă de la retragerea Mării Sarmatice. Povestea de pe Repedea începe odată cu cea a geologiei româneşti, Grigore Cobâlcescu fiind cel care şi-a dat seama de importanţa şi unicitatea rocilor ce erau la acea vreme exploatate în cariere de piatră. „Pentru prima dată formaţiunea de la Repedea a fost descrisă de Grigore Cobâlcescu în 1862, deci a trecut foarte mult timp de atunci, însă zona a continuat să fie studiată aşa că descrierea a fost adusă la zi de numeroşi alţi cercetători. Poate vă întrebaţi de unde a aflat Cobâlcescu că există acolo fosile? Acolo au fost nişte cariere de exploatare, se exploata piatră de acolo, cariere de exploatare a gresiilor şi a calcarelor fosilifere, aceste exploatări l-au determinat pe Cobâlcescu să le cerceteze, să cerceteze rocile de acolo, rezultatul fiind apariţia lucrării Calcariul de la Răpidea. Aceasta lucrare a fost scrisă de Cobâlcescu înainte de plecarea sa la Paris pentru a-şi completa studiile”, a explicat Viorel Ionesi, profesor în cadrul Facultăţii de Geologie din Iaşi.

Dealul Repedea minune a naturii şi rai pentru geologi, se înalţă semeţ deasupra Iaşilor şi reprezintă o mărturie a tumultului de acum 7 milioane de ani al Mării Sarmatice. Dovadă a faptului că acest loc era cândva acoperit de ape sunt numeroasele scoici şi moluşte ce sunt astăzi pietrificate şi sunt ascunse în vârful colinei. „Acolo este un punct fosilifer foarte important. Acolo, la Repedea, ceea ce vedeţi sunt nişte roci care conservă nişte fosile ce sunt însă alterate, adică nu se vede fosila întreagă, se văd mai mult mulaje. Ca să poată fi determinate nu era uşor, nu îţi puteai da seama ce fosile sunt, şi atunci a existat un punct fosilifer, o lentilă de nisip, în care fosilele erau foarte bine conservate, puteau fi observate fosilele întregi. Mai este şi a cum o parte din acea lentilă, însă, din păcate, ea în timp a fost degradată”, a detaliat Viorel Ionesi.

Chiar şi Cobâlcescu a fost nesigur la început de marea descoperire ce o făcuse, deoarece rocile întâlnite la Repedea reprezentau pentru întreaga lume ştiinţifică o noutate. Cercetările ulterioare au făcut ca lumea întreagă să audă apoi de Dealul Repedea. „Cumva o parte din activitatea lui Cobâlcescu de dinainte de Paris a fost pusă sub semnul întrebării, dar aici nu este cazul pentru că autorul a stabilit corect succesiunea litostratigrafică şi a demonstrat că apele marii au fost salmastre. Şi-a dat seama după speciile pe care le-a descoperit aici că apa mării nu avea o salinitate normală, ci era o mare cu o salinitate mai scăzută, asta şi-a dat seama încă de atunci, înainte de a face studiile la Paris”, a explicat Viorel Ionesi. Un lucru inedit, care încă îi mai atrage pe geologi ca un magnet, este bogăţia fosilelor descoperite până în prezent şi speranţa că această „mină de aur“ mai are încă multe dezvăluiri de făcut despre vremurile de demult. „De fiecare dată la Repedea se mai poate găsi câte ceva nou, acum depinde de interes, se pot face în continuare studii pentru a descoperi alte fosile şi alte elemente faunistice chiar dacă în principal se crede că fauna este cunoscută”, mai spune geologul ieşean care a cercetat amănunţit la rândul său abruptul Repedea.

Repedea – punct de reper
Odată cu descrierea rocilor şi fosilelor de la Repedea acestea au devenit un punct de reper pentru întreaga suflare geologică întrucât orice formaţiune cu roci şi caracteristici asemănătoare ce a fost descoperită ulterior va purta numele formaţiunii de Repedea. Retragerea Mării Sarmatice spre sud a lăsat mărturie la Iaşi schelete de scoici cimentate şi fosile de animale ce au devenit parte integrantă a dealului. „Pe fruntea platoului Repedea se găsesc în principal calcare oolitice. Oolitele sunt nişte corpusculi calcaroşi, iar în jurul acestor centre se depun pelicule succesive concentrice de calcit şi asta sunt de fapt oolitele. Ele sunt astfel de firişoare prinse unele de altele şi formează calcarele oolitice. Lumaşel înseamnă o adunare, o îngrămădire de scoici, deci când sunt mai multe scoici acolo grămadă se cheamă lumaşel, calcarele lumaşelice înseamnă că sunt calcare formate prin aglomerări de acest tip de scoici. Ceea ce avem la Repedea sunt foarte multe scoici de Macra Podolica, diverse subspecii ale acestei scoici. Aceste scoici au avut în acea perioadă o foarte mare dezvoltare acolo”, a explicat profesorul Viorel Ionesi.

Sursă de adrenalină
Mai „tinere“, dar la fel de faimoase sunt şi grotele de la Repedea care au aprins imaginaţia fiecărui turist care a ajuns să le vadă. Un număr de 9 grotele şi peşterile sunt cunoscute astăzi în exteriorul şi interiorul Dealului Repedea, fiind formate prin dizolvarea gresiilor sarmatice. „Grotele de la Repedea sunt formate relativ recent, deci ca vârstă dacă ar fi să comparăm, când s-au format depozitele în marea salmastră şi când au apărut grotele respective, acelea practic sunt actuale. Originea lor este fie antropică, fie sunt rezultatul factorilor denudaţionali”, explică profesorul Facultăţii de Geologie din Iaşi.

Peretele abrupt al Repedei oferă şi senzaţii tari iubitorilor de adrenalină care vin aici fie să înveţe primele mişcări într-ale căţăratului, fie să evadeze din cotidian şi să facă mişcare într-un mod inedit. Abruptul Repedea oferă variante de trasee de căţărare atât învăţăceilor, cât şi celor care au acumulat suficientă experienţă şi au curajul să se aventureze pe traseele cu grad de dificultate ridicat. „Am organizat în trecut cursuri de căţărare, acum vremea nu prea ne mai permite să le organizăm. Când se adunau minim 4 oameni începeam cursurile, erau cursuri de iniţiere pentru persoane care nu aveau niciun fel de legătură cu domeniul. Îi învăţam cum să se asigure, cum să se caţere, cum să facă un nod. Începeam cu trasee de dificultate redusă, trasee scurte de 10-12 metri, apoi depindea de dorinţa fiecăruia dacă dorea să aprofundeze şi să avanseze pe trasee mai dificile. Am avut cursanţi care au început apoi să participe şi la concursuri de escaladă”, ne-a declarat Florin Cârghe, instructor de căţărări. Georgiana BĂNUC

„Platoul de la Repedea este important pentru geologi pentru ca reprezintă locul de naştere al Geologiei. Apoi speciile care sunt acolo, fauna de acolo, litologia toate formează holostratotipul de Repedea, ceea ce însemnă că platoul de la Repedea este un loc unde pot veni geologii să vadă cum arată formaţiunea de Repedea. Ea se mai întâlneşte şi în alte părţi, formaţiunea aceasta de Repedea, dar stratotipul este acolo, deci dacă vrei să denumeşti în altă parte, te duci undeva mai la sud sau mai la nord şi ai găsit nişte roci asemănătoare, dacă vrei să vezi dacă într-adevăr sunt formaţiuni de Repedea, trebuie să vii la Repedea să studiezi cum arată acolo formaţiunea, din ce este alcătuită, abia apoi rocile pot căpăta această denumire. Şi reprezintă şi o dovadă a faptului că Marea Sarmatică a fost aici, din moment ce se ştie încă de la Cobîlcescu că avem o fauna care este salmastră, ştim că acolo a fost o mare, iar în marea respectivă au trăit o mulţime de organisme de aici şi aglomerarea de acumulări lumaşelice. Fauna respectivă, de asemenea, o parte din fosilele de acolo arată vârsta, şi pe baza lor noi putem să spunem că vârsta lor este sarmaţiană, respectiv basarabiană. Se pot trage apoi mai multe concluzii de exemplu ce fel de temperaturi erau în apa respectivă, ce fel de adâncimi avea marea respectivă, după sedimentologie de asemenea ne putem da seama cât de aproape era de ţărm sau cât de departe era teritoriul”- Viroel Ionesi, profesor specialist în Sarmaţian în cadrul facultăţii de Geologie din Iaşi