Staţia de epurare Dancu, locul unde lucrurile bune miros a mâl!

Aproape 1.300 de litri de apă murdară sunt scoşi în fiecare secundă din Bahlui pentru a fi înlocuiţi cu un lichid limpede şi fără poluanţi. PET-urile şi cârpele pe care ieşenii le aruncă ajung la groapa de gunoi, iar nămolul rezultat în urma decantării intră într-un proces de fermentare de pe urma cărui rezultă biogazul folosit de angajaţii ApaVital pentru producerea unei părţi din energia electrică necesară funcţionării staţiei. Pe scurt, acesta este rolul actual al obiectivului din Dancu, exceptând faptul că, în urmă cu peste 20 de ani, ridicarea staţiei a stat la originea dezvoltării cartierului ieşean.

Drumul spre staţia de epurare din Dancu te duce cu gândul la un sat cu pretenţii de orăşel şi mai puţin la faptul că, aici, ar urma să dai peste una dintre cele mai moderne staţii din ţară. Prima senzaţie este că „bijuteria” celor de la ApaVital Iaşi nu este amplasată tocmai unde trebuie, însă explicaţia oferită de reprezentanţii companiei elimină orice urmă de reticenţă. „La proiectarea unei staţii de epurare se ţine cont în primul rând de apropierea acesteia faţă de emisar, în cazul nostru, Bahluiul”, spune Ioan Mihăilescu, directorul operaţional al ApaVital, funcţie pe care o îndeplineşte de anul trecut, când operatorul regional de apă şi canalizare a purces la o reorganizare a societăţii. Aidoma celorlalţi angajaţi ai staţiei, oficialul Apavital este un tip extrem de amabil. La fel şi Andi Dumitraş, şeful staţiei de epurare. „Bine aţi venit la noi”, ne întâmpină acesta, înainte de a ne pofti în clădirea administrativă. Coincidenţa face ca, în ziua vizitei noastre aici, gazdele să celebreze un moment oarecum festiv, prezentat oaspeţilor sub forma unui panou compus din patru LED-uri uriaşe, pe care rulau scheme sofisticate. „Este o investiţie implementată recent şi care are rolul de a ne oferi informaţii cât mai bogate şi cât mai exacte de la celelalte staţii de epurare din judeţul Iaşi. Evident, nu toate dispun de specialişti, prin urmare, noi preluăm informaţiile despre modul cum funcţionează aceste staţii, după care le recomandăm celor de acolo ce măsuri să aplice, astfel încât epurarea apelor uzate să respecte parametrii specificaţi de lege”, spune şeful staţiei.

În total, la staţia de epurare din Dancu lucrează 62 de oameni, în trei ture. Toţi devotaţi muncii pe care o depun şi pe care nu o consideră plictisitoare. „Sunt în permanenţă o sumedenie de lucruri de rezolvat. Personal, mă implic în multe dintre ele: discut cu oamenii, vin la schimbul dintre ture pentru a vedea ce probleme au fost. Ieri, am plecat la opt seara”, mărturiseşte Andi Dumitraş, şeful staţiei de epurare Dancu.
Apă limpede şi nămol bun pentru agricultură
Traseul apei uzate în procesul de epurare începe într-un canal prevăzut cu grătare. Rolul lor este de a opri mizeria adunată în apă, cea de mari dimensiuni. „Cum ar fi frigiderele”, glumesc amfitrionii noştri, dând de înţeles că în Bahlui se aruncă orice. Chiar şi bani, existând cazuri în care s-au găsit banconote în respectivele grătare. După filtrare şi decantare, apa ajunge în alte colectoare, unde are loc epurarea biologică. Un procedeu destul de complex şi care, în esenţă, se bazează pe reacţiile metabolice ale unei populaţii mixte de bacterii, ciuperci şi alte microorganisme (în special protozoare), care asimilează compuşii organici prezenţi în amestecurile neomogene din apa uzată. Apoi, amestecul de nămol şi apă uzată este distribuit către bazinele de aerare. Fiecare bazin de aerare are ataşate discuri de pulverizare, pentru a distribui aerul în apă sub formă de bule fine. „Oxigenul are rolul de a menţine microorganismele în viaţă, de a le face să consume compuşii organici. După care, apa curge către bazinele de decantare finală, unde are loc procesul de sedimentare a microorganismelor pe fundul acestor bazine. Nămolul este colectat separat, iar apa curată ajunge din nou în Bahlui”, ne mai explică gazdele de la staţia de epurare.
 
Interesant, însă, este faptul că materiile rezultate din procesul de epurare ar putea fi folosite altfel. Miile de tone de nămol uscat rezultat după epurarea apelor uzate ar putea fi folosite în agricultură, să îngraşe soia, fasolea şi mazărea, dependente de zincul extrem de concentrat în nămolul „meşterit” de angajaţii ApaVital. La fel şi apa. În loc de a fi adusă în Bahlui, ar putea fi folosită la irigaţii. Însă, ambele scenarii nu au fost puse în practică din lipsă de doritori. 

Ultima modernizare datează din 2015!
Epurarea mecanică şi cea biologică sunt urmate de o altă etapă, introdusă de curând şi în urma recomandărilor venite din partea organismelor europene cu atribuţii în ceea ce priveşte protecţia mediului. „Este ceea ce noi numim treapta terţiară. Rolul ei este de de a elimina nutrienţii din apele uzate, respectiv azotul şi fosforul, în conformitate cu Directiva 91/271/EEC. Este ultima modernizare realizată la staţia de epurare Iaşi pe fonduri POS Mediu, investiţie finalizată în 2015”, mai spune Ioan Mihăilescu. Practic, doar staţiile mari dispun de această treaptă, cea din Iaşi fiind a doua ca mărime din ţară, după Bucureşti.

Staţia de epurare Iaşi a fost concepută pentru un debit de 4.200 de litri pe secundă, însă în acest moment funcţionează la jumătate din capacitate, fiind vorba de o perioadă a anului în care nu se consumă atât de multă apă.
 
Laborator la standarde înalte
Un rol important în funcţionarea staţiei de epurare îl constituie laboratorul unde se fac analizele chimice ale apelor uzate. Laboratorul dispune de dotarea corespunzătoare cu instalaţii, echipamente şi aparatură de laborator performante şi prezintă garanţia calităţii rezultatelor analizelor efectuate, prin: control intern - folosirea de kituri de calibrare, materiale de referinţă certificate (MRC), diagrame de control, analize repetate - şi control extern - participarea la scheme de performanţă (comparare interlaboratoare). Evident,
măsurătorile/analizele şi prelevările de probe respectă recomandările standardelor naţionale şi internaţionale, fapt ce conduce la un grad ridicat de exactitate a analizelor efectuate. Acesta este şi motivul pentru care aproape 200 de agenţi economici din Iaşi plătesc analize periodice. Printre ei se numără şi.... ApaVital! „Laboratorul este o entitate independentă. Inclusiv noi plătim contravaloarea analizelor realizate. Suntem verificaţi periodic de cei de la Apele Române, prin urmare, suntem obligaţi să facem astfel de teste”, dezvăluie directorul Mihăilescu.
Costuri mari
Produsul final – apa curată şi limpezită – ajunge acolo de unde a plecat: în râul Bahlui. Pentru toată cantitatea de apă epurată, ApaVital plăteşte Apelor Române sume importante. „O staţie de epurare presupune costuri exorbitante. Cei mai mulţi bani sunt înghiţiţi de consumul de energie electrică. Oricum, noi am reuşit ca prin cogenerare să reducem acest consum cu 15%, însă chiar şi aşa, costurile rămân mari”, mai spune Ioan Mihăilescu. De altfel, producţia de la Dancu se regăseşte în factura ieşenilor, care achită 2,77 lei pentru fiecare metru cub de apă dat la canalizare. Din această sumă, 1,46 lei/mc reprezintă costurile cu epurarea.
Plecăm convinşi de faptul că oamenii din Dancu îşi fac bine treaba şi că datorită lor avem un Bahlui mai curat şi ferit de poluări, la fel cum, datorită colegilor acestora de la staţia de tratare a apei de la Chiriţa, la robinetele ieşenilor curge o apă potabilă şi curată. Tudor DAMASCHIN