Vindecătorii de suflete

Capelele din spitalele ieşene sunt refugiu pentru bolnavii care se ascund de agitaţia ameţitoare din unităţile sanitare * speriaţi de boală, cei mai mulţi dintre pacienţi sunt mânaţi de credinţa că în acest spaţiu găsesc, pentru câteva clipe, alinarea la grijile care le apasă pe umeri 

De fiecare dată când bolile trupeşti dau târcoale, oamenii ajung să-şi întoarcă faţa spre Dumnezeu. Capelele din spitalele ieşene sunt refugiu pentru bolnavii care aleg să se ascundă de agitaţia ameţitoare din unităţile sanitare. Speriaţi de boală, cei mai mulţi dintre pacienţi ajung aici mânaţi de credinţa că în acest spaţiu găsesc, pentru câteva clipe, alinarea la grijile care le apasă umerii. Precum primul pas al unui copil, cel suferind se roagă pentru prima dată cu sufletul. Pentru a se întări în credinţă, oamenii ajung să îşi deschidă inima şi să îşi recunoască păcatele în fata unui slujitor al lui Dumnezeu. Preoţii de caritate din spitalele ajung să aline suferinţa şi contribuie la îmbunătăţirea moralului pacienţilor. Aşa cum preoţii recunosc, nu puţine sunt cazurile când unii oameni păşesc după mulţi ani într-o biserică. Binecuvântarea primită de la preot aduce uşurare şi chiar alungă îndoielile care timp de zeci de ani le-au încercat credinţa. Iar un preot nu poate percepe mai bine durerea decât într-un spital.
Capelă mică, minuni mari
Paraclisul cu hramul „Buna Vestire”, de la Spitalul de Copii „Sf. Maria” din Iaşi, este o capelă mică, însă părtaşă atâtor momente de suferinţă şi atâtor minuni nesperate încât, dacă pereţii ar putea vorbi, oricine s-ar cutremura. Toţi cei care-i trec pragul, majoritatea în momente de disperare, primesc o vorbă de încurajare din partea preotului de caritate al spitalului, părintele Florin Cristian Cristea. Pe părintele Florin nu-l vezi niciodată trist în spital. Circulă chiar o vorbă printre medici, pe care mi-o mărturiseşte o infirmieră: „Înainte de venirea părintelui Florin, toată lumea asocia prezenţa preotului cu dispariţia cuiva. De când a venit el, nimeni nu se mai gândeşte la moarte”, ne lămureşte o asistentă de la Clinica de Terapie Intensivă unde prezenţa preotului este absolut necesară. „Părinte, aveţi cumva vreo hăinuţă pentru ei? E frig şi nu pot să-i scot aşa afară. Trebuie să ajung cu ei la centrul de primire în regim de urgenţă”, se aude vocea unei femei din holul capelei. E asistentul social al spitalului, cu doi copilaşi de mână. Părintele Florin se duce repede la masa din anticamera capelei, după care apar, încetul cu încetul, straturi de hăinuţe, pe care părintele le scoate dintr-un dulap. O infirmieră le aduce şi două pulovere. Cu braţele pline, cei doi copii îşi iau rămas-bun de la părintele Cristea.

Capela de la graniţa Urgenţelor
Capela se află în vecinătatea Unităţii de Primire a Urgenţelor (UPU), iar medicii de aici au numai cuvinte de laudă la adresa părintelui capelei. „Aici, în spital, unde niciodată pacientul nu ajunge de plăcere, se resimte necesitatea unui sprijin moral. Preotul de caritate face parte din echipa de îngrijire. Părintele Florin este apropiat nu numai de copii, de familiile acestora, ci chiar şi de noi, cei care lucrăm în spital, care poate avem nevoie de ajutorul lui. Îl văd zilnic pe părinte printre paturile bolnavilor, uneori la ore dintre cele mai delicate. Capela spitalului este plină de copii, de părinţi, dar şi de angajaţi. El este mai tot timpul prezent în spital. Uneori, îl mai întrebăm, în glumă, dacă el asigură urgenţele sau noi”, a precizat dr. Tamara Roşu, şeful UPU din cadrul Spitalului „Sf. Maria”.
La patul pacientului îşi are locul şi psihologul şi preotul, iar medicina de azi se bazează pe colaborare interdisciplinară. Capela spitalului este, în viziunea părintelui, un loc de bucurie şi normalitate. „Doctorul tratează somatic, preotul vine pe o latură unde nu se atinge nimeni. Prezenţa preotului, a psihologului, a psihiatrului, a psihopedagogului, a asistentului social, alături de medici, completează foarte bine toate serviciile care trebuie să fie într-un spital”, a subliniat părintele Florin.

Proiectul „Grăuntele de muştar”
La Spitalul Cuza Vodă l-am întâlnit pe preotul de caritate Dan Damaschin, care slujeşte la Biserica „Naşterea Domnului” din curtea unităţii. De 5 ani, preotul are în grijă bisericuţa din curtea Maternităţii şi sprijină mamele care aduc pe lume prunci sau vin la spital cu probleme. Fiecare ban strâns la cutia milei îl dă copiilor nevoiaşi. Din dorinţa de ajuta mamele cu o situaţie financiară dificilă, părintele a iniţiat proiectul „Grăuntele de muştar”. Acesta nu este altceva decât o trimitere către o pildă din Evanghelie şi dovedeşte că o faptă bună, chiar dacă pare mică, poate schimba lumea întreagă pentru un om sau pentru mai mulţi. Astfel, toate fondurile adunate la cutia milei sunt împărţite la cazurile sociale identificate în spital. „Atunci când întâlneşti în spital o mamă cu copilaşul la piept, cu o familie numeroasă acasă, care nu are cu ce pleca acasă din spital, încerci să o sprijini. Cu ajutorul lui Dumnezeu, oferim speranţă acestor mame, fie cu îmbrăcăminte, fie cu un mic ajutor material”, a precizat preotul Dan Constantin.

În mijlocul bolnavilor de cancer
O misiune dificilă are şi preotul Radu Sever Ungureanu, misionar de caritate în cadrul Institutului Regional de Oncologie (IRO). Preotul păstoreşte la Paraclisului cu hramul „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ”. Preotul susţine că cei mai mulţi dintre bolnavi amână discuţia cu preotul pe ultima sută de metri. Aici, pacienţii se împart în două categorii: cei care au fost practicanţi, persoanele în vârstă şi pacienţii nepracticanţi, de regulă tineri. „Avem foarte multe situaţii când bolnavii ar dori să stea de vorbă cu noi, să se spovedească, însă trupul nu îi mai ajută, boala nu le mai dă voie să facă ce îşi propun şi atunci este greu să comunici cu ei, în astfel de condiţii. Sfatul meu este ca oamenii să se ocupe din vreme de suflet, să nu amâne până când este prea târziu”, a subliniat preotul Radu Sever Ungureanu. Acesta susţine că medicina modernă desparte boala de persoană, tratând doar afecţiunea, fără să se ocupe şi de suflet. „De cele mai multe, ori boala apare şi din cauza bolilor sufletului. Greşeala cea mai mare pe care o face medicina modernă este că tratează boala, uitând de persoana umană şi nu priveşte boala în integritate, tratând numai manifestările clinice ale afecţiunii”, a subliniat Radu Sever Ungureanu.

Colaborare extraordinară cu medicii
Aproape săptămânal, la Clinica de îngrijiri paleative din cadrul IRO au loc întâlniri între cadrele medicale, psihologul şi preotul pentru a discuta modul cum sunt abordate cazurile pacienţilor cu cancer, cei mai mulţi în faze terminale. „Sunt extrem de necesare aceste întâlniri şi se vede o îmbunătăţire a calităţii vieţii acestor bolnavi. Sunt mai liniştiţi, mai împăcaţi cu ei, după ce discută cu noi. Este foarte important ca pacienţii să te vadă zâmbind la prima întâlnire, este fundamental să facem asta. Este şi vina noastră, că fiind copleşiţi de griji, am uitat să zâmbim şi să ne bucurăm”, a mai declarat preotul Ungureanu.

Mireasă în scaun cu rotile
Cel mai emoţionant caz la care preotul a asistat a fost atunci când a trebuit să oficieze slujba de cununie între o tânără bolnavă de cancer aflată în stadiu terminal şi prietenul ei. „Avea o afecţiune oncologică gradul IV şi ar fi vrut să se căsătorească cu prietenul ei, cu care avea o relaţie de mai mulţi ani. Înţelegând că este posibil să nu poată depăşi această boală, a venit îmbrăcată în mireasă, deşi era în scaun cu rotile. Deşi avea un chip palid, nu era lipsit de o bucurie, pentru că soţul ei stătea lângă ea şi o ţinea de mână, iar amândoi plângeau. Am oficiat acea slujbă de cununie la dorinţa ei, pentru că şi-a dorit în mod deosebit să fie mireasă. A fost un moment foarte emoţionant, care m-a răscolit, căci este greu să-l uiţi”, a rememorat Radu Ungureanu. Pe lângă bolnavi, la capelă mai ajung şi cadrele medicale, care doresc să se reculeagă înainte de o intervenţie dificilă. „Vin medici sau asistente medicale care doresc o binecuvântare, un cuvânt de suflet, înainte de operaţie sau de un examen”, mai spune preotul Radu Ungureanu.
Alinarea sufletelor minţilor rătăcite
Părintele Iustin Neagu slujeşte de 17 ani la Biserica „Schimbarea la faţă” din curtea Spitalului de Psihiatrie „Socola” din Iaşi şi ascultă necazurile bolnavilor cu minţile pierdute. Zilnic, preotul este în mijlocul bolnavilor, care sunt prezenţi permanent în biserica. „Sunt oamenii care au cel mai mult nevoie de un duhovnic şi rolul nostru este foarte important pentru ameliorarea stării de sănătate a pacienţilor cu afecţiuni psihice. Sunt bolnavi care sunt de zeci de ani în spital şi pe care îi avem în permanentă grijă. Bolnavii vin singuri la biserică şi sunt liniştiţi atunci când asistă la slujbe sau la alte orânduieli bisericeşti”, ne-a destăinuit părintele Iustin Neagu. Cristina MIHĂILĂ
* * *
„Greşeala cea mai mare pe care o face medicina modernă este că tratează boala, uitând de suflet” – Radu Sever Ungureanu, misionar de caritate în cadrul Institutului Regional de Oncologie
* * *
„Doctorul tratează somatic, preotul vine pe o latură unde nu se atinge nimeni” - părintele Florin Cristian Cristea, de la Paraclisul cu hramul „Buna Vestire”, din cadrul Spitalului de Copii „Sf. Maria”
* * *
„Rolul nostru este foarte important pentru ameliorarea stării de sănătate a pacienţilor cu afecţiuni psihice” - părintele Iustin Neagu, de la Biserica „Schimbarea la faţă”, din curtea Spitalului de Psihiatrie „Socola”