5 griji majore ale copiilor şi cum să le rezolvi

Pentru a construi o relaţie solidă între părinţi şi copii este nevoie de multă “muncă”. Trebuie să-ţi cunoşti copilul, să ţi-l apropii, să-l tratezi cu respect, să vorbeşti cu el. Încă de când sunt mici. Şi pentru ei viaţa este grea, nu numai pentru noi, ca adulţi. Fie că nu au chef să-şi facă temele, să spele vasele, să facă ordine în cameră sau chiar să-şi superte fraţii mai mici, au copiii momentele lor proaste, griji pe care şi le fac, iar părinţii trebuie să fie acolo, să-i înţeleagă şi să-i ajute să depăşească momentul dificil. În acest fel relaţia dintre părinţi şi copii va fi din ce în ce mai trainică.

 

Iată 5 lucruri care îi îngrijorează pe copii şi ce trebuie să faci pentru a le rezolva.

Părinţi şi copii #1: “Sora mea (fratele meu) mă înnebuneşte!”

Numai cine nu are doi sau mai mulţi copii nu ştie ce înseamnă rivalitatea dintre ei. Şi trebuie să o recunoşti fraţii sau surorile mai mici (sau mai mari) pot fi foarte enervanţi câteodată. Învaţă-ţi copiii că este absolut normal să nu fii tot timpul de acord cu fraţii sau surorile. Şi, indiferent, de problemă, în loc să ţipe unul la altul, cel mai bine este să găsească o soluţie să rezolve conflictul. Primul pas: să afle “sămânţa” scandalului. Să fie oare cine deţine supremaţia telecomanzii, sau cine face curat azi sau cine se joacă la computer? Atunci ar trebui să se instaureze o regulă, un orar, astfel încât toată lumea să fie mulţumită. Dacă nici aşa nu le trece supărarea, învaţă-i că mişcarea alungă stresul. În plus, n-ar fi rău să afle că vor consuma mai multă energie încercând să-i schimbe pe cei din jur. Mai bine îşi canalizează aceeaşi energie pentru a avea grijă de ei înşişi.

 

Părinţi şi copii #2: “Am prea multe teme de făcut, simt că nu mai fac faţă!”

Cu toţii am simţit momente de copleşire în care, pur şi simplu, nu mai aveam energie pentru un nouă sarcină. Dar trebuie să o ducem la capăt pentru că aşa ne cere job-ul. Aşa ar trebui să fie şi temele pentru copii: este job-ul lor, deci trebuie să-şi îndeplinească sarcinile. Asta nu înseamnă că n-ar trebui să se odihnească puţin, să-şi acorde un moment de respiro. De exemplu, 20 de minute de exerciţii fizice pot îmbunătăţi simţitor activitatea cerebrală. Iar temele li se vor părea mai simple. O alergare uşoară în jurul blocului, săritul corzii sau pur şi simplu dansul sunt doar câteva exemple de activităţi plăcute care pot “energiza” creierul pentru teme.

Dacă ai ajuns şi tu la concluzia că temele sunt, totuşi, cam multe şi cam grele, n-ar strica să ai o discuţie cu profesorul.

Părinţi şi copii #3: “M-am mutat la o şcoală nouă şi nu-mi place deloc!”

Chiar dacă copiilor le ia mai puţin timp să se adapteze într-un mediu nou decât adulţilor, asta nu înseamnă că nu resimt un factor de stres. Tot ce trebuie să faci este să-l încurajezi să-şi facă prieteni noi. Poate începe prin a spune “Salut” tuturor feţelor noi pe care le întâlneşte. Îi poţi da curaj mergând împreună într-un parc frecventat de elevii şcolii respective. Acolo va întâlni cu siguranţă copii cu aceleaşi pasiuni.

 

Părinţi şi copii #4: “Prietena mea cea mai bună (prietenul meu cel mai bun) nu mai vorbeşte cu mine. Are alţi prieteni acum!”

Deşi pentru noi, ca părinţi, poate părea o banalitate, pentru copii prietenii sunt foarte importanţi. Îndeamnă-ţi copilul să îşi exprime trăirile şi n-ar fi rău să se aibă o discuţie cu prietenul/prietena pentru a afla care este motivul “rupturii”. Ar mai trebui să-i explici, de asemenea, că pe măsură ce cresc, oamenii se schimbă, iar lucruri care odinioară erau pasiuni comune, acum nu mai sunt. Probabil că prietenul/prietena a găsit alţi copii cu mai multe lucruri în comun, ceea ce ar trebui să facă şi copilul tău. Reasigură-l că el nu are nici o vină, că aceste lucruri sunt normale şi că, în viaţă, oamenii vin şi pleacă, iar lângă el vor rămâne adevăraţii prieteni.

Părinţi şi copii #5: “Cred că profesorul nu mă place. Nu ştiu ce i-am făcut!”

Şcoala este grea, trebuie să o recunoaştem. Şi chiar şi noi am avut sentimentul că un profesor nu ne are la inimă. Cel mai important lucru este să discuţi cu copilul tău, să afli cum stau lucrurile, ce simte el, care sunt motivele care îl fac să creadă că profesorul are ceva cu el. Este indicat să porţi o discuţie şi cu profesorul respectiv. Odată aflată poziţia lui, ştii ce ai de făcut mai departe. Cu puţin noroc vei reuşi să detensionezi situaţia, copilul va scăpa de stres, iar acest lucru îl va ajuta să se concentreze mai bine, să înveţe mai bine şi să ia note mari.

 

Şi nu uitaţi, obişnuiţi copiii să vă spună toate aceste griji. Sunt mulţi copii care se închid în ei, nu vor să vorbească, iar misiunea părinţilor de a afla ce au pe suflet este extrem de grea.

 

Sursa: sfatulparintilor.ro