Denumire stiintifica arnica:

Arnica montana fam. Compositae

Denumire populara arnica:

carul-pădurilor, carul zânelor, ciudă, cujdă, iarba-soarelui, podbal, podbal de munte, roit, tabacu-câmpului, ţâţa-oilor.

Proprietati terapeutice arnica:

Flori de arnica

- previn infecțiile microbiene – antiseptic

- cicatrizante

- decongestive

Contraindicatii arnica:

- arnica nu se utilizează intern, provocând deranjamente gastrointestinale și hipertensiune arterială

Afectiuni tratate cu arnica:

boli tratate cu arnica: laringită acută (răgușeală), plăgi (răni) și altele

Tratamente naturiste arnica:

Intern:

- pulbere de arnica, 1 vârf de cuţit de 3 ori pe zi, inainte de mese- se foloseste in caz de insuficienţă coronariană, hipertensiune, anghina pectorala, traumatism cranio-cerebral, cefalee post-traumatica

- in caz de pareze şi semi-pareze: se prepara o pulbere de arnica, 1 vârf de cuţit de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. In aceste cazuri se asociaza foarte bine cu amestecul de pulbere de rozmarin, pulbere de salvie şi pulbere de maghiran, câte un gram din fiecare.

- pentru cei care sufera de insomnie, palpitaţii cardiace, coşmaruri, spaimă nocturnă post-traumatică: se administreaza pulbere de arnica, se administeraza 1-2 vârfuri de cuţit seara, cu 2-3 ore înainte de culcare.

- in cazul unor afectiuni precum depresie psihică, nevroză, isterie: se administreaza pulbere de arnica, 1 vârf de cuţit de 3 ori pe zi, pe stomacul gol.

- cei care au suferit stări de şoc ca urmare a unor traumatisme fizice sau emoţionale sunt tratati cu  pulbere de arnica, 1 vârf de cuţit de 3-4 ori pe zi.

-  dă rezultate excepţionale în reducerea efectelor nefaste ce pot să se manifeste pe termen lung daca este administrată la scurt timp după producerea şocului

Extern:

- comprese pe rani

- cicatrici cheloide, cicatrici inestetice, cancer de piele: ccomprese cu arnică aplicatecate 2 ore pe zi pe locurile afectate

- in cazul unor afecttiuni mai grave cum ar fi: cancer al limbii, al cavităţii bucale şi al gatului – se vor face clătiri ale gurii şi gargară cu ceai de arnică

- vanataile se trateaza cu comprese cu arnica

Mod de preparere arnica: ceai de arnica, tinctura de arnica

Ceai de arnica – infuzie arnică – este foarte bun pentru pentru laringite: se face din 2 lingurițe de flori de arnica, la 200 ml de apă fierbinte. Cu aceasta infuzie se face gargara

Unguent de arnica: în 50 ml ulei se pun 2 linguriţe de flori de arnica umezite cu alcool – se pun sa fiarba. Se foloseşte extern alaturi de ceara de albine.

Tinctură de arnica:  în 250 ml alcool de 70° se pun 50 g de flori de arnica. 15 zile se va agita de mai multe ori pe zi, se va strecura apoi şi se va pune în sticluţe mici. La folosire se va pune 15 ml de tinctură la 100 ml apă distilată. Se agită bine apoi se foloseşte ca cicatrizant şi antiseptic la răni.

Arnica in traditia populara

Frunzele se puneau crude pe tăieturi şi răni, iar cu decoctul plantei se spălau rănile obrintite din cauza frigului.

Se mai folosea contra inflamaţiilor gurii şi gâtului. Rădăcinile plămădite în rachiu se foloseau contra vătămăturii.

Ceaiul din frunze şi flori se lua contra diareei şi dizenteriei, precum şi în bolile neuropsihice, iar cu decoctul se făcea gargară prelungită.

Fiertura din plantă se folosea la băi contra reumatismului. Ceaiul făcut din părţi aeriene se lua contra răcelii, iar cel din floare, în boli de ficat.

Contraindicatii arnica

Arnica nu se utilizează intern putând provoca deranjamente gastro- intestinale şi hipertensiune arterială. În doze mai mari poate provoca paralizia centrilor nervoşi, iar extern este iritant.