Centrele de permanenţă, subvenţionate de medicii de familie. Medici neplătiţi de patru luni!

* Societatea Medicilor de Familie din Iaşi susţine că cele 15 centre de permanenţă din judeţ sunt eficiente atât în ceea ce priveşte calitatea vieţii pacienţilor, cât şi din punct de vedere economic * medicii care lucrează în aceste centre ameninţă cu „acţiuni legale” deoarece nu au primit, de patru luni, banii pentru orele petrecute în gărzi

După ce, în urmă cu doar trei luni, ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, a anunţat că majoritatea centrelor de permanenţă care nu s-au dovedit a fi eficiente vor fi desfiinţate, toate centrele urmând a fi supuse unei proceduri de evaluare, Ministerul s-a sucit. A anunţat imediat că nu se pune problema închiderii acestora, ba chiar le-a promovat intens activitatea şi le-a suplimentat cu peste 25 de milioane de lei fondurile alocate. Banii au venit spre sfârşitul lunii iulie, iar centrele de permanenţă din ţară se află acum în vizorul autorităţilor, fiindu-le monitorizată activitatea.

Tocmai de aceea, Societatea Medicilor de Familie din Iaşi a precizat ieri, prin intermediul unui comunicat de presă, că cele 15 centre de permanenţă din judeţ, în care lucrează 70 de medici, sunt eficiente atât în ceea ce priveşte calitatea vieţii pacienţilor, cât şi din punct de vedere economic, chiar dacă acestea necesită anumite costuri.

Medicii de familie îşi susţin afirmaţiile prezentând un caz medical recent, al unei paciente din mediul rural, care s-a prezentat la un astfel de centru de permanenţă după ce suferise un accident. „O femeie din mediul rural, cu plagă prin contuzie, a ajuns la un centru de permanenţă apropiat satului său. Plaga sângera abundent însă era necomplicată. Medicul de gardă (dr. Viorel Olăraşu) a curăţat plaga şi a suturat-o. Cheltuielile pentru acest serviciu, reprezentate de materiale folosite şi de cota parte din costurile de personal, sunt în jur de 50 de lei. În plus, trauma pacientei a fost redusă prin intervenţia rapidă (în comparaţie cu timpii de aşteptare în serviciile UPU). În lipsa unui centru de permanenţă, femeia trebuia să sune la ambulanţă, să aştepte o programare în funcţie de codul de urgenţă în care se încadra, să piardă sânge şi să rişte complicarea plăgii prin infectare. Cât priveşte costurile, acestea ar fi cuprins transport, echipe de preluare şi gestionare a cazului la UPU, costuri pe patul de spitalizare pentru internarea în ambulatoriu, ceea ce înseamnă cel puţin de 10 ori mai mult decât s-a cheltuit la Centrul de Permanenţă”, subliniază dr. Anca Deleanu, din cadrul Societăţii Medicilor de Familie Iaşi.

Nivelul de nemulţumire a medicilor, în continuă creştere

Pe de altă parte, Societatea Naţională de Medicina Familiei susţine că medicii care lucrează în centre de permanenţă nu au primit de la Casele Judeţene de Asigurări de Sănătate banii pentru orele petrecute în gărzi, iar în cazul în care întârzierea plăţilor se prelungeşte, medicii de familie sunt hotărâţi să demareze acţiuni legale de recuperare a sumelor restante. „Suntem în a patra lună de când medicii care lucrează în centre de permanenţă nu au primit de la Casele Judeţene de Asigurări de Sănătate banii pentru orele petrecute în gărzi. Întârzierea este justificată diferit la nivelul fiecărei case judeţene de sănătate, dar explicaţia este una singură: nu s-au alocat la timp fondurile necesare de la Ministerul Finanţelor. Aceste sume cuvenite conform clauzelor contractuale sunt necesare pentru plata angajaţilor care lucrează în centrele de permanenţă şi acoperirea cheltuielilor de funcţionare. În aceste condiţii, în care de patru luni medicii de familie subvenţionează funcţionarea centrelor de permanenţă, nivelul de nemulţumire a medicilor este în continuă creştere”, se arată într-un comunicat al SNMF.
Potrivit sursei citate, dacă întârzierea plăţilor se prelungeşte, medicii de familie sunt hotărâţi să demareze acţiuni legale de recuperare a sumelor restante.

80% dintre centre funcţionează în cabinetele medicilor de familie

În întreaga ţară sunt acum 352 centre de permanenţă, marea majoritate în zonele rurale sau izolate precum şi în zone urbane în locul camerelor de gardă ale spitalelor desfiinţate. 80% din aceste centre funcţionează în cabinetele medicilor de familie, care încheie un contract separat cu casele de sănătate pentru gărzile făcute în centru. Inclusiv aparatura cu care este dotată aceste centre aparţine medicilor de familie. Doar 20% din cele existente la nivel naţional funcţionează în spaţii puse la dispoziţie de către consiliile locale.

Centrele de permanenţă au fost create pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare, dar ele reprezintă în acelaşi timp o soluţie privind accesul la servicii medicale de urgenţă pentru pacienţii din mediul rural. În aceste centre se salvează vieţi care altfel s-ar pierde până la intervenţia serviciilor de urgenţă specializate. „Aceste centre trebuie să funcţioneze pentru că nu avem variante. Poate că ar trebui făcută o evaluare a calităţii serviciilor din aceste centre, dar problema e că presiunea pe sistemul de urgenţe nu scăzut pentru că bolnavul, disperat că aşteaptă luni de zile pentru o investigaţie, apelează la 112. Sistemul este în colaps, nu este o gestionare corectă a fondurilor, ori sunt furate, ori sunt cheltuite fără o minimă economie pe care ar fi adus-o strategiile medicale care la noi lipsesc cu desăvârşire”, a precizat Cezar Irimia, preşedintele Asociaţiei Pacienţilor Cronici din România. Dan BERCIU

 

***

În momentul de faţă, în judeţul Iaşi există 15 Centre de permanenţă – la Bivolari, Ciorteşti, Deleni, Movileni, Plugari, Pocreaca, Vlădeni, Focuri, Mirceşti, Prisecani, Paşcani, Victoria şi alte trei în municipiul Iaşi (str. Vasile Conta nr. 9, str. Han Tătar nr. 10 şi str. Anton Crihan nr. 16).