Ciuboţica cucului, plantă de leac pentru bolile de plămâni

Primula officinalis, cunoscută sub denumirea populară de ciuboţica cucului, este una dintre plantele de primăvară cele mai folosite în medicina populară românească.

 

Luna aceasta, dar şi prin mai, crângurile şi poienile din regiunile deluroase sunt acoperite cu flori galbene de ciuboţica cucului. O subspecie foarte răspândită de Primula este P.eliator, cunoscută tot sub numele de ciuboţica cucului, dar şi de aglici, agrişel sau tâţa vacii. Aceasta creşte pe mai toate câmpiile, la margini de păduri şi sub tufişuri. Forţa ei curativă este egală în valoare cu cea a Primulei officinalis, putând fi folosită exact în acelaşi fel. O altă subspecie, Primula auricula, este cunoscută tot sub denumirea de ciuboţica cucului, dar şi de urechea ursului, ciuboţica ursului, urechea şoarecelui, urechiuşe, este o plantă alpină ocrotită de lege.

În scopuri terapeutice, de la ciuboţica cucului se folosesc florile şi rădăcinile. Compoziţia lor chimică este asemănătoare, cu deosebirea că florile sunt ceva mai slabe în conţinutul de saponozide decât rădăcinile. Datorită saponozidelor triterpenice, atât florile, cât şi rădăcinile, au acţiune expectorantă, emetică şi secretolitică, fluidificând secreţiile bronhice şi uşurând eliminarea lor, recomandându-se în bronşite şi pneumonii. Rădăcinile au miros puternic datorat uleiurilor volatile, fiind utilizate cu succes pentru remedii cu efect revigorant şi mai ales în tratarea bolilor respiratorii. Rădăcinile proaspăt culese se spală foarte bine, se lasă la zvântat şi apoi se toacă fin. Se pun într-un borcan de 400 g până se umple o treime şi restul se completează cu miere, amestecând permanent. Se pune capacul şi se lasă la macerat la temperatura camerei timp de trei-patru săptămâni. Siropul va avea o mireasmă puternică şi un efect tămăduitor miraculos în bolile de plămâni. Acest sirop dezinfectează căile respiratorii, reface epiteliile şi stimulează imunitatea, ajutând în acelaşi timp la eliminarea secreţiilor nocive de la nivelul gâtului.

Conţine vitamina C

Frunzele culese primăvara, atât cele în stare proaspătă, cât şi cele uscate, conţin o cantitate considerabilă de vitamina C. Ele se pot utiliza sub formă de sirop sau praf. Florile au un parfum abia simţit, asemănător freziilor, având un efect liniştitor, întăritor al nervilor, calmând durerile de cap pe bază nervoasă. Ceaiul de ciuboţica cucului ar trebui preferat înaintea oricărui somnifer chimic, acestea din urmă distrugând sistemul nervos, în timp ce ceaiul înlătură toate tulburările nervoase. În plus, este şi un mijloc excelent de tonifiere a inimii, având un efect ieşit din comun asupra inflamaţiei miocardului, a hidropiziei şi tendinţei spre apoplexie.

Ceaiul din flori de ciuboţica cucului are şi proprietăţi antispastice, sedative şi sudorifice. Se mai foloseşte şi în tulburări gastro-intestinale, afecţiuni renale şi vezicale. O fiertură de rădăcini amestecată cu miere oferă un ceai care ajută la eliminarea calculului vezical (pietrei de vezică). Aceleaşi însuşiri se atribuie şi frunzelor. I.TÂRNOVEANU