Denumire stiintifica dafin:

Laurus nobilis

Denumire populara dafin:

bibici, ciumafaie, ciuma fetei, frunzisoara, laur, liorbe, liubau, turbare

Proprietati terapeutice foi de dafin:

- se pot folosi, însă doar în cantitate mică pentru că pot produce vomă.

- previn fermentaţiile nocive din tubul digestiv

- antiseptic intestinal sau extern, combate bronşita cronică

Mod de preparare dafin:

- decoct de dafin care se prepara din 2 linguriţe de frunze de dafin fierte in 250 de ml de apa aproximativ 15 minute. Dupa ce se strecoara se consuma cu inghitituri mici pe parcursul unei zile.

- intr- sticla se vor pune 100 de grame de frunze de datfin umezite cu alcool. Acestea se lasă timp de  24 ore, după care se pune peste ele un litru de ulei. Dupa ce se lasa 4-6 saptamani se strecoara si se consuma ca atare

Afectiuni care se trateaza cu dafin:

boli tratate cu dafin:  anorexie, atonii stomacale, beţie-trezeşte din beţie şi totodată se pot folosi pentru dezobişnuirea de alcool, boli nervoase-calmant, bronşite chiar cronice, fermentaţii digestive, gastralgii, gripă, infecţiile gurii, infecţii intestinale, otrăviri, paralizii-alifie şi se fac frecţii, răguşeală (laringită), reumatism cronic sub formă de ceai sau alifii, spasme (le calmează un ceai slab).

Dafin in traditia populara

Fructele boabe ovoide, conţin ulei eteric şi o substanţă grasă. Se extrage din ele untul de dafin (oleum lauri), întrebuinţat la prepararea unor unguente. La noi se cultiva ca plantă ornamentală.

Cu foile şi boabele de dafin se prepara o alifie, pentru rănile care nu se vindecau cu alte leacuri. Frunzele, bine pisate şi muiate în rachiu, se luau contra frigurilor. Amestecate cu balegă de oaie, se puneau în legături contra durerilor la picioare.

Folosit de către romani, care făceau din frunzele acestea cununi pentru învingători, azi se mai foloseşte doar pentru efectele care le are în tratamente sau ca şi condiment