De ce evită femeile reconstrucţia mamară

Principalul motiv este teama că boala ar putea recidiva * majoritatea acceptă doar dacă este vorba de reconstrucţie cu ţesut propriu şi nu prin protezare

Puţine femei diagnosticate cu cancer la sân aleg să apeleze la operaţii de reconstrucţie mamară după ce trec printr-o masectomie. Conform specialiştilor de la Institutul Regional de Oncologie (IRO), cea mai mare reticenţă vine din partea femeilor care trebuie să apeleze la soluţia de protezare şi nu la cea care presupune refacerea sânului cu ţesut propriu. „Doar patru femei au optat pentru reconstrucţie de sân prin protezare, ceea ce este păcat, deoarece există fonduri, există proteze în stoc, însă sunt puţine doritoare”, a precizat ec. Mirela Grosu, managerul interimar al IRO.

Decizia este una personală
Conform psihologilor, la mijloc sunt mai mulţi factori care influenţează decizia femeilor. „Înainte de operaţie, se gândesc la cum vor arăta, dar după operaţie, atunci când implicit vine şi confirmarea diagnosticului, principala lor dorinţă este să trăiască, chiar şi cu un singur sân. De aceea, reconstrucţia cade pe plan secundar”, a explicat Roxana Postolică, psiholog specialist clinician în cadrul IRO. În acest sens, la IRO a fost realizat şi un studiu, din care a rezultat faptul că decizia mai este influenţată şi de teama unei alte intervenţii chirurgicale sau că astfel boala va recidiva, aspect care derivă şi din lipsa de informare. „Femeile care spun că acesta ar fi motivul au nevoie de garanţii că boala nu va recidiva. Oricum, aceste ipoteze că boala ar recidiva sau că ar fi mai greu de depistat nu sunt susţinute nici de chirurgii plasticieni. Decizia trebuie să fie una personală, nu una susţinută doar de medic. Mai există şi factori legaţi de vârstă, de statut social sau de faptul că au sau nu copii. Dacă au copii, devin mai puţin interesate, focusându-se pe dorinţa de a trăi pentru ei, de a se vedea împreună şi în viitor indiferent cum”, a precizat Roxana Postolică, psiholog.

Cel de-al doilea tomograf a ajuns la „Spiridon”

Până la reconstrucţia propriu-zisă, sunt de parcurs mai mulţi paşi, pentru a se stabili modul în care se va desfăşura intervenţia. „Cele mai multe femei refuză protezarea invocând că este vorba despre un corp străin. Sunt mai mulţi paşi până la reconstrucţie, mai întâi se face o evaluare a ţesutului propriu, şi dacă nu este bun atunci se pune problema de protezare”, a completat psihologul Roxana Postolică.

La sfârşitul acestui an, este posibil să ajungă la Iaşi o echipă de medici americani, care timp de două săptămâni vor veni să opereze alături de medicii de la IRO. Mădălina OLARIU
* * *
700 de euro
Este costul unei proteze mamare, decontată de Casa de Asigurări de Sănătate