Dracila sau lemnul galben este un arbust inalt pana la 2-3 m, destul de raspandit prin tufisuri, in locuri pietroase, care are tulpina dreapta, ghimpata. Frunzele, unele sunt alterne, ovale, scurt petiolate si cu marginea dintata, iar altele transformate in spini. Florile sunt hermafrodite, regulate, hexamere, de culoare galbena si cu miros displacut: fructul este o baca rosie. Planta infloreste in lunile mai si iunie.

Produsul vegetal folosit 
In scopuri farmaceutice se recolteaza, in lunile aprilie si mai, scoartele de pe radacini si tulpini uscandu-se fie la soare, fie in poduri aerisite. Produsul lipsit de miros, are gust amar.

Principii active: numerosi alcaloizi, dintre care cel mai important este berberina, apoi oxiacantina si berbamina.

Actiune farmacologica: datorita berberinei produsul are proprietati coleretice, colagoge, stomahice si febrifuge, iar datorita oxiacantinei are si proprietati vasodilatatoare si hipotensive.

Intrebuintari 
Dracila se foloseste ca materie prima in industria de medicamente pentru prepararea tincturii si extractului folosite in tratamentul afectiunilor biliare (in special in cazul calculilor biliari) si obtinerea principiilor active in stare pura. Coaja dracilei contine substante care stimuleaza aparatul circulator si respiratia. Astfel, în starile de epuizare acuta sau cronica, circulatia sangelui se imbunatateste, pulsul se normalizeaza, iar respiratia mult mai usoara. De asemenea, dracila are actiune antiinflamatorie asupra ficatului, vezicii biliare, rinichilor si a vezicii urinare si diminueaza durerile menstruale