Evaluarea riscului de hipomagneziemie in cazul utilizarii indelungate a PPI

Dimensiune font:

| 29-10-2012 14:49

Inhibitorii pompei de protoni (PPI) pot cauza hipomagneziemie la utilizarea lor pe termen lung. La aceasta concluzie au ajuns membrii PhVWP (Pharmacovigilance Working Party) in cadrul sedintei desfasurate in decembrie 2011, raportul acesteia fiind actualizat in luna martie 2012.

Reevaluarea cu privire la siguranta folosirii acestei clase de medicamente pe termen lung a fost realizata la nivelul UE in decursul anului 2011 dupa ce, in 2008, in Spania, a fost raportat primul caz de hipomagneziemie asociat administrarii inhibitorilor pompei de protoni. Acest dezechilibru se poate agrava in momentul in care pacientul este sub tratament concomitent cu medicamente care pot cauza scaderea concentratiei de magneziu in sange printre care diureticele (de ansa, tiazidice), digoxina sau unii anticorpi monoclonali (panitumumab, cetuximab). Dintre inhibitorii pompei de protoni care au fost luati in considerare pentru acest studiu au fost dexlansoprazolul, esomeprazolul, omeprazolul, lansoprazolul, pantoprazolul si rabeprazolul. [Puteti gasi aici mecanismul de actiune al acestor medicamente, precum si cateva denumiri comerciale ale substantelor active mentionate].

Mecanismul prin care este indusa hipomagneziemia insa nu este cunoscut inca. Aspectul important al acestui studiu este ca simptomele caracteristice hipomagneziemiei au aparut la pacientii pentru care durata tratamentului a fost de 3 luni sau mai mult. Printre acestea se pot numara: oboseala, slabiciune musculara, crampe, delir, ameteli, convulsii, aritmie ventriculara. De asemenea, important de mentionat este faptul ca riscul de hipomagneziemie nu este doza-dependent, simptomele putand aparea si la doze scazute sau medii (20-40 mg/zi). Dupa intreruperea tratamentului cu PPI, valoarea concentratiei de magneziu in sange poate reveni la normal, in cele mai multe cazuri fiind necesara administrarea unor suplimente de calciu si magneziu, timp de cateva saptamani, pentru a restabili echilibrul electrolitic.

Desi rara, aceasta reactie adversa poate avea consecinte grave prin prisma dificultatii identificarii ei de catre medici si a utilizarii pe scara din ce in ce mai larga a PPI. In acest sens, urmeaza ca prospectele medicamentelor in cauza sa fie actualizate cu aceste informatii, astfel incat pacientii sa cunoasca simptomele si sa le poata raporta in timp util medicului sau farmacistului.

Sursa: CHMP Pharmacovigilance Working Party