EXCLUSIV A renunţat la un salariu fabulos pentru a-i ajuta pe ieşeni

Deşi a fost plecat pentru trei ani să lucreze ca asistent medical la o clinică din Germania, Ciprian Cornea s-a întors în ţară * tânărul spune că nu poate renunţa la viaţa şi ritmul alert care caracterizează medicina de urgenţă

De aproximativ două săptămâni, Ciprian Cornea este din nou asistent medical la Unitatea de Primire a Urgenţelor (UPU) de la Spitalul „Sf. Spiridon”, după ce timp de trei ani a plecat să lucreze ca la o clinică din Germania. Deşi în ultimii ani personalul medical este din ce în ce mai tentat să plece în străinătate sperând că acolo vor găsi recunoaşterea de care sistemul medical are nevoie, dar şi un salariu motivant, Ciprian susţine că a revenit în România cu drag, deşi acolo putea să câştige lunar şi de cinci ori mai mult decât în ţară. „După o lună, când iei primul salariu, te uiţi la bani şi realizezi că banii respectivi te despart de familie. Atunci, automat, începi să vezi lucrurile altfel şi să te gândeşti să te întorci. În prima jumătate de an este cel mai greu şi poţi să te demoralizezi foarte uşor, mai ales pentru că Germania este o ţară mult mai rece, mai strictă”, mărturiseşte acesta, în timp ce încearcă să-şi amintească ce diferenţiază cele două ţări.

Spune că una dintre diferenţele pe care le-a sesizat în urma experienţei sale ţine de educaţia pacientului, dar şi de răceala specifică a locuitorilor, în orice aspect din viaţa de zi cu zi. „Acolo, pacienţii nu se exteriorizează în aceeaşi manieră ca aici, sunt altfel structuraţi, aşteaptă, chiar dacă este vorba despre o urgenţă, chiar şi patru-cinci ore. Îşi dau seama că muncim şi câte 12 ore pe zi, că nu avem doar obligaţii faţă de ei şi că oricum vom face tot ce se poate ca să îi ajutăm şi să dăm explicaţii”, spune Ciprian, adăugând că meseria lui deja poate fi identificată deja cu un hobby şi nu doar cu locul în care îşi petrece majoritatea timpului.

O zi de lucru în Germania
A plecat în Germania cu o experienţă de şase ani în spate ca asistent medical şi, chiar dacă la momentul respectiv au fost la mijloc motive personale şi financiare, este convins că motivul pentru care s-a întors şi care îl va ţine în Iaşi este familia. „Cred că şi aici poţi să îţi faci o viaţă, cât de cât. Totul e să ai curaj şi ambiţie şi să fii bun în ceea ce faci. Îi admir cumva pe cei care îşi doresc să plece, dar ştiu că oricum nimeni nu pleacă de bine şi că, la un moment dat, tot se vor întoarce aici”, spune tânărul asistent. În cei trei ani cât a fost asistent medical la o clinică din Aachen, Ciprian a lucrat în cadrul secţiei de terapie intensivă la cardiologie, unde monitoriza zilnic aproximativ patru pacienţi intubaţi, cazuri mai grave, care necesitau mai multă atenţie, ceea ce era cu mult mai diferit faţă de ceea ce făcea în România. „Eu, oricum m-am format ca urgentist, aici mi-a plăcut dintotdeauna, pentru că e un ritm de viaţă mai alert, care îşi pune cumva amprenta şi în viaţa de zi cu zi. Chiar anul trecut stăteam şi mă uitam în permanenţă pe site-ul spitalului aşteptând să văd când se vor scoate posturi la concurs, pentru că ştiam că voi reveni în ţară şi mai ales aici, la Sf. Spiridon”, povesteşte acesta, zâmbind.

www.ziarulevenimentul.ro/stiri/sanatate/exclusiv-preturi-de-chilipir-la-rezervele-de-lux-din-spitale--217215863.html

Bărbatul îşi aminteşte că a perceput răceala specifică germanilor în momentul în care s-a confruntat şi cu un caz mai deosebit, al unei femei care a intrat în stop cardio-respirator şi care nu a mai fost salvată, la cererea familiei. „Am încercat să o resuscitez, însă medicul de acolo mi-a zis să o detubăm, pentru că nu mai are nicio şansă şi aparţinătorii ei au semnat că nu doresc resuscitarea. Există şi astfel de oameni, care realizează că mama lor are cancer sau că e în comă de mai mult timp şi că nu mai are rost efortul. E un caz care pot spune că m-a marcat, pentru că am pus suflet, însă nu am avut ce să fac”, îşi aminteşte Ciprian.

În ritmul medicinei de urgenţă
Nu îşi mai aminteşte de unde a pornit înclinaţia către medicina de urgenţă, însă susţine că tot ceea ce a învăţat a învăţat la UPU şi că, atunci când s-a angajat, a luat totul de la zero. Iar experienţa acumulată în timp l-a ajutat să facă faţă oricărei provocări din Germania: „Am lucrat şi pe SMURD, şi pe elicopter, câte 12 ore, însă nu văd asta ca un inconvenient, ci din contră. Abia când am ajuns acolo mi-am dat seama câte ştiu, datorită muncii şi oamenilor de aici. Germanii te primesc între ei, însă cu reticenţă, până le demonstrezi ceea ce ştii să faci. Şi pe noi, cei care am plecat de aici din UPU sau din zona Moldovei, ne-au apreciat şi ne-au văzut treptat cu alţi ochi, asemenea unor colegi”.

De când a obţinut postul prin concurs şi a început din nou să ţină ritmul cu agitaţia din UPU de la „Sf. Spiridon”, Ciprian a reuşit deja să identifice care sunt cele mai frecvente cazuri sau care sunt orele „de vârf” în ceea ce priveşte fluxul pacienţilor. „De când am venit am lucrat şi în ture de noapte sau de zi şi cele mai aglomerate momente pot să spun că sunt ziua, de la 15.00 la 18.00, sau noaptea, în intervalul 12.00-1.00. Oamenii vin cu diferite probleme, însă, în special sunt cele legate de caniculă sau în urma diferitelor accidente, cu traumatisme sau leziuni pe care noi facem tot posibilul să le ducem către vindecare”, explică Ciprian, cu o însufleţire care i se citeşte în ochi.

Nu regretă experienţa de trei ani din Germania, ci o vede ca o evoluţie în domeniul profesional, însă ca pe una care nu îl va mai duce vreodată departe nici de familie şi nici de viaţa alertă din medicina de urgenţă. Mădălina OLARIU