Imunoterapia cancerului prin mijloace naturale

Dintre agenţii cancerigeni, deficitele imune sunt însoţitoare permanente ale acestei crunte boli atât la apariţia, cât şi în timpul evoluţiei bolii, iar din acest motiv imunoterapia se înscrie printre metodele terapeutice principale în lupta cu cancerul.

Terapeutul Fănică Voinea Ene, preşedintele Fundaţiei „Terapia Naturistă” din Vălenii de Munte, unul dintre fitoterapeuţii cu mare experienţă în domeniu pe care îi are România, afirmă că în arsenalul acestui gen de tratament al bolnavilor de cance, cele mai eficiente mijloace sunt cele naturale: „Argumentul principal este că având o structură deosebit de complexă în comparaţie cu cele chimice remediile naturale sunt mult mai greu de decodat de către celulele ucigaşe şi, în consecinţă, foarte greu de neutralizat. Nimeni şi nimic nu a întrecut până acum natura în sfera medicamentelor. Din experienţă spun că prin mijloacele de sinteză nu s-au putut vindeca definitiv mai mult de 3% dintre pacienţii bolnavi de cancer, pe când cu cele naturale, potrivit statisticilor, procentul este de nouă ori mai mare, undeva la 28%”.

Plante în combinaţie cu argilă sau cu produse apicole

Un factor important care pledează pentru forţa imuno-stimulatoare sporită a remediilor naturale este compatibilitatea lor cu sistemul uman înăscut de apărare, ele nefiind respinse de organism, cum se întâmplă cu cele chimice. Medicamentele de sinteză, a spus acelaşi terapeut naturist Fănică Voinea Ene, sunt primite de structura somatică a oricărei fiinţe ca fiind ceva străin, ca un factor invaziv, de agresiune. Corpul uman are, deci, de luptat pe de o parte cu năprasnica boală, iar pe de alta cu aceste substanţe chimice pe care organismul le consideră potrivnice. Mai mult, mijloacele alopate/chimice au şi multe efecte secundare nocive, pe care prea puţină lume le cunoaşte.

În rândul mijloacelor naturale de combatere a cancerului, Voinea Ene situează îndeosebi „plantele medicinale care stimulează producerea de citokine, plantele care conţin acetilcolină, care au în compoziţie saponine, vasodilatatoare sau vasoconstrictoare, după caz, precum şi cele care activează secreţia hormonilor cu afinităţi leucocitare”. Plantele sunt ajutate de tratamentele cu argilă, produse apicole proteice, petrol dublu rafinat, tincturi sau pulberi din organe animaliere cu rol imunitar, uleiuri vegetale, calciu sintetizat pe cale naturală şi alimente care conţin vitaminele A şi D.

Pentru stimularea citokinelor hematopoetice, terapeutul din Văleni de Munte recomandă saschiul mic, scaiul măgăresc, busuiocul sălbatic, ţintaura, dumbăţul, ghinţura, schinelul, pufuliţa, ştirul roşu, loboda roşie, sfecla roşie, varza roşie. Pentru stimularea citokinelor citotoxice, utile sunt mărul lupului, spânzul, arnica, ricinul, vetricea, pochivnicul şi cucuta. Pentru producere de citokine de interferare (interleukine şi interferoni), utile sunt echinacea, ghiara mâţei, hidrastisul şi arginţica de pădure. I.TÂRNOVEANU