Denumire stiintifica pelin:

Artemisia absinthium L

Denumire populara pelin:

iarba fecioarelor, pelin alb, pelin brun, pelinaş, peliniţă, pilon, polene

Proprietati terapeutice pelin:

Toata planta de pelin

Intern:

-  stimuleaza secretiile gastrice

-  pelinul este un bun diuretic

-  laxativ

Extern:

- dezinfectant

-  pelinul este trofic

- contra viermilor intestinali

Afectiuni tratate cu pelin:

boli tratate cu pelin: hemoroizi, plagi purulente, vaginita atrofica, oxiuraza, gastrite hipoacide, anorexie, edeme renale, constipatii

Tratamente naturiste pelin

- viermi intestinali – pulbere, câte o linguriţă rasă de pelin 3 ori pe zi. Se va folosi în paralel şi sub formă de clisme. Efecte maxime se obţin în majoritatea afecţiunilor parazitare dacă se asociază pelin, lemnul Domnului şi piretru

- infecţii cu protozoarul Giardia lambria – pulbere de pelin

- anaciditate (lipsă de aciditate gastrică) – pulbere de pelin luată cu 15 minute înainte de masă.

- anorexie (cure de scurtă durată), anorexiile convalescenţilor, stări de surmenaj intelectual, oboseală psihică şi fizică – un sfert de doză de pulbere de pelin (un vârf de cuţit) se ia înainte de masă.

- gastrite hipoacide, atonii gastrice, boli ale aparatului digestiv  cu hipotonie gastrică – pelin macerat la rece administrat de 3 ori pe zi, cu 10 minute înaintea meselor.

- dispepsii cu constipaţie – ceai de pelin combinat

- febră, gripă – pelin macerat la rece. Se iau 3-6 linguriţe din acest preparat la fiecare jumătate de oră. Reduce febra, elimină durerile de cap,senzaţia de vomă şi vertijul.

- inflamaţii cronice ale aparatului digestiv  – ceai de pelin combinat

- intoxicaţii diverse – după ce s-au acordat măsurile de prim ajutor de către personalul medical calificat se administrează ca adjuvant ceai de pelin combinat: 1 litru pe zi.

- astenie, ientoare mentală, tulburări de memorie – pulbere de pelin. Se administrează în 2-3 cure de 2 săptămâni, cu 2 săptămâni pauză între ele.

- senzaţie de vomă – pulbere sau macerat la rece de pelin

- dismenoree ca urmare a stărilor de tensiune psihică intensă – pulbere de pelin. Se administrează în asociere pelin cu pulbere de ghimbir. O cură de numai o săptămână tonifică foarte mult zona uterului şi a organelor genitale feminine şi favorizează redeclanşarea menstruaţiei.

- candidoză, vaginite atrofice – spălaturi cu ceai de pelin combinat superconcentrat (3 linguri la o cană de apă).

- hemoroizi – băi de şezut cu pelin sau spălaturi cu ceai de pelin combinat. Reduce inflamaţia, favorizează cicatrizarea în cazul în care sângerează şi reduce riscul de suprainfecţie. In cazul hemoroizilor sângerânzi este bine să se asocieze cu coada şoricelului

- oxiurază – clisme cu ceai de pelin combinat şi băi de şezut.

- plăgi purulente – cataplasmă cu pelin

Atentionari pelin:

- pelinul nu se administreaza la gravide, deoarece laptele capata un gust amar.

- nu se fac cure indelungate (mai mult de 2 saptamani) deoarece pot aparea tulburari digestive si nervoase

Contraindicatii pelin:

- pelinul nu se administreaza in cazul afectiunilor acute intestinale

- nu se administrează la mamele care alăptează, deoarece laptele capătă un gust amar. De asemenea nu se ia în sarcină, în afecţiunile nervoase cu predominanţa fenomenelor de excitaţie şi în afecţiunile intestinale acute.

Mod de preparare pelin: ceai de pelin

Intern

– ceai de pelin – infuzie: o lingurita de pelin la 250 ml apa clocotita; se bea in 3 reprize inaintea meselor principale. Fiind foarte amar se indulceste

- contra viermilor intestinali: 1-2 lingurite pulbere de pelin, amestecate cu miere, luata dimineata pe stomacul gol, concomitent cu clisma si baile de sezut, cu ceai de pelin

Extern

- ceai de pelin – infuzie: 2 lingurite la 200 ml de apa clocotita

-  in oxiuraza se fac bai de sezut sau clisme, cu o compozitie de 2 lingurite pelin si 2 lingurite musetel, la 200 ml apa clocotita

- tinctură de pelin – din 50 g plantă mărunţită, care se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70°. Se ţine timp de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se va lua diluat 10-20 picături de 2-4 ori pe zi. Sau 20-30 picături de 2-3 ori pe zi diluată cu puţină apă.

Pelin in traditia populara

Este o plantă aromatică şi medicinală, cu întrebuinţări variate încă din antichitate. Este întrebuinţat la prepararea vermuturilor şi a altor băuturi alcoolice.

A fost una dintre cele mai importante plante folosite în medicina populară. Ceaiul din flori sau tulpinile florifere se folosea contra durerilor de stomac. Se fierbea cu potroacă şi se lua cu puţin zahăr contra durerilor de stomac, pentru curăţire.

A fost un stimulent obişnuit, sub formă de ceai sau plămădit în rachiu sau vin luat pe nemâncate. Se mai lua contra frigurilor, fiert în apă ori plămădit în vin, rachiu se mai lua contra paraliziei, băi contra reumatismului. Decoctul se folosea la boli femeieşti. Vin cu pelin verde, tăiat mărunt şi miez de pâine făcute ca o mămăliguţă moale, întinse pe o pânză se puneau la umflături şi cârnituri, de cu seara până dimineaţa.

Frunza opărită cu oţet se lega la cap contra durerilor. La albeaţă se pisa pelin şi se făcea “blastur” care se punea noaptea la ochi. Se mai folosea zeama contra limbricilor. Se făceau spălături la păduchi. Se punea în paturi contra puricilor