Semnele si simptomele sarcinii

Pentru toata lumea, sarcina reprezinta fenomenul prin care o femeie isi poarta in pantece copilul pe masura ce el se dezvolta, pentru ca in final, sa-l aduca pe lume. Cu toate acestea, experienta sarcinii este un eveniment particular, diferit pentru fiecare femeie in parte. In limbajul curent, avem tendinta de a da aceeasi semnificatie celor doua cuvinte dar, din punct de vedere medical, termenul de "semn" difera de cel de "simptom". Semnul este o manifestare care poate fi observata obiectiv de catre medic iar simptomul este ceea ce pacientul simte, fara ca acest lucru sa poata fi perceput de catre o alta persoana. De exemplu, senzatia de greata este un simptom iar paloarea pielii ce insoteste aceasta senzatie si voma sunt semne.

Atat semnele care se vad de la exterior cat si simptomele resimtite subiectiv de catre femeia gravida, momentul in care ele apar pe parcursul sarcinii si intensitatea lor, variaza mult de la o femeie la alta. Simptomele din sarcina sunt manifestari reale, incontestabile, chiar daca sunt receptionate doar de catre femeia gravida. Dar, de multe ori, simptomele au o componenta psihica in sensul ca firea sau temperamentul persoanei in cauza le poate amplifica sau atenua. Mai simplu spus, o femeie poate dramatiza senzatiile neplacute si astfel sa sufere mai mult din cauza lor, iar o alta poate sa le priveasca detasat, chiar optimist, trecand usor peste ele si apreciindu-le ca fiind suportabile si trecatoare.

Cu alte cuvinte, vulnerabilitatea sau rezistenta psihoemotionala pot modela felul in care o persoana percepe starile pe care le traieste. Acesta, alaturi de faptul ca fiecare organism se comporta diferit intr-o situatie data, sunt motive importante pentru care putem spune ca nu exista o regula fixa dupa care sa se desfasoare evenimentele in sarcina. Sunt cateva manifestari care pot fi descrise, dar trebuie facuta precizarea ca absenta sau prezenta lor nu reprezinta neaparat lipsa sau prezenta sarcinii. Sunt femei la care semnele si simptomele sarcinii apar devreme si se manifesta intens si sunt femei care nu remarca nici o schimbare pana aproape chiar de luna a 5-a sau mai tarziu. De asemenea, aceste manifestari, mai ales luate izolat, ar putea avea si alta semnificatie medicala. Unele teste si investigatii ginecologice vor pune cu certitudine diagnosticul de sarcina si vor elimina posibilitatea ca semnele si simptomele sa reprezinte o boala. Lipsa menstruatiei Primul semn al sarcinii este lipsa menstruatiei.

Daca ovulul eliberat cu ocazia ovulatiei (aproximativ 12 - 14 zile inaintea menstruatiei) este fecundat, menstruatia este blocata de catre un hormon specific numit gonadotropina corionica (sau gonadotrofina corionica, acelasi hormon care va fi detectat si de catre testele de sarcina). Deci la femeia insarcinata menstruatia nu se mai produce. De-abia dupa ce femeia a nascut si dupa o perioada de alaptare, revin ciclurile menstruale cu toate fazele lor normale, inclusiv ovulatia si menstruatia. La femeile care au ciclu neregulat, absenta menstruatiei poate sa nu fie relevanta si poate sa le induca in eroare privind banuielile ca ar putea fi insarcinate. De obicei ele descopera tarziu sarcina. Oricum, inainte sa consideri lipsa sau prezenta menstruatiei un semn care arata cu certitudine ca o femeie este sau nu este insarcinata, citeste randurile care urmeaza. Falsa menstruatie Undeva la 7-9 zile de la fecundare (fecundarea are loc dupa ovulatie daca a existat contact sexual in timp util), se produce fenomenul de nidatie (implantare) a embrionului in peretele uterin.

Embrionul se lipeste si apoi se cuibareste in tesutul care tapeteaza uterul la interior (endometrul). Odata cu acest fenomen, la unele femei se produce lezarea unor mici vase capilare de sange care iriga endometrul si de aici rezulta o usoara sangerare: sangerarea de implantare. Acest sange se prelinge lent pe peretele uterin si va iesi, cu o oarecare intarziere prin vagin, tocmai in preajma zilei cand ar trebui sa vina menstruatia. Rezulta pe chilot pete maronii (daca sangele este putin si a durat mai mult timp pana s-a eliminat) sau rosii daca e ceva mai mult si s-a eliminat mai repede. Patarea chilotului cu sange se numeste spotting ("spot" inseamna punct sau pata in limba engleza). Sangerarea de implantare poate fi si ceva mai abundenta si sa dureze pana la doua zile dar, oricum, este mai redusa cantitativ decat cea caracteristica unei menstruatii obisnuite.

O usoara jena abdominala poate sa apara cu aceasta ocazie. O femeie care are sangerare de implantare va remarca faptul ca aceasta e diferita de menstruatie daca a avut obiceiul sa fie atenta la manifestarile corpului ei. Totusi e posibil ca ea sa creada ca aceasta sangerare e doar o menstruatie mai usoara, sa o ignore si sa nu banuiasca o sarcina. Diferenta de remarcat este ca o data cu ea nu dispare tensiunea din sani specifica sindromului premenstrual, cum s-ar intampla la o menstruatie reala, deci daca fecundarea nu s-ar fi produs. E important ca o femeie sa-si faca vizite regulate la ginecolog si sa fie atenta la felul in care functioneaza corpul sau. Daca a avut contact sexual neprotejat in perioada ovulatiei iar sangerarea presupusa a fi cea menstruala e diferita de cea cu care era obisnuita, e foarte posibil ca ea sa fi ramas insarcinata. Daca femeia nu stie sau nu banuieste ca ar fi insarcinata si in zilele acestea ia medicamente, de exemplu pentru o durere de cap, embrionul poate fi serios afectat mai ales pentru ca e la inceputul dezvoltarii.

De aceea, orice modificare a sangerarii si a starilor ei, trebuie sa o faca atenta in ce priveste posibilitatea unei sarcini. Falsa menstruatie, daca ea exista, se produce o singura data, la aproximativ 9 - 10 zile de la fecundare, aproape de ziua in care ar trebui sa vina in mod obisnuit menstruatia. La o luna dupa aceasta, cand e asteptata urmatoarea menstruatie, ea nu mai apare. Orice spotting sau sangerare vaginala la femeia insarcinata poate insemna o problema a sarcinii si necesita investigatii medicale. "Greturile matinale" Asa numitele greturi matinale lipsesc cu desavarsire la unele femei, la altele apar intr-adevar dimineata iar la altele se pot intinde uneori pe durata intregii zile. De asemenea ele pot varia de la usoare la severe, finalizate cu voma. Starea generala a femeii este deteriorata. Aproximativ 70% dintre femei prezinta greturi. Greturile sunt specifice in special primului trimestru de sarcina dar, din pacate la unele femei pot dura mai mult. Pot incepe chiar din a doua saptamana de sarcina, dupa ce s-a produs implantarea embrionului in peretele uterin si se datoreaza schimbarilor hormonale specifice sarcinii.

Tratamentul medicamentos al greturilor nu e indicat decat daca varsaturile sunt foarte grave si pun in pericol gradul de nutritie al gravidei. Primul trimestru de sarcina este perioada in care fatul este foarte expus riscului de a suferi malformatii congenitale, din acest motiv se evita cat de mult posibil administrarea medicamentelor la mama. Ele pot trece prin placenta la fat, avand efect negativ asupra dezvoltarii lui normale. Exista totusi posibilitatea ca gravida sa-si asigure un regim alimentar cat mai usor, cu consumarea unor cantitati foarte reduse de hrana, dar de multe ori pe zi, astfel incat stomacul sa nu fie plin. De asemenea ii este recomandat sa evite activitatile care-i pot inrautati starea si sa faca repaus la pat. Ea va stabili cu medicul care o are in grija pe perioada sarcinii care sunt cele mai confortabile masuri pe care le poate lua pentru a-si imbunatati starea generala.

Tensiunea in sani si cresterea lor in dimensiune Cu toate ca la pubertate sanii cresc, ei se maturizeaza cu adevarat de abia cand ajung in situatia de a produce secretia lactata. Acest lucru se petrece in perioada sarcinii si dupa nastere. Inainte de fiecare menstruatie, multe femei constata ca sanii li se umfla usor si devin sensibili sau durerosi la atingere si miscari bruste. Acest fenomen face parte din sindromul premenstrual. Periodic, in faza postovulatorie a ciclului menstrual sanii se pregatesc, ca si uterul, pentru o sarcina. Daca fecundarea ovulului nu s-a produs, sanii si uterul revin la starea de repaus o data cu inceperea menstruatiei. In decurs de cateva ore de la inceperea sangerarii, tensiunea din sani dispare daca femeia nu a ramas insarcinata. Daca sarcina s-a instalat insa, chiar daca femeia are o sangerare de implantare (nidatie), acesta sensibilitate a sanilor si volumul lor crescut se mentin si progreseaza in perioada urmatoare.

Exista femei care nu prezinta sindrom premenstrual deci care nu au tensiune in sani inaintea menstruatiei. Sanii lor pot deveni sensibili oricand dupa implantarea embrionului, ele remarcand aceasta senzatie ca fiind una noua, diferita de cele cu care era obisnuita. Cresterea sanilor si sensibilitatea lor sunt manifestari timpurii ale prezentei sarcinii. Nu exista totusi o regula privind momentul in care sanii devin sensibili la femeia care a ramas insarcinata. Simplul fapt ca inca nu a aparut tensiunea in sani nu inseamna ca nu s-a produs o sarcina. Senzatia de oboseala si durerile de cap Schimbarile hormonale specifice sarcinii dau la multe femei somnolenta si o senzatie aproape continua de oboseala sau lipsa de putere. Aceasta stare poate fi insotita de o usoara durere de cap (cefalee).

Aceste simptome nu sunt obligatorii, dar pot sa apara inca din primele saptamani de sarcina, chiar imediat dupa implantare. Stari de instabilitate emotionala Tot din cauza modificarilor hormonale importante din sarcina, starea psihica a femeii poate cunoaste treceri bruste de la optimism si exuberanta la caderi emotionale si invers. Daca apare, instabilitatea emotionala se poate petrece aproape de debutul sarcinii. Femeia insarcinata are in cursul unei singure zile perioade in care poate plange din orice, se simte deprimata sau nelinistita, iritabila, anxioasa, are sentimentul ca pierde controlul sau ca nimic nu-i merge bine, se simte confuza. Apoi, aproape brusc totul revine la normal. In sarcina, aceste variatii pot fi mai puternice la femeile care au de obicei un sindrom premenstrual caracterizat de astfel de stari de sensibilitate psihica, dar sunt si femei care nu au deloc probleme de acest gen.

Greturile, senzatia de oboseala, durerile de cap si instabilitatea emotionala de regula dispar dupa primul trimestru de sarcina. Cresterea in greutate si pofta de mancare Probabil ca cel mai evident aspect al graviditatii este acela al cresterii in greutate. In mod obisnuit, o femeie castiga aproximativ 10 - 12 kilograme pe parcursul celor 9 luni. Buna parte din aceste kilograme sunt reprezentate de fetus, placenta cu sacul si lichidul amniotic in care se creste fatul, uterul marit, sanii crescuti in volum si se vor pierde dupa nastere. De regula abdomenul devine evident datorita faptului ca fetusul creste in el, aproximativ de la sfarsitul lunii a treia de sarcina, dar acest aspect difera de la o femeie la alta in functie de conformatia ei corporala si de raspunsul organismului la starea de graviditate. Pofta de mancare creste mult mai devreme. La unele femei se schimba preferintele alimentare: mancaruri care erau preferate sunt respinse sau altele, care nu prezentau interes, devin mult mai apreciate ca de obicei. Dar nici aceste manifestari nu apar la toate femeile. La alte femei in mod ciudat se constata ca in primele saptamani pierd 2-3 kilograme si ca de-abia dupa aceea incep sa creasca in greutate. Asta e din cauza ca fatul initial consuma din resursele energetice interne ale mamei si se intampla de obicei la femeile la care pofta de mancare crescuta apare mai tarziu. Urinari mai dese Uterul care creste apasa vezica urinara dand senzatia ca e plina.

De asemenea functia rinichiului este crescuta in sarcina pentru ca trebuie sa sustina eliminarea substantelor toxice a doua organisme, al mamei si al fatului, ambele avand o functionare foarte intensa in aceasta perioada. Din acest motiv femeia insarcinata urineaza mai des si nevoia de urinare adesea o trezeste noaptea din somn. Urinarile frecvente se pot instala devreme, chiar dupa prima luna de sarcina. Daca o femeie care nu stie ca e insarcinata simte nevoia de a urina des dar nu prezinta durere, usturime la urinare sau secretii specifice unei infectii, poate banui ca motivul este o sarcina. Pigmentarea areolelor mamare si a zonei pubiene Areolele mamare (zonele roz din jurul sfarcurilor) se pigmenteaza si devin maronii, candva pe parcursul primului trimestru de sarcina. In a doua jumatate a perioadei sarcinii apare hiperpigmentarea unor zone ale pielii femeii gravide, datorita, se crede, unor cantitati mari de estrogen.

Labiile mari si aria inconjuratoare devin hiperpigmentate.

Pe mijlocul abdomenului, de la cutia toracica pana la osul pubis, apare o linie verticala pigmentata in culoarea maro, fiind mai vizibila de la buric in jos. Acestea sunt semne normale specifice sarcinii si apar la marea majoritate a femeilor. La unele femei apar pete hiperpigmentate in anume zone ale fetei: frunte, buza superioara, pometi, nas. Acest fenomen se numeste melasma sau cloasma gravidica si se datoreaza tot cantitatilor crescute de hormoni sexuali specifice sarcinii. Medicul care ingrijeste femeia insarcinata se numeste obstetrician, obstetrica fiind o ramura a ginecologiei. Alaturi de semnele prezentate mai sus, care pot fi observate si de catre o persoana nespecializata, medicul obstetrician descopera si altele, prin diferite manevre si investigatii: palpare, masurarea abdomenului, ecografie, analize de sange si urina, etc.