Denumire stiintifica: Melilotus albus Medik.
Denumire populara: Sulfina alba, Molotra, Molotru, Molotru alb, Sulchina alba, Sulcina, Sulcina alba, Sulfina, Trifoi mare
Planta bisanuala; radacina pivotanta, ramificata; tulpina de 30-150 cm inaltime, lignificata la baza, muchiata; frunzele alterne, trifoliolate, foliolele obovate, serat dintate pe toata marginea; florile mici pendule, albe, grupate in raceme axilare, lungi si subtiri, lung pedunculate; inflorirea iunie-septembrie; fruct pastaie, cu 1-2 seminte si caliciul persistent.
Se utilizeaza partea superioara a plantelor inflorite, in scop medicinal.
Compozitia chimica
Cele mai importante substante din compozitia acestor organe sunt cumarinele: acidul cumaric, acidul O-cumaric, dicumarolul, acidul 0-hidro-cumaric (acid melilotic) si melilotozidele I, II, III si IV.
Alte substante determinate in tesuturile acestei plante sunt: glucidele (2,7 %), amidonul (3,0 %), proteinele (4,5 - 16,5 %), lipidele (5,5 - 8,0 %), pectinele, mucilagiile, rezinele, flavonele (quercetin-3-0-ramnozid), uleiurile volatile si substantele minerale.
Uleiurile volatile sunt produse de un numar mic de peri secretori, cu glanda pluricelulara, de forma sferica sau ovala, care se gasesc pe ambele fete ale frunzelor.
Radacinile acestei specii contin 1,2 % saponine.
Actiune terapeutica
Prezenta cumarinelor confera extractelor proprietati emoliente, diuretice, antispastice, anticoagulante si antiinflamatoare. Extractele obtinute din sulfina se utilizeaza pentru scaderea permeabilitatii capilarelor si deci pentru tratarea insuficientelor venoase cronice, ulcerelor varicoase, edemelor, sangerarilor etc.
Reduce riscul artritei, flebitei si a tromboflebitei. Sunt folosite si pentru tratarea icterului, varicelor si a durerilor reumatice.
In medicina populara, partea aeriana se fierbea in vin si se folosea in afectiunile ginecologice.
Adauga comentariul tau