SUSANU CLINIC IASI Chirurgie Plastică şi Reconstructivă -  Dr. Sidonia Susanu despre marirea de sâni cu proteze mamare

   Simboluri al feminităţii încă din cele mai vechi timpuri, forma şi aspectul general al sânilor au reprezentat dintotdeauna una dintre cele mai pregnante preocupări asupra imaginii proprii a fiecărei femei. În realizarea imaginii armonioase a trunchiului feminin nu doar forma, mărimea şi simetria sânilor au un rol covârşitor, dar şi raportul acestora cu aspectul şi dimensiunile trunchiului, precum şi ale corpului, în general.

Diversele tipuri de chirurgie estetică a sânului - de mărire (augmentarea mamară), de micşorare (mamoplastia de reducere) sau de repoziţionare în poziţia lor normală, anatomică (mastopexia), au rolul de a armoniza relaţia dintre mărimea şi poziţia sânilor faţă de dimensiunile (verticală, transversală şi anteroposterioară) toracelui şi a trunchiului. Deşi o formă ideală a sânilor este dificil de obţinut, totuşi, prin aprecierea corectă a mărimii, formei, poziţiei şi proiecţiei sânilor se pot obţine rezultate spectaculoase, care să îndeplinească aşteptările fiecărei femei. Realizarea unui contur al bustului cât mai aproape de dorinţele pacientei, dar cu un aspect cât mai natural, va duce la o creştere remarcabilă a încrederii în sine, prin ameliorarea spectaculoasă a imaginii şi stimei de sine. Rezultatul natural al acestui fapt va fi o creştere a performanţelor socio-profesionale şi personale ale pacientei. Acest lucru a fost demonstrat ştiinţific prin studii realizate în universităţi din Statele Unite şi din Europa de Vest pe loturi impresionante de participante.

Augmentarea mamară cu proteze de silicon reprezintă o metodă chirurgicală de mărire a sânilor rapidă (efectul este imediat vizibil) şi definitivă. Odată cu mărirea de ansamblu a sânilor se poate realiza (după caz) şi simetrizarea sânilor (majoritatea femeilor prezintă o asimetrie de volum), precum şi ameliorarea poziţiei sânilor (în anumite situaţii, sânii nu au o poziţie ideală în raport cu elementele anatomice ale toracelui, situaţie care poate fi ameliorată cu ajutorul protezelor mamare).

Odată cu augmentarea mamară se poate realiza şi mastopexia, tehnica chirurgicală ce presupune repoziţionarea sânului excesiv de lăsat în poziţia sa anatomică normală.

Tehnica de augmentare mamară se adresează oricărei femei care îşi doreşte un aspect mai voluminos al sânului, dar cu respectarea anumitor condiţii:
– Pacientei trebuie să i se fi încheiat procesul de creştere a sânilor (după vârsta de 18-20 de ani);
– Excepţie de la această regulă fac persoanele care au amastie congenitală sau chirurgicală ori asimetrie mamară congenitală/ chirurgicală severă (mai mult decât un număr);
– Persoanele trebuie să aibă o stare de sănătate bună, care să le permită o intervenţie chirurgicală;
– Paciente cu aşteptări realiste;
– Persoane fără afecţiuni psihice documentate (diagnosticate).
Înaintea intervenţiei chirurgicale sunt esenţiale consultul chirurgical şi cel preanestezic. În cadrul consultului chirurgical se vor evidenţia deficienţele de volum, formă, poziţie, simetrie ale sânilor şi se va stabili de comun acord medic-pacientă forma şi mărimea protezelor care se vor folosi. Atât forma, cât şi mărimea protezelor folosite sunt importante în obţinerea unui volum optim al sânului, similar rezultatului scontat, dar şi în corectarea deficienţelor de poziţie şi simetrie.
În cadrul consultului preanestezic se va discuta istoricul medical al pacientei, pentru stabilirea tuturor factorilor de risc pentru intervenţie.

La finalul primului consult, se vor stabili analizele de laborator care sunt necesare pentru intervenţie. În general, sunt analize standard pentru intervenţia de mamoplastie, dar particularizate pentru fiecare pacientă, în funcţie de istoricul său medical. Atenţie! Existenţa unei anumite afecţiuni, tratată corect şi deplin controlată, nu reprezintă o contraindicaţie pentru intervenţia chirurgicală. În afară de analizele uzuale de laborator se va solicita şi o ecografie mamară, la nevoie şi o mamografie, pentru diagnosticarea şi supravegherea ulterioară a oricărei afecţiuni a glandei mamare.

După stabilirea cu certitudine a detaliilor legate de forma şi mărimea protezei, pacienta va primi indicaţiile de urmat înainte de intervenţia chirurgicală, precum şi în primele zile postoperator şi se va stabili data intervenţiei.
Intervenţia chirurgicală se realizează în condiţii de anestezie generală.

Protezele, rotunde sau anatomice, se vor introduce într-un buzunar realizat fie sub muşchiul mare pectoral (plan submuscular), fie sub fascia muşchiului mare pectoral, dar deasupra muşchiului (plan subfacial) sau deasupra fasciei muşchiului şi sub glanda mamară (plan subglandular). Poziţionarea protezei este, în general, apreciată de către medic şi depinde de grosimea ţesutului adipos şi glandular (la persoanele slabe este de preferat poziţionarea submusculară, pentru a se evita aspectul inestetic format prin evidenţierea protezei prin pielea prea subţire). Incizia (tăietura) se poate realiza în şanţul submamar, periareolar sau axilar. Incizia submamară este cea mai des folosită, deoarece este cel mai frecvent solicitată de către paciente.

După poziţionarea protezelor în poziţia dorită se realizează închiderea în mai multe straturi a „buzunarului” protezei. De cele mai multe ori, se folosesc fire resorbabile, care nu necesită a fi scoase, cu condiţia ca pacienta să nu prezinte alergii la materialele de sutură.

Imediat postoperator pot fi resimţite dureri şi dificultăţi de respiraţie, care sunt ameliorate semnificativ de medicaţie antalgică (împotriva durerii), antiinflamatorie şi miorelaxantă. Senzaţia dureroasă dispare complet până în ziua a 5-a postoperator, iar cea de respiraţie îngreunată la 14 zile de la operaţie. Până la o perioadă de două luni sunt de evitat ridicările bruşte ale mâinilor şi eforturile fizice excesive.

Complicaţiile augmentării mamare pot fi:
– Complicaţii legate de anestezia generală. Acestea sunt în majoritatea cazurilor perfect evitate prin respectarea cu stricteţe a indicaţiilor preoperatorii.
– Formarea de hematoame sau seroame – pot fi prevenite printr-o tehnică chirurgicală corectă. Odată formate, pot fi tratate prin simpla aspiraţie.
– Apariţia unei infecţii – se poate datora existenţei unei infecţii cunoscute / necunoscute la nivelul organismului. Se poate preveni prin medicaţia antibiotică pre şi postoperatorie.
– Desfacerea suturilor „buzunarului” – este o complicaţie foarte rară. Poate fi cauzată de prezenţa unui hematom / serom nedrenat.
– Formarea unei cicatrici inestetice – este cel mai frecvent cauzată de unele defecte de cicatrizare prin formarea în exces de ţesut fibros. Se poate corecta prin tratament local nechirurgical, iar la nevoie, prin revizia chirurgicală a cicatricii.
– Obţinerea unui rezultat nemulţumitor din punctul de vedere al pacientei – este determinat de colaborarea deficitară medic-pacientă în ceea ce priveşte alegerea formei şi mărimii protezei. Se poate corecta prin simpla înlocuire a protezei.
– Spargerea protezei – deşi rară, acestă complicaţie apare în urma deteriorării protezei. Folosirea unor proteze certificate de CE garantează schimbarea gratuită a acesteia în cazul unei astfel de complicaţii.
– Formarea unei capsule fibroase, evidente, prin piele, în jurul protezei. Poate apărea între 3 luni şi câţiva ani de la introducerea protezelor şi poate fi corectată prin secţionarea capsulei.
– Deplasarea protezei din poziţia iniţială – apare din cauza nerespectării indicaţiei de a evita efortul fizic excesiv, precum şi a traumatismelor la nivelul membrelor superioare şi a toracelui, timp de două luni de la intervenţie.

De precizat că majoritatea protezelor sunt garantate între 10 şi 20 de ani, în funcţie de producător. Fiecare pacientă va primi un certificat al protezei, pe care va trebui să-l păstreze pe toată perioada cât va menţine protezele. În certificat va fi menţionat tipul de proteză, codul acestora, precum şi date legate de intervenţia chirurgicală. Orice reintervenţie se va realiza numai după prezentarea „carnetului protezei”.

Rezultatele sunt vizibile imediat după introducerea protezei, oferind pacientei o stare de satisfacţie şi confort psihic.

În cazul în care survine o sarcină, este posibil ca după încetarea perioadei de alăptare să aibă loc lăsarea sânilor, situaţie în care este necesară fie înlocuirea protezei, fie mastopexia. De menţionat că funcţia glandei mamare este complet posibilă în prezenţa protezei mamare.
Creşterea, precum şi scăderea în greutate pot, de asemenea, determina modificări de formă ale sânilor, chiar în situaţia augmentării cu proteze mamare.
Deşi implică folosirea unei proteze siliconice, augmentarea mamară este considerată o metodă sigură, rapidă şi eficientă care permite ameliorarea spectaculoasă a imaginii corporale. Acesta oferă satisfacţii deosebite fiecărei paciente, care vor transpare în viaţa de zi cu zi a acesteia.

Dr. Sidonia Susanu,
Medic Primar Chirurgie Estetica Plastica si Microchirurgie Reconstructiva
Director Medical la Susanu Clinic
www.susanuclinic.ro

link: https://www.youtube.com/watch?v=JlZi3l4CvDw