SUSANU CLINIC IASI Chirurgie Plastică şi Reconstructivă -Estetica sânului

Chirurgia estetică a sânului, atât chirurgia de mărire (augmentarea mamară), de micşorare (mamoplastia de reducere) sau de repoziţionare în poziţia lor normală, anatomică (mastopexia) au rolul de a armoniza relaţia dintre mărimea şi poziţia sânilor faţă de dimensiunile (verticală, transversală şi anteroposterioară) toracelui şi a trunchiului.

Mărirea de sâni prin injectare cu grăsime proprie

Lipofilingul mamar reprezintă o nouă eră în chirurgia estetică şi reconstructivă a sânului. Descrisă de autorii americani şi japonezi, tehnica măririi de sâni cu grăsime proprie (grefa de grăsime autoloagă) reprezintă o opţiune terapeutică cu avantaje remarcabile faţă de tehnicile clasice de mărire şi/sau ridicare de sâni cu implante siliconice.
Spre deosebire de mărirea de sâni cu implante siliconice, augmentarea mamară cu grăsime proprie prezintă multiple avantaje, printre care:
- substratul folosit pentru mărirea de volum este reprezentat de ţesut propriu organismului, şi deci complet inofensiv
- riscul de reject care apare în cazul protezei siliconice este astfel inexistent
- ţesutul gras transferat la nivelul sânului are capacitatea de a se integra în ţesuturile la nivelul cărora este transferat
- grăsimea conţine o cantitate importantă de celule stem, care au capacitatea de a stimula suplimentar rejuvenarea ţesuturilor în care sunt transferate
- creşterea / ridicarea sânilor se poate face progresiv, în 2-3 şedinţe cu injectări între 150-300 ml/sân/şedinţă, în funcţie de volumul sânului şi dorinţa pacientei; aceasta permite o schimbare treptată a aspectului bustului
- concomitent cu mărirea de sâni se realizează o corectare prin liposucţie a depozitelor adipoase inestetice
- aspectul şi senzaţia la atingere a sânului sunt naturale
- odată revascularizată, grăsimea transferată îşi păstrează definitiv volumul
- intervenţia se realizează cu anestezie locală şi eventual, sedare, de aceea nu necesită spitalizare, pacienta poate părăsi clinica la scurt timp după intervenţie
- perioada de recuperare este minimă, 2-3 zile
- durerile postoperatorii sunt minime
Intervenţia chirurgicală este relative simplă şi presupune trei timpi esenţiali: de recoltarea a ţesutului adipos, de prelucrare şi ulterior de injectare a acestuia.
În cadrul consultului preoperator se vor stabili zonele de unde se va recolta grefa de grăsime (zonele donatoare). În funcţie de volumul de grăsime care este necesar a fi injectat se vor folosi una sau mai multe zone donatoare. În general se preferă recoltarea de pe acele zone „cu probleme”, zone la nivelul cărora depunerile adipoase sunt foarte dificil de îndepărtat. Grefa de grăsime prezintă o particularitate, şi anume că păstrează caracteristicile zonei de unde a fost recoltată. De aceea se preferă zonele unde grăsimea se depune cel mai uşor şi dispare cel mai dificil. În acest fel, dacă pacienta va slăbi după procedură, grăsimea transferată la nivelul sânilor se va diminua ultima. În cazul în care pacienta se va îngrăşa, primii care îşi vor creşte volumul vor fi sânii.
În general se recoltează ţesut adipos de la nivelul abdomenului inferior, taliei, feţelor laterale şi posterioare ale coapsei. De cele mai multe ori mărirea sânilor cu grăsime proprie este combinată şi cu procedee de remodelare corporală, numeroase paciente solicitând în aceeaşi intervenţie şi remodelarea genunchilor, a feţelor interne ale coapselor sau a gambelor.
Recoltarea ţesutului adipos se realizează similar cu o procedură de liposucţie, doar că presiunea negativă cu care se recoltează grăsimea nu trebuie să scadă nici un minut în timpul procedurii sub  0.5/ 0.6 bari, spre deosebire de liposucţia simplă, în care presiunea negativă folosită poate ajunge la  0.9/ 1 bar. Acest lucru este deosebit de important, pentru că presiuni negative exagerate pot determina spargerea celulei adipoase (nedetectabilă cu ochiul liber), topirea ţesutului transferat şi eşecul procedurii.
Lipoaspiraţia se efectuează în general în condiţii de anestezie locală şi sedare intravenoasă, pentru a oferi pacientei o stare de confort şi relaxare.
Ulterior, lichidul aspirat este prelucrat în vederea separării ţesutului adipos de ser, sânge şi ulei (cu care se extrage împreună). Prelucrarea se realizează clasic manual, deoarece centrifugarea, deşi oferă o rapiditate crescută procedurii, are acelaşi risc de a deteriora calitatea ţesutului adipos, cu resorbţie crescută ulterioară.
Ţesutul adipos astfel obţinut se amestecă cu factori de creştere autologi (concentrat trombocitar obţinut prin recoltarea şi centrifugarea a 10 ml de sânge de la pacientă) şi se injectează la nivelul regiunilor mamare.
Injectarea se face cu ajutorul unei canule fine (cu diametrul între 1.05-1.35 mm), progresiv, la nivelul fiecărui cadran, şi ulterior a porţiunii centrale, submamelonare. Injectarea grăsimii se realizează progresiv, câte 1-2 ml pe fiecare injectare, pentru o repartizare uniformă a grefei adipoase în interiorul ţesutului gazda. Prin această tehnică se pot corecta atât asimetriile de volum, cât şi de poziţie a sânilor.
Efectul este imediat, cu atât mai spectaculos cu cât se injectează o cantitate mai mare de ţesut adipos. Însă aceasta este dependentă de volumul actual al sânului, deoarece „hrănirea” grefei de grăsime depinde de cantitatea de ţesut şi vascularizaţia existente anterior. În cazul unui sân foarte mic se preferă efectuarea procedurii gradual, în 2-3 şedinţe (deoarece grefa de grăsime odată integrată are capacitatea de a revasculariza ea însăşi o nouă grefa de grăsime).
După intervenţie, sânii vor dezvolta un edem moderat, până la 3-5 zile, care cedează până la 14 zile de la intervenţie. În general se remite complet la două luni de la intervenţie, aspectul sânilor la acest moment fiind ulterior stabil. Doar în cazul în care pacienta va avea variaţii ponderale importante (+/–5 kg) sânii îşi vor modifica dimensiunile.
Perioada de recuperare este în general scurtă, în medie 3-5 zile. La nivelul zonelor donatoare pacienta va resimţi o durere sub formă de febră musculară puternică, va prezenta edeme (umflături) şi echimoze (vânătăi). Senzaţia de durere cedează după 3 zile, concomitent şi cu edemul postoperator, în timp ce echimozele pot persista 21 de zile.
Timp de 14 zile se recomandă purtarea ciorapilor compresivi la nivelul zonelor de unde s-a recoltat grăsimea şi a unei bustiere conformatoare. După 14 zile pacienta îşi poate relua programul normal de exerciţii fizice şi masaj.
Fumatul este absolut interzis postoperator pentru minimum 6 săptămâni.

Augmentarea mamară cu proteze siliconice

Simbol al feminităţii încă din cele mai vechi timpuri, forma şi aspectul general al sânilor au reprezentat dintotdeauna una din cele mai pregnante preocupări asupra imaginii proprii a fiecărei femei. În realizarea imaginii armonioase a trunchiului feminin nu doar forma, mărimea, simetria sânilor au un rol covârşitor, dar şi raportul acestora cu forma şi dimensiunile trunchiului şi ale corpului în general. Chirurgia estetică a sânului, atât chirurgia de mărire (augmentarea mamară), de micşorare (mamoplastia de reducere) sau de repoziţionare în poziţia lor normală, anatomică (mastopexia) au rolul de a armoniza relaţia dintre mărimea şi poziţia sânilor faţă de dimensiunile (verticală, transversală şi anteroposterioară) toracelui şi a trunchiului. Deşi o formă ideală a sânilor este dificil de obţinut, totuşi, prin aprecierea corectă a mărimii, formei, poziţiei şi proiecţiei sânilor se pot obţine rezultate spectaculoase, care să îndeplinească aşteptările fiecărei paciente. Realizarea unui contur al bustului cât mai aproape de dorinţele pacientei, dar cu un aspect cât mai natural, va duce la o creştere remarcabilă a încrederii în sine prin ameliorarea spectaculoasă a imaginii de sine. Rezultatul natural al acestui fapt va fi o creştere a performanţelor socio-profesionale şi personale ale pacientei. Acest lucru a fost demonstrat ştiinţific prin studii realizate în universităţi din Statele Unite şi din Europa de Vest pe loturi impresionante de paciente.
Augmentarea mamară cu proteze de silicon reprezintă o metodă chirurgicală de mărire a sânilor rapidă (efectul este imediat vizibil) şi definitivă. Odată cu mărirea de ansamblu a sânilor se poate realiza (după caz) şi simetrizarea sânilor (majoritatea femeilor prezintă o asimetrie de volum) precum şi ameliorarea poziţiei sânilor (în anumite situaţii sânii nu au o poziţie ideală în raport cu elementele anatomice ale toracelui, situaţie care poate fi ameliorată cu ajutorul protezelor mamare).
Odată cu augmentarea mamară se poate realiza şi mastopexia, tehnica chirurgicală care presupune repoziţionarea sânului excesiv de lăsat în poziţia sa anatomică normală.
Tehnica de augmentare mamară se adresează oricărei femei care îşi doreşte un aspect mai voluminos al sânului, dar cu respectarea anumitor condiţii:
- Pacientă la care s-a încheiat procesul de creştere a sânilor (după vârsta de 18-20 de ani);
- Excepţie de la această regulă fac persoanele care au amastie congenitală sau chirurgicală sau asimetrie mamară congenitală sau chirurgicală severă (mai mult decât un număr);
- Persoane cu o stare de sănătate bună, care să le permită o intervenţie chirurgicală;
- Persoane cu aşteptări realiste;
- Persoane fără afecţiuni psihice documentate (diagnosticate).

Înaintea intervenţiei chirurgicale sunt esenţiale consultul chirurgical şi preanestezic. În cadrul consultului chirurgical se vor evidenţia deficienţele de volum, formă, poziţie, simetrie a sânilor şi se va stabili de comun acord medic-pacientă forma şi mărimea protezei care se va folosi. Atât forma cât şi mărimea protezelor folosite sunt importante în obţinerea unui volum optim al sânului, cât mai aproape de rezultatul scontat, dar cât şi în corectarea deficienţelor de poziţie şi simetrie.
În cadrul consultului preanestezic se va discuta istoricul medical al pacientei, pentru stabilirea tuturor factorilor de risc pentru intervenţie.
La finalul primului consult se vor stabili analizele de laborator care sunt necesare pentru intervenţie. În general sunt analize standard pentru intervenţia de mamoplastie, dar particularizate pentru fiecare pacientă în parte, în funcţie de istoricul său medical. Atenţie! Existenţa unei anumite afecţiuni, tratată corect şi deplin controlată, nu reprezintă o contraindicaţie pentru intervenţia chirurgicală. În afară de analizele uzuale de laborator se va solicita şi o ecografie mamară, la nevoie şi o mamografie, pentru diagnosticarea şi supravegherea ulterioară a oricărei afecţiuni a glandei mamare.
După stabilirea cu certitudine a detaliilor legate de forma şi mărimea protezei, pacienta va primi indicaţiile de urmat înaintea intervenţiei chirurgicale, precum şi în primele zile postoperator, şi se va stabili data intervenţiei.
Intervenţia chirurgicală se realizează în condiţii de anestezie generală.
Protezele, rotunde sau anatomice, se vor introduce într-un buzunar realizat fie sub muşchiul mare pectoral (plan submuscular), sub fascia muşchiului mare pectoral, dar deasupra muşchiului (plan subfacial) sau deasupra fasciei muşchiului şi sub glanda mamară (plan subglandular). Poziţionarea protezei este în general apreciată de către medic şi depinde de grosimea ţesutului adipos şi glandular (la persoanele slabe este de preferat poziţionarea submusculară, pentru a se evita aspectul inestetic format prin evidenţierea protezei prin pielea prea subţire). Incizia (tăietura) se poate realiza în şanţul submamar, periareolar sau axilar. Incizia submamară este cea mai des folosită, deoarece este cel mai frecvent solicitată de către paciente.
După poziţionarea protezelor în poziţia dorită se realizează închiderea în mai multe straturi a „buzunarului” protezei. În general se folosesc fire resorbabile, care nu necesită a fi scoase, cu condiţia ca pacienta să nu prezinte alergii la materialele de sutură.
Imediat postoperator pot fi resimţite dureri şi dificultăţi de respiraţie, care sunt ameliorate semnificativ de medicaţie antalgică (împotriva durerii), antiinflamatorie şi miorelaxantă. Senzaţia dureroasă dispare complet până în ziua a 5-a postoperator, iar cea de respiraţie îngreunată la 14 zile de la operaţie. Până la o perioadă de două luni sunt de evitat ridicările bruşte ale mâinilor şi eforturile fizice excesive.

Complicaţiile augmentării mamare pot fi:
- Complicaţii legate de anestezia generală. Acestea sunt în majoritatea cazurilor perfect evitate prin respectarea cu stricteţe a indicaţiilor preoperatorii.
- Formarea de hematoame sau seroame – pot fi prevenite printr-o tehnică chirurgicală corectă. Odată formate, pot fi perfect tratabile prin simpla aspiraţie.
- Apariţia unei infecţii – se poate datora existenţei unei infecţii cunoscute / necunoscute la nivelul organismului. Se poate preveni prin medicaţia antibiotică pre şi postoperatorie.
- Desfacerea suturilor „buzunarului” – este o complicaţie foarte rară. Se poate datora unui hematom / serom nedrenat.
- Formarea unei cicatrici inestetice – este cel mai frecvent datorată unui defect de cicatrizare prin formarea în exces de ţesut fibros. Se poate corecta prin tratament local nechirurgical, la nevoie revizia chirurgicală a cicatricii.
- Obţinerea unui rezultat nemulţumitor din punctul de vedere al pacientei – se datorează unei colaborări deficitare medic-pacientă în ceea ce priveşte alegerea formei şi mărimii protezei. Se poate corecta prin simpla înlocuire a protezei.
- Spargerea protezei – deşi rară, acestă complicaţie se datorează deteriorării protezei. Folosirea unor proteze certificate de CE garantează schimbarea gratuită a acesteia în cazul acestei complicaţii.
- Formarea unei capsule fibroase, evidente, prin piele, în jurul protezei. Poate apărea între 3 luni şi câţiva ani de la introducerea protezelor şi poate fi corectată prin secţionarea capsulei.
- Deplasarea protezei din poziţia iniţială – se datorează nerespectării indicaţiei de a evita efortul fizic excesiv, precum şi traumatismelor la nivelul membrelor superioare şi a toracelui, timp de două luni de la intervenţie.
De precizat că majoritatea protezelor sunt garantate între 10 şi 20 de ani, în funcţie de producător. Fiecare pacientă va primi un certificat al protezei, pe care va trebui să-l păstreze pe toată perioada cât va menţine protezele. În certificat va fi menţionat tipul de proteză, codul acestora precum şi date legate de intervenţia chirurgicală. Orice reintervenţie se va realiza numai după prezentarea „carnetului protezei”.
Rezultatele sunt vizibile imediat după introducerea protezei, oferind pacientei o stare de satisfacţie şi confort psihic.
În cazul în care survine o sarcină, este posibil ca după încetarea perioadei de alăptare să aibă loc lăsarea sânilor, situaţia în care este necesară fie înlocuirea protezei, fie mastopexia. De menţionat că funcţia glandei mamare este complet posibilă în prezenţa protezei mamare.
Creşterea precum şi scăderea în greutate pot, de asemenea, determina modificări de formă a sânilor, chiar în situaţia augmentării cu proteze mamare.

Deşi implică folosirea unei proteze siliconice, augmentarea mamară este considerată o metodă sigură, rapidă şi eficientă care permite ameliorarea spectaculoasă a imaginii corporale. Acesta oferă satisfacţii deosebite fiecărei paciente, care vor transpare în viaţa de zi cu zi a acesteia.

Operatia de mastopexie

Operatia de mastopexie consta in redarea aspectului si volumului normal al sanilor cazuti. Aceasta se realizeaza prin ridicarea lor, si, in anumite cazuri in care este necesar, ridicarea se asociaza cu introducerea unui implant. Exista mai multe tipuri de operatii de mastopexie, in functie de gradul de ptoza al sanilor ( cat de mult este lasat sanul), toate insa implica incizii , mai lungi sau mai scurte, prin care se elimina pielea in exces.
Mastopexia periareolara : este indicata pentru sanii cei mai putin ptozati, iar incizia se face doar in jurul areolei; prin acaesta procedurta sanii se ridica foarte putin (cca 2 cm maxim) si este rar efectuata singura, ca atare; cel mai frecvent se asociaza cu introducerea unui implant;
Mastopexia cu cicatrice verticala (lollipop) : este operatia care se efectueaza astazi cel mai frecvent in lume, este indicata pentru majoritatea cazurilor de ptoza medie-severa; cicatricea rezultata este in jurul areolui , continuata cu una verticala pana aproape de santul inframamar; se poate efectua singura (in cazul in care glanda mamara are suficient volum) sau poate fi asociata cu introducerea unui implant siliconic;
Mastopexia cu cicatrice in ancora : este indicata pentru cazurile severe de ptoza mamara; cicaricea rezultata este in jurul areolei, continuata cu una verticala pana in santul inframamar si inca una orizontala in sant, mai lunga sau mai scurta, in functie de cantitatea de piele in exces; se poate asocia , de asemenea, cu introducerea unui implant siliconic.
Operatia de mastopexie asociata cu augmentare (ridicarea sanului si marire in acelasi timp), cand se utilizeaza un implant siliconic pentru restaurarea volumului, cantitatea de piele care se scoate este mai mica, implantul umpland partial invelisul format din piele. Uneori, in cazurile cu ptoza mica, simpla introducere a implantului poate ridica suficient sanul, astfel incat nu mai este nevoie de incizii suplimentare. De obicei, implantul se introduce sub muschi, intrucat introducerea lui sub glanda va duce la lasarea sanului in timp. Se utilizeaza, din acelasi motiv, implante nu prea mari care sa impiedice lasarea pielii in timp (avand in vedere faptul ca de obicei pacientele care se prezinta pentru operatia de ridicare a sanilor au o piele cu elasticitate scazuta, fapt dovedit de prezenta vergeturilor, deci care are tendinta sa se lase in timp daca se utilizeaza implante mari). Operatia este considerata a fi una dintre cele mai dificile operatii de mamoplastie si asociaza riscurile crescute ale operatiei de mastopexie (pe de o parte) cu ale celei de marire a sanilor (pe de alta parte), fiind practic doua operatii asociate intr-una singura. Operatia este tehnic dificila din cauza ca este greu de apreciat dimensiunea implantului ce urmeaza a fi utilizat, si este dificil de prevazut rezultatul postoperator. Unii chirurgi nu efectueaza cele doua operatii intr-una singura, ci le separa intre ele, efectuandu-le la cateva luni departare intre ele (3-6 luni); astfel, ei efectueaza fie operatia de ridicare intai, si abia apoi introduc implantul, fie invers, introduc initial implantul si la cateva luni efcetueaza ridicarea. Dezavantajul acestei tehnici este ca pacienta va fi supusa la 2 operatii, iar intre cele doua interventii, aspectul sanilor va fi destul de neplacut.

Inainte de operatie Cu doua saptamani inainte de operatie este bine sa se evite fumatul si consumul de alcool. Se vor evita , de asemenea, anumite vitamine (de exemplu vitamina E), aspirina si derivatii, ibuprofenul, spirulina si gingko biloba, toate aceste produse crescand riscul de sangerare intra- si postoperator. Medicul va va indica analizele necesare, inclusiv o mamografie. Este bine sa aranjati cu cineva sa vina sa va ia si sa va conduca acasa dupa operatie. Cu 6 ore inainte de operatie nu se mananca si nu se bea nimic, deoarece operatia se face sub anestezie generala.

Operatia Inainte de operatie, medicul dumneavoastra va efectua desenul cu un marker, desen care este extrem de important pentru operatia ce urmeaza. Cicatricile rezultate si dimensiunea implantului eventual care urmeaza a fi introdus sunt amplu discutate in cadrul consultatiei/ consultiilor avute inainte de operatie.
- anestezia este de obicei general, cu intubatie; pacienta nu simte nimic si nu isi va aminti nimic;
- inciziile sunt realizate conform marcajului preoperator , excesul de piele se indeparteaza iar mamelonul este repozitionat mai sus;
- remodelarea glandei pielea de dedesubtul mamelonului este in mare parte indepartata , mamelonul este ridicat iar pielea de deasupra este trasa in jos; in unele cazuri glanda este modelata pe interior si ancorata cu fire sus pe peretele toracic pentru a umple polul superior si pentru a nu se lasa in timp; tehnica este aleasa de catre chirurg, in functie de experienta si stiinta acestuia. Remodelarea glandei va permite obtinerea unor sani mai tari, ridicati, mai plini, simetrici; sanii pot fi simetrizati cu ocazia operatiei, in cazul in care anterior erau asimterici. De asemenea, operatia permite obtinerea unor areole de dimensiuni normale, simetrice (in cele mai multe cazuri pacientele se prezinta cu sani asimetrici si areole mari, largite, asimtrice). Tot in aceasta etapa se introduce eventual si implantul, de obicei sub muschi.

Recuperarea postoperatorie Ca orice alta operatia, si operatia de ridicare de sani necesita timp pentru recuperare. In primele 2 saptamani postoperator, pacienta poate sa aiba ceva discomfort care nu se traduce neaparat prin durere. Edemul, echimozele si discomfortul dureaza 10-14 zile. Pacientele sunt sfatuite sa nu doarma pe burta si sa evite baile. Dusurile se pot efectua dupa 3-4 zile. Firele se indeparteaza (acolo unde este cazul) la 10-14 zile. Pacienta trebuie sa poarte o bustiera speciala timp de minim o luna (recomandam 2 luni) zi si noapte. Se evita purtarea sutienului cu sarma pentru cel putin 3 luni. Reluarea activitatilor zilnice usoare se poate face dupa 7 zile. Fumatul trebuie evitat in primele saptamani dupa operatie intrucat interfereaza cu oxigenarea sangelui, si, ca urmare , si cu vindecarea normala. Edemul se va mentine pentru o luna sau mai mult pana la rezultatul final. La nivelul mamelonului poate exista o usoara amorteala care dispare dupa circa 6 saptamani. In cazuri rare , amorteala poate deveni permanenta. Pe masura ce nervii se regenereaza, pot exista senzatii de furnicaturi sau mici arsuri. Pacienta trebuie sa evite ridicarea greutatilor deasupra capului pentru primele 3-4 saptamani si sa evite in general ridicarea greutatilor mari pentru 4- 6 saptamani. Cicatricile vor fi vizibile, rosii si mai tari in primele 2 -3 luni, dupa care vor pali progresiv, devenind albe si moi, dar nu vor dispare niciodata. Imbunatatirea aspectului cicatricilor se poate face cu diverse creme, folii de silicon si prin evitarea expunerii lor la soare in primele 9 luni dupa operatie. Majoritatea femeilor considera ca cicatricile sunt un compromis mai mult decat acceptabil pentru niste sani frumosi si mai tineri. Daca pacienta ramane din nou insarcinata dupa operatie, riscul este ca sanii sa se lase din nou, neatingand insa gradul de ptoza anterior sarcinii. Un nou lifting al sanilor este posibil in acest caz.

Beneficii
- ridicarea sanilor, prin eliminarea pielii in exces si redarea volumului pierdut in urma scaderii in greutate, a sarcinii si alapatarii sau datorita varstei; prin ridicarea si remodelarea sanilor, se pot obtine sani care sa arate mai tineri, mai plini, simetrici.
- redarea aspectului tanar al sanilor - sanii “tineri” au volum si au o pozitie ridicata pe peretele toracic ; pe masura inaintarii in varsta, pielea se intinde, glanda se atrofiaza si isi pierde din volum, dand aspectul de san cazut; procesele sunt si mai accentuate in urma nasterii, alaptarii sau pierderii in greutate
- posibilitati mai multe si mai variate de alegere a hainelor - multe femei evita anumite tipuri de imbracaminte, simitindu-se frustrate si descurajate de felul in care arata sanii lor; femeile spun ca dupa operatia de ridicarea a sanilor se simt foarte comfortabil si pot purta imbracaminti pe care nu le-ar fi purtat inainte de operatie.
-  cresterea increderii in sine - femeile afirma ca dupa operatie calitatea vietii lor a crescut, se simt mai increzatoare in ele si nu se mai simt frustrate si constiente de deformarea sanilor.
Complicatii si riscuri
Complicatii ale operatiei de ridicare a sanilor fara implant
infectii - pot apare intre 1 si 6 saptamani dupa operatie si se manifesta prin edem si durere la nivelul sanilor, roseata, secretie si febra; cele mai frecvente infectii sunt cu stafilococ auriu. Tratamentul consta in antibioterapie orala sau intravenoasa si drenaj in cazurile mai severe
hematomul - acumularea de sange sub incizie; se manifesta prin durere si senzatie de tensiune; daca sunt mici, ele sunt absorbite de catre corp, daca sunt mai mari necesita drenaj chiruirgical; daca nu sunt tratate determina aparitia infectiilor
cicatrici vicioase (anormale) - pot apare cicatrici hipertrofice (mai mari decat in mod normal dar care nu depasesc cicatricea initiala) sau cheloide(care depasesc cicatricea initiala si sunt rosii si tari). Cicatricile hipertrofice / cheloide apar in special la persoanele predispuse a face astfel de cicatrici si apar de obicei la nivelul cicatricilor din santul inframamar in partea mediala. Cicatricile din jurul areolii si cele verticale de obicei se vindeca foarte frumos, chiar si la persoanele predispuse la cicatrici vicioase. Calitatea cicatricilor depinde, pe langa biologia pacientului, si de indemanarea si tehnica folosita de catre chirurg la sutura, ca si de calitatea firului si a acului folosit. Prevenirea aparitiei unor cicatrici vicioase se face printr-o tehnica minutioasa de sutura, prin diverse creme cicatrizante sau folii de silicon, prin eviatrea expunerii la soare in primele 9 luni postoperator sau prin injectii cu derivati de cortizon. Odata aparute, cictricile hipertrofice pot fi revizuite prin excizia lor si resutura.
asimetria - micile asimetrii sunt normale, intrucat nici o femeie nu are sanii perfect simetrici; asimetriile mai mari necesita reinterventii chirurgicale.