SUSANU CLINIC IASI Chirurgie Plastică şi Reconstructivă- Liftingul mediofacial

Dimensiune font:

| 20-07-2015 15:07

Liftingul mediofacial

Porţiunea centrală a feţei (cuprinsă între pleoapa inferioară, pomeţi şi colţurile buzelor) reprezintă zona cea mai evidentă a feţei şi poate cea mai afectată de procesul de îmbătrânire. Odată cu slăbirea elementelor anatomice de legătură între piele şi straturile musculare profunde are loc o „migrare” a micilor depozite de grăsime din poziţia lor normală spre o poziţie inferioară (caudală). Astfel se formează „pungile” de sub ochi, ca urmare a deplasării grăsimii de la nivelul pleoapei inferioare spre pomeţii obrajilor, fără însă ca aceasta să ajungă cu adevărat la acest nivel. În urma sa, la nivelul pleoapei rămase fără grăsimea sa naturală, se formează sau se adâncesc bine-cunoscutele şanţuri de sub ochi, iar imediat sub acestea apar „pungile de sub ochi”. Grăsimea de la nivelul pomeţilor migrează şi acesta spre mandibulă, apăsând şi accentuând şi mai tare şanţurile dintre nas şi obraji şi dintre buze şi obraji. Uneori, la persoanele mai în vârstă, grăsimea obrajilor poate migra până la nivelul marginii mandibulei, evidenţiindu-se de o parte şi alta a bărbiei.
De cele mai multe ori, acest proces de „coborâre” a ţesuturilor feţei este însoţit şi de o atrofiere (reducere) a ţesutului adipos (care determină aspectul întins, tânăr al feţei). Împreună cu scăderea elasticităţii pielii, aceasta duce la apariţia pielii în exces.
Liftingul mediofacial reprezintă metoda prin care ţesuturile deplasate din poziţia lor normală sunt repoziţionate, iar excesul de piele este îndepărtat.
Pentru realizarea acestui lucru, şi anume rejuvenarea chirurgicală a regiunii centrale a feţei, este nevoie ca ţesuturile să fie tracţionate în direcţia inversă faţă de cea în care s-au deplasat, adică de jos în sus. Este greşit a încerca corectarea aspectului zonei centrale a feţei prin tracţiunea ţesuturilor spre laterală (ca în cazul liftingului porţiunii inferioare a feţei şi a regiunii gâtului). Acest lucru nu numai că nu este opusul deplasării ţesuturilor, dar determina deplasarea anormală spre laterală a diverselor elemente ale feţei, ducând de exemplu la lărgirea bazei nasului, a colţurilor buzelor, tracţionarea colţurilor ochilor cu aspect anormal de „chinez” sau de „gură lată”.
Liftingul mediofacial poate fi folosit fie doar pentru repoziţionarea ţesuturilor, fie poate fi combinat cu excizia excesului de piele, atunci când acesta depăşeşte 4-5 mm la nivelul pleoapei inferioare. De cele mai multe ori este confundat cu blefaroplastia pleoapei inferioare, însă acesta se adresează strict regiunii periorbitare inferioare.
Intervenţia presupune efectuarea unei incizii (tăieturi) la 2-3 mm sub marginea genelor de la nivelul pleoapei inferioare. Se disecă ţesuturile de sub piele până în porţiunea cea mai de jos a obrajilor şi se fixează grăsimea în poziţia ei normală, la nivelul pomeţilor şi la nivelul pleoapei de jos. Pentru o mai bună fixare a ţesuturilor de la nivelul pleoapei de jos se poate realiza şi întărirea sistemelor de legătură care fixează pleoapa inferioară la marginea laterală a orbitei (procedură cunoscută sub denumirea de cantoplastie). După ce se realizează ascensionarea structurilor subcutanate şi fixarea acestora, se apreciază excesul de piele existent, care se îndepărtează ca o semilună. Se suturează pielea cu fire resorbabile sau neresorbabile, în funcţie de tipul de cicatrizare apreciat al fiecărui pacient. Dacă în cadrul acestei proceduri nu se consideră necesară excizarea tegumentului în exces (ci doar repoziţionarea ţesutului subcutanat), incizia se poate realiza şi pe faţa dinspre globul ocular al pleoapei inferioare (transconjunctival), intervenţia chirurgicală nedeterminând astfel nici un fel de cicatrice vizibilă.
Postoperator, zona operată şi zonele de sub aceasta (uneori inclusiv partea superioară a gâtului) se vor umfla progresiv, cu un maxim în zilele 3-5, după care se dezumflă complet până la 14 zile. De cele mai multe ori apar echimoze (vânătăi), care însoţesc edemul, şi se resorb complet în maximum 3 săptămâni. Durerea postoperatorie este moderată, se resimte în primele 3 zile, dar de regulă este bine controlată prin medicaţie antalgică şi antiinflamatorie. Cu amendamentul prezenţei edemului şi a echimozelor, pacientul îşi poate relua activitatea după ziua 3-4 postoperator.
Aspectul final se apreciază în general la 2-3 luni de la intervenţie, după resorbţia completă a edemului.