Tratamentul fitoterapeutic al anginei pectorale

Angina pectorală este o boală de inimă care se manifestă prin crize acute şi dureroase la nivelul muşchiului cardiac şi al arterelor coronare ce irigă inima. Este favorizată de emoţii, frig, eforturi fizice mari, fiind descrisă de bolnavi ca o „gheară” în zona inimii, cu iradieri dureroase către stern şi braţul stâng.

Angina pectorală este încadrată într-un sindrom mai larg numit cardiopatie ischemică. Atât formele dureroase, cât şi cele nedureroase, pot evolua spre infarct miocardic prin obturarea unor segmente ale arterelor coronare. Pe lângă terapia specifică aplicată de medicul specialist, fitoterapia recomandă în tratamentul anginei pectorale (în special pentru prevenirea crizelor anginoase caracteristice acestei afecţiuni) ceaiuri din plante medicinale cu proprietăţi vasodilatatoare şi sedative. Pentru a avea efectul scontat, aceste remedii se administrează atât în stările de excitaţie cardiacă şi nervoasă, cât şi în cure de lungă durată.

Un efect deosebit îl are maceratul la rece din rădăcină de valeriană: se pun două linguriţe de rădăcină, uscată şi măcinată la 250 ml de apă rece, care se lasă la macerat lângă o sursă de căldură timp de opt ore. După filtrare prin tifon întreaga cantitate se consumă dimineaţa, pe stomacul gol, îndulcită cu miere de albine polifloră. Celor care nu suportă gustul maceratului li se recomandă pulberea, câte un gram de trei ori/zi. Cura se ţine până la dispariţia completă a durerilor.

O plantă cu proprietăţi excelente de combatere a crizelor de angină pectorală este păducelul. Acţiunea sa vasodilatatoare are ca efect reglarea circulaţiei sângelui şi a tensiunii arteriale. Infuzia de păducel se prepară dintr-o linguriţă amestec de flori, fructe şi frunze uscate la 200 ml de apă clocotită. Se infuzează într-un vas acoperit timp de zece minute şi se consumă o cană de ceai în timpul crizei, eventual preventiv în cursul unei zile. Efecte deosebite are tinctura de păducel: 20 g de flori uscate macerate timp de zece zile în alcool de 70 de grade, care acoperă materialul vegetal. Se iau câte 15-20 de picături în timpul crizei sau preventiv câte 15 picături în puţină apă, de trei ori/zi, având efect de tonifiere a inimii şi de lărgire a vaselor coronariene.

Se mai pot utiliza cu efecte benefice infuzia din frunze de mur (două linguriţe la cană, câte două ceşti/zi) şi infuzia din fructe de măceş (50 g de măceşe uscate şi mărunţite la un litru de apă, din care se beau 500 ml zilnic, timp de două săptămâni). I.TÂRNOVEANU