Gestul căpitanului

 

Am aflat vineri, înainte de meciul pe care baschetbaliştii de la Politehnica Iaşi l-au susţinut în deplasare cu CN „Aurel Vlaicu” Bucureşti, că Mădălin Nicolae, cel mai vechi component al echipei ieşene, este şi el la Bucureşti. Înţelesesem că nu fusese inclus în lotul pentru importantul joc din ultima etapă a studenţilor în faza semifinală a Ligii I şi ar fi bine să înţeleagă mai mulţi că fiecare meci deja este foarte important pentru Politehnica. Chiar am vrut să mă lămuresc dacă a fost totuşi sau nu inclus în ultimul moment în lot. Din păcate n-a jucat deloc, deşi cei care au asistat la ultima partidă a studenţilor, la acel chinuit şi norocos 70-68 cu Timba Timişoara, o contracandidată la promovarea în Liga Naţională, l-au indicat pe Nicolae ori cel mai bun jucător al Politehnicii, ori printre cei mai buni. Toţi i-au apreciat prestaţia. Specialişti, plezirişti şi spectatori s-au declarat la unison mulţumiţi de cum a jucat Nicolae, dar se pare că exigenţele antrenorului Tsirogiannis, pentru că mi s-a spus că el decide pe cine reţine în lot, sunt la un cu totul alt nivel.

Nu mai adaug faptul că tehnicianul grec rămânea doar cu Ţîbîrnă pe post de pivot şi risca să fie dominat sub panouri, aspect uşor de sesizat chiar şi pentru antrenori începători, dar totuşi ce a căutat Nicolae la Bucureşti dacă n-a jucat? L-am întrebat chiar pe el, căpitanul echipei ieşene, însă mi-a răspuns că n-a fost vorba despre nimic extraordinar. A vrut doar să fie alături de colegii săi, a vrut doar să-i încurajeze. Dacă i se oferea şansa să facă aceste lucruri chiar de pe teren poate alta era soarta meciului, deşi, modest, a evitat să se arate viteaz după bătălie. Până la urmă disputa a fost pierdută la 21 de puncte diferenţă şi s-a aşezat alături de băieţii săi în autocar pentru a-i consola cum ştia el mai bine. Au suferit împreună pentru a se ridica şi mai puternici!

Am aflat însă că Nicolae a mers la Bucureşti cu trenul. S-a trezit vineri în zori şi la ora 6 a pornit-o la drum cu bilet cumpărat pe banii săi de baschetbalist neplătit la Iaşi de câteva luni! A coborât din vagon la ora 13:15 şi a mers într-un suflet pentru a-şi întâlni echipa pe care n-a putut-o ajuta din teren, aşa cum reuşise recent cu Timba, aşa cum reuşise de atâtea ori... A lăsat totul la Iaşi şi a plecat după băieţii săi, să fie lângă ei indiferent de cum avea să se încheie meciul, ca un frate mai mare sau aşa cum trebuie să procedeze un veritabil căpitan de echipă!