Steaua - Villareal: Cel mai frumos meci care nu s-a jucat

Nu exista o descriere mai potrivita a evenimentului de acum 11 ani si jumatate decat aceasta, "cel mai frumos meci de fotbal care nu s-a jucat". In ziua in care Steaua lui Becali intalneste Villareal in grupele Europa League mi se pare potrivit sa facem o comparatie intre atunci si acum.

In data de 10 martie 2005, Steaua trebuia sa intalneasca formatia spaniola Villareal in turul optimilor de finala ale Cupei UEFA. "Ros-albastrii" jucau la vremea rspectiva pe stadionul Ghencea, care pentru acest duel a parut neincapator.

Aproape 28 de mii de oameni s-au inghesuit in tribune, entuziasmati probabil si de performanta din saisprezecimi, cand Steaua lor reusea marea surpriza, eliminand Valencia.

Pe 10 martie 2005, Bucurestiul a fost lovit de o ninsoare ca-n povesti. Suprafata de joc din Ghencea a fost acoperita de un strat gros de zapada in numai jumatate de ora si, in ciuda eforturilor organizatorilor, aceasta n-a putut fi curatata.

 

In cele din urma, jocul a fost amanat, mai intai o ora si apoi pentru cateva zile. A ramas insa in istorie atitudinea spectatorilor.

Cei aproape 28 de mii de oameni din tribune au asteptat si au sperat ca meciul sa se joace. Foarte putini au fost cei care au plecat acasa atunci cand s-a anuntat amanarea cu o ora a jocului, marea majoritate alegand sa indure frigul si viscolul.

Aici trebuie semnalata prezenta galeriei mult hulita de catre conducatorii de atunci si de acum ai Stelei. "Ultrasii" prezenti la cele doua peluze au reusit sa ii tina in priza si pe spectatorii obisnuiti, acestia din urma fiind convinsi sa adopte din mers scandarile.

A fost, daca vreti, colaborarea perfecta, acolo unde organizatorii n-au mai putut sa intervina pentru a convinge publicul sa ramana in tribune au intervenit fanii.

11 ani si jumatate mai tarziu, Steaua de acum a lui Becali, pentru ca si atunci tot a lui era, se chinuie sa umple primul inel al National Arena la un meci de Europa League cu Villareal. De aceasta data nu mai ninge, este ceva mai cald afara, insa oamenii nu se mai inghesuie sa vada echipa pregatita de Reghecampf.

Este poate cea mai potrivita comparatie pentru a vedea ce a pierdut Steaua in ultimul deceniu. Macinata de scandaluri interne si externe, de sabotaje mai mult sau mai putin intentionate, de atitudini superioare si sfidatoare, vicecampioana de acum si-a pierdut identitatea.

Abandonata de galerie, si aceasta divizata in mai multe factiuni care nu au avut intotdeauna acelasi interes, Steaua si-a pierdut publicul. Si, in conditiile date, este foarte dificil, daca nu chiar imposibil, sa il recupereze.

Mult hulita galerie avea un rol extrem de important pe stadion. Dincolo de torte, de steaguri, de nucleu dur al suporterilor, galeria reusea sa ii implice si pe ceilalti oameni in atmosfera unui meci. Ii facea sa scandeze si sa simta ca au si ei contributie la ce se intampla pe teren.

Au spus-o multi fotbalisti de-a lungul anilor, atunci cand jucai pentru Steaua si auzeai 20-25 de mii de oameni scandand in jurul tau, incurajandu-te, parca prindeai aripi si dadeai 110%. La fel pentru adversari, nu putini fiind timorati de atmosfera din Ghencea.

Ei bine, Steaua nu mai are asa ceva de o buna bucata de timp, iar asta se vede. Daca atunci oamenii veneau la stadion pentru a vedea in primul rand Steaua, acum sunt oameni nu neaparat stelisti care vin la stadion pentru a urmari o echipa straina, pe care altfel o vad doar la TV.

De aceea Steaua de acum, una fara identitate, reuseste sa mai adune peste 10 mii de oameni in tribune doar la meciurile europene, iar in competitiile interne joaca acasa cu stadionul aproape gol.