3 experimente medicale sinistre pe oameni, cu urmări devastatoare
Dimensiune font:
Minunile creierului uman, cu toate puterile sale inteligente și emoționale, i-au atras dintotdeauna pe cei mai străluciți cercetători. Mulți psihologi și neurologi au făcut mari eforturi pentru a studia creierul, cu scopul de a înțelege și controla comportamentul uman.
Odată cu evoluția civilizației noastre, limitele până la care oamenii de știință merg în experimentele lor s-au restrâns și au devenit și ele mai umane. Cu toate acestea, multe dintre experimente se încadrează încă în zona monstruoasă, inumană și lipsită de etică.
În acest articol îți prezentăm trei dintre cele mai bizare experimente medicale pe oameni, care au luat întorsături groaznice și care s-au sfârșit cu rezultate absolut dezastruoase.
1. Când schizofrenicii renunță la medicamente, nu rezultă nimic bun…
Tony LaMadrid, un tânăr în vârstă de 23 de ani, cu depresie și schizofrenie, a fost tratat la Departamentul de Psihiatrie al Centrului Medical UCLA din 1985 până în 1989. În acea perioadă, el a fost pacient și participant activ la un studiu psihiatric aprobat de universitate.
Acest studiu, intitulat „Procesele de dezvoltare în tulburările schizofrenice”, a fost organizat de psihologul Keith Nuechterlein, împreună cu psihiatrul Michael Gitlin. Scopul era adunarea de date despre cum și de ce se petrec recidivele schizofrenice.
Experimentul presupunea scăderea dozei de medicamente pentru a evalua efectele asupra pacienților, asupra persoanelor care nu suferă de tulburări mintale și asupra modului în care funcționează creierul.
Experimentul enumera foarte vag lista potențialelor efecte secundare negative ale neutilizării medicamentului prin menționarea faptului că starea pacientului „se poate îmbunătăți, se poate agrava sau poate rămâne neschimbată”. Cu toate acestea, riscul cel mai sever – ca boala să se agraveze – nu fusese specificat nicăieri.
Pacienții supuși tratamentului au răspuns cu totul negativ la experiment. Rezultatul s-a dovedit a fi tragic atunci când mai mult de 90% dintre pacienți au experimentat evoluții foarte severe ale bolii în cursul experimentului.
Experimentul a fost, de asemenea, viciat de mulți dintre pacienții care s-au confruntat cu efecte adverse ale medicamentelor, dar care nu au spus nimic despre acest lucru. Și mai grav: organizatorii nu le-au mai impus medicația pacienților și nici nu au întreprins investigații ulterioare asupra victimelor, pentru a descoperi ce s-a întâmplat.
La aproximativ șase ani de la experiment, Tony LaMadrid s-a sinucis, sărind de pe o clădire.
2. Sigmund Freud, cocaina și depresia tratată prin mutilare
Medicul austriac Sigmund Freud și-a tratat o pacientă pentru „isterie și masturbare excesivă”, chiar dacă femeia îi solicitase ajutorul pentru simptome vagi: dureri de stomac și depresie ușoară.
A efectuat o intervenție chirurgicală radicală pe pacientă, folosind anestezie locală și cocaină. Când intervenția chirurgicală s-a dovedit a fi un dezastru, Freud „a dat bir cu fugiții”.
În vârstă de 27 de ani, Emma Eckstein a mers la dr. Sigmund Freud pentru boli de stomac și o ușoară depresie. Freud a diagnosticat-o pe Emma ca fiind isterică. Potrivit lui Freud, cauza probabilă era „masturbarea în exces”.
De vreme ce această practică era considerată „o boală psihică periculoasă” în acele zile, Freud a început cu Emma un tratament de psihanaliză care a durat trei ani.
Deși pacienta Emma s-a dovedit a fi un factor principal în dezvoltarea teoriilor majore ale lui Freud, inclusiv „psihopatologia”, „teoria acțiunii amânate” și „teoria dorințelor psihozei și viselor”, ceea ce a dus la dezastru a fost obsesia psihiatrului de a-i opera Emmei nasul și sinusurile pentru tratarea nevrozei reflexului nazal.
Freud era de părere că masturbarea i-a provocat Emmei dureri severe și, din moment ce țesuturile nasului și ale organelor genitale erau legate între ele (credea Freud), acestea ar fi putut fi vindecate prin înlăturarea „punții de legătură”.
Împreună cu dr. Wilhelm Fliess, Freud a efectuat o intervenție chirurgicală pe Emma, care a fost anesteziată doar local, cu cocaină, înainte ca nasul să îi fie cauterizat. Intervenția chirurgicală s-a tranformat rapid într-o tragedie cu sângerări nazale profunde și recurente.
Freud a lăsat o jumătate de metru de tifon în cavitatea nazală a Emmei, iar procedura ulterioară de înlăturare a acestui material a lăsat-o pe femeie desfigurată pe viață. În timpul acestei intervenții catastrofale pentr Emma, Freud a părăsit sala de operații.
Mai târziu, Freud a tras o concluzie halucinantă: hemoragiile postoperatorii ale Emmei au fost „sângerări din dorință” legate de „o nevoie mai veche a Emmei de a fi iubită”, iar hemoragiile au fost declanșate „pentru a stârni afecțiunea (lui Freud)”. Cu toate acestea, Emma a continuat tratamentul cu Freud până a ieșit din convalescență, iar ulterior a început să practice ea însăși psihanaliza.
3. Femeia care a electrocutat, drogat și torturat sute copii timp de două decenii
În anii ’50 și ’60, Lauretta Bender, șefa departamentului de psihiatrie de la Bellevue Hospital din New York, a început să efectueze studii privind autismul. Ea credea că autismul este un tip de schizofrenie și că manifestările autiste sunt primele semne că o persoană suferă de infama boală psihică.
Pentru a-și aprofunda cercetările, ea a început să facă experimente pe copiii autiști, administrându-le șocuri electrice. Metodele lui Bender includeau și intervievarea și examinarea unui copil sensibil în fața unui grup mare de persoane (în public), apoi aplicarea unei presiuni fizice pe capul copilului.
Bender credea că orice copil care începea să se miște atunci când îl apăsa pe cap vădea semne timpurii de schizofrenie. Experimentele includeau, de asemenea, terapia cu șocuri de insulină, în care copiii primeau supradoze de insulină, intrând astfel în comă.
Lauretta Bender le-a dat copiilor cu autism LSD în fiecare zi, timp de nouă luni sau mai mult, dar în final a renunțat la aces tratament, deoarece copiii deveneau „mai tensionați”. Până la încetarea acestui tratament, Bender „a tratat” cu electroșocuri cel puțin o sută de copii cu vârste cuprinse între 3 ani și 12 ani, chiar dacă unele rapoarte indică faptul că numărul pacienților ar putea fi de două ori mai mare.
Rezultatele acestor experimente au fost la fel de șocante precum terapia în sine. Starea copiilor s-a înrăutățit după terapie. Dintr-un individ retras și timid, un copil de șase ani a devenit agresiv și violent.
După cinci sesiuni de electroșocuri, o fată de șapte ani a devenit catatonică. Unul dintre pacienții lui Bender, care a devenit agresiv după aproximativ 20 de astfel de tratamente, a ajuns să fie condamnat pentru mai multe crime mai târziu, la maturitate.
Mulți alți pacienți, odată ajunși la maturitate, au ajuns în închisori pentru diverse infracțiuni și crime comise cu violență. Doi psihologi care au efectuat un studiu pe 50 de pacienți tratați de Bender cu curent electric au concluzionat că aproape toți au devenit mai răi după „terapie”, iar unii s-au sinucis.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau