"A fost atata ura!"- Robert Kennedy

Pe 22 noiembrie 1963, la ora locala 13.27, cel de-al treizeci si cincilea presedinte al Statelor Unite, John Fitzgerald Kennedy, a fost declarat oficial mort. Acestea sunt faptele, de aici incep interpretarile.

Aparent, asasinul, capturat in aceeasi zi, la o ora si jumatate dupa atentat, era Lee Harvey Oswald (1939-1963), care trasese de la etajul cinci al Depozitului de Carti din Dallas. Personajul se incadra perfect in tiparul asasinului singuratic, dornic sa atraga atentia in orice fel asupra sa. Fire inadaptabila si violent ca temperament, Oswald esuase in tot ceea ce isi propusese sa faca. La 13 ani isi palmuise mama, iar la 19 molestase un sergent intr-o cafenea din Yamato (Japonia), unde isi satisfacea stagiul militar. In octombrie 1959, si-a surprins cunoscutii luand decizia de a ramane in Uniunea Sovietica si casatorindu-se cu o rusoaica, Marina. KGB-ul, banuitor la inceput fata de Oswald, il caracteriza drept „un om cu probleme, de care nu ne putem folosi“.

A revenit in Statele Unite dupa un an si jumatate, impreuna cu sotia, incercand mai multe meserii si ducandu-si viata la limita saraciei. Si-a depus actele pentru a emigra in Cuba lui Castro, dar a fost vazut adesea si in compania unor cubanezi anticastristi.

Oswald si-a comandat prin posta celebra carabina Manlicher-Carcano cu care l-a asasinat pe presedinte si s-a fotografiat triumfator cu ea. Cu doua luni inainte de ziua crimei, s-a angajat la Depozitul de Carti din Dallas. In ceea ce-l priveste pe J.F. Kennedy, acesta a fost exact opusul asasinului sau.

Nascut in 1917 intr-o familie bogata din Boston, Kennedy se distinsese in timpul razboiului, fiind grav ranit in Insulele Solomon. Pe patul de spital, scrisese o carte incununata cu Premiul Pulitzer. Congresman de Massachusetts intre 1948 si 1953, reprezentase acelasi stat ca senator intre 1953 si 1960, inainte sa devina, in toamna anului 1960, cel mai tanar presedinte al Statelor Unite. Era casatorit din 1953 cu o frantuzoaica frumoasa, Jacqueline Bouvier, cu care avea trei copii.

Totul ii despartea pe cei doi barbati. Kennedy era frumos, bogat, puternic si admirat. Sfrijit si cu o fata de dihor, Oswald era dispretuit de toata lumea, inclusiv de sotie. Pentru o fire instabila precum cea a lui Lee Harvey, presedintele Kennedy putea fi lesne perceput ca sursa neimplinirilor sale. De aici pana la comiterea unei crime care avea sa-l faca celebru nu era decat un pas.
Si, totusi, cateva intrebari raman.

Cum a reusit Oswald sa traga trei focuri de arma cu atata precizie intr-un interval de sase secunde si cu vizibilitatea limitata de prezenta unui palc de copaci? Cum a izbutit sa paraseasca cladirea depozitului fara sa fie deranjat, impuscandu-l mortal, o ora mai tarziu, pe politistul Tippit, care incercase sa-l legitimeze? De ce i s-a inchis definitiv gura, a doua zi, de catre Jack Ruby, patronul unui bar din Dallas, notoriu pentru legaturile sale cu Mafia?

Kennedy era un om puternic, dar avea si dusmani puternici. Dreapta conservatoare americana, extrem de influenta in Texas, nu ii putea ierta presedintelui ceea ce i se parea a fi politica de cedare in fata Uniunii Sovietice. Esecul din Golful Porcilor, din aprilie 1961, cand fortele anticastriste debarcate pe plajele cubaneze fusesera lasate fara sprijin aerian din ordinul lui Kennedy, intra tot la pasivul sau. Dorinta vizibila de a degaja America din viesparul vietnamez ii adusese presedintelui alti inamici, printre care si puternicii capi ai industriei de armament. La randul ei, Mafia nu privea cu ochi buni campania impotriva crimei organizate declansata de catre Robert Kennedy, ministrul Justitiei. Cat de convenabila ar fi fost pentru ea disparitia lui Kennedy, stiuta fiind animozitatea dintre Lyndon Johnson, succesorul sau, si Robert Kennedy. In sfarsit, puternicul John Edgar Hoover, directorul FBI (1924-1972), nutrea o dusmanie greu disimulata fata de liberalismul fratilor Kennedy.

Paza presedintelui, formata din agenti ai Serviciului Secret, a fost total depasita de situatie si lipsita de reactie in momentul dramei. Dupa primul foc de arma, care nu l-a atins fatal pe Kennedy, agentii ar fi trebuit sa-l protejeze cu trupurile lor, ordonand in acelasi timp accelerarea vitezei masinii. Nu s-a intamplat asa, poate si din cauza exceselor bahice la care se dedasera agentii cu o seara mai devreme.

Kennedy fusese avertizat in mai multe randuri sa nu mearga la Dallas, oras in care afisele cu recompensa pentru asasinarea sa erau un lucru banal. Presedintele si-a sfidat insa destinul, lasand omenirii una dintre cele mai chinuitoare intrebari ale ultimei jumatati de secol: „Cine l-a asasinat pe John Kennedy?“