Ce se întâmplă în creier înaintea morţii

Un studiu publicat in revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), pune sub semnul intrebarii practica medicala actuala. Potrivit cercetatorilor in momentele dinaintea mortii creierul indeplineste un rol mai important decat inima.
 

Cercetatorii sustin ca incetarea batailor inimii duce la oprirea circulatiei sangvine, iar creierul si celelalte organe mor in succesiune rapida, in lipsa oxigenului. Acest nou studiu contrazice aceasta teorie.

O echipa de cercetatori a desfasurat un experiment pe cobai, in care au urmarit activitatea cardiaca si pe cea cerebrala in momentele dinaintea mortii rozatoarelor din cauza lipsei de oxigen. Ei au descoperit ca, in acele momente, creierul transmite o furtuna de semnale chimice spre inima. Dupa ce au blocat transmiterea acestor semnale de la creier spre inima, cercetatorii au observat ca soarecii au supravietuit un timp mai indelungat.

Daca un proces similar se intampla si in cazul oamenilor, ar fi posibila cresterea sanselor de supravietuire ale unui pacient prin stoparea semnalelor transmise de creier spre inima, conform studiului publicat de PNAS.

"In mod natural, oamenii s-au concentrat asupra inimii, gandindu-se ca, daca salveaza inima, vor salva si creierul. Trebuie oprita comunicarea chimica dintre creier si inima pentru a putea salva inima", a declarat co-autoarea acestui studiu, Jimo Borjigin, neurolog la Scoala de Medicina din cadrul Universitatii din Michigan.

Borjigin a precizat ca aceasta descoperire „este contrara aproape oricarei practici medicale de urgenta".

In fiecare an, peste 400.000 de americani sufera stop cardiac. Chiar daca primesc tratament medical imediat, rata de supravietuire este de aproximativ 10%, conform American Heart Association.

Atunci cand o persoana sufera un stop cardiac, isi pierde cunostinta si nu mai prezinta semne vitale, dar creierul continua sa fie activ. Intr-un studiu anterior, publicat de PNAS in 2013, Borjigin si colegii sai a descoperit ca in timp ce inima moare, este inundata de semnale transmise de creier, probabil intr-o incercare disperata de a o salva. Aceasta furtuna de semnale chimice ar putea fi responsabila pentru experientele relatate de unii oameni care si-au revenit din moarte clinica, conform lui Borjigin.

In noul studiu, cercetatorii au indus starea de stop cardiac unor soareci, fie dupa ce i-au introdus intr-un mediu bogat in dioxid de carbon, or administrandu-le o injectie letala, scrie Live Science, conform Agerpres. Oamenii de stiinta au studiat activitatea cerebrala a animalelor prin intermediul electroencefalografiei si respectiv activitatea cardiaca prin intermediul ecocardiografiei, in momentele dinaintea mortii. Echipa a examinat si substantele chimice prezente in inima si creierul rozatoarelor. S-a remarcat initial ca rata batailor inimii soarecilor a scazut rapid, dar apoi, imediat, activitatea lor cerebrala a devenit puternic sincronizata cu activitatea cardiaca. Echipa de cercetatori a folosit o noua tehnica pe care a dezvoltat-o pentru a masura rata cardiaca, bataie cu bataie.

In timp ce creierul si inima rozatoarelor erau sincronizate, oamenii de stiinta au observat sinteza a peste o duzina de substante neurochimice, asa cum este dopamina, care produce o senzatie de placere, si noradrenalina, un neurotransmitator al sistemului nervos simpatic, care produce senzatia de alerta. Aceasta furtuna chimica declansata de creier atunci cand inima se opreste ar putea fi explicatia pentru care oamenii care si-au revenit din moarte clinica au povestit ca au trecut prin niste experiente „mai reale decat realitatea".

In cazul soarecilor, activitatea creierului si a inimii a ramas sincronizata pana in momentul in care inima a intrat in stare de fibrilatie ventriculara, in care camerele inferioare ale inimii nu se mai contracta corespunzator, iar inima nu mai pompeaza sange.

Atunci cand oamenii de stiinta au blocat acest flux de substante chimice de la creier spre inima, prin sectionarea maduvei spinarii cobailor, animalele au intrat mult mai tarziu in starea de fibrilatie ventriculara, rezistand de trei ori mai mult decat soarecii a caror maduva nu a fost sectionata. „Intrebarea de 1 milion de dolari este daca si corpul uman se comporta la fel", a comentat Jimo Borjigin.

Daca oamenii de stiinta vor identifica o modalitate prin care sa intrerupa legatura dintre inima si creier, desigur fara a sectiona coloana pacientilor, atunci medicii ar dispune de mai mult timp pentru a incerca sa salveze viata pacientilor aflati in stop cardiac.

rtv.net