Chachapoya – Oamenii Cerurilor

Civilizatiile pierdute trezesc astazi tot mai mult interes atat in sanul societatilor academice cat si in lumea profana. Ultimele descoperiri in materie ne vorbesc despre cultura apusa a chachapoya sau oamenii norilor.

Cunoscuti mai degraba din povestirile spaniolilor despre Lumea Noua, se pare ca aceasta inzestrata natiune de razboinici a luptat alaturi de incasi.

S-au descoperit adevarate orase pierdute in pesteri sau pe varfurile muntilor. Catarate la foarte mare inaltime, mormintele acestor oameni ai norilor ne vorbesc astazi despre cutumele unui popor disparut. Cunoastem cateva detalii despre arhitectura si site-urile in care au fost ingropati, dar cam asta e totul. Misterul aparitiei, dezvoltarii si disparitiei lor ramane nedescifrat.

Ei locuiau in nordul Anzilor localizat in nordul statului Peru de azi si totodata detineau si calea de acces spre Amazon. Aceasta i-a pus exact in drumul extinderii imperiului incas care dupa ce a incercat sa-i convinga prin tratative a apelat la forta armelor. Deabia dupa un an de lupte acesti neinfricati razboinici care luptau si traiau pe culmile Anzilor au fost ingenuncheati. Toate s-au intamplat in timpul domniei lui Tupac Inca Yupanqui in a doua jumatate a secolului al XV-lea. Ca si orizont temporal poporul lor s-a stabilit prin anii 800 i.Hr in acele regiuni. Ei s-au mai revoltat si dupa cucerire distrugand garnizoanele sau guvernatorii impusi de inca, aparand mereu in cronicile incase ca un popor demn, razboinic si greu de supus. Astazi au mai ramas doar urmele unor orase infloritoare ca Kuelap (botezat si Machu Pichu al nordului cu peste 400 cladiri de locuit si ziduri masive), Gran Pajatén si Vira Vira.

Datorita ostilitatilor de-a lungul timpului intre inca si chachapoya, la venirea spaniolilor acestia au trecut de partea lor luptand impotriva inca.

Din nefericire, pana in 1996 in regiunea Laguna de los Cóndores, peste 200 de mumii au cazut prada jefuitorilor de morminte. Foarte multe informatii pretioase pentru arheologi s-au pierdut astfel. Toate aceste mumii au fost descoperite in nise sapate in stanca la foarte mare inaltime. Specialistii se intreaba cum au putut ajunge acestia atat de sus fara echipamente moderne si mai ales cum au ridicat atat de multe greutati doar cu mijloace rudimentare.

Un fermier a descoperit in 2006 un mormant intact cu o vechime de aproximativ 500 de ani. Se pare ca populatia chachapoya folosea un anumit ritual de imbalsamare si mumificare asemanator cu cel al incasilor. In plus, mediul uscat din pesteri a ajutat mult procesul.

Singurele informatii pe care le avem provin din surse secundare precum incasii si spaniolii sau cronici precum El Inca Garcilaso de la Vega sau cronica lui Pedro Cieza de León care vorbeste despre frumusetea barbatilor, dar mai ales a femeilor chachapoya care deveneau sotii de sefi inca sau erau duse in Templul Soarelui. Deasemenea, el afirma despre originea lor ca aveau pielea mai deschisa la culoare decat alte populatii vecine si parul blond. Asta i-a pus in dificultate pe cercetatori. Dupa spusele antropologilor, chachapoya nu fac parte din populatiile care se inscriu in traditia culturala a Amazonului ci din culturile Wari si Tiahuanaco-Huari de pe platoul andin. Spusele lor sunt confirmate de olarie, arhitectura, morminte si centre funerare.

Kuelap – Machu Pichu al Nordului

Deşi unele rămăşiţe de lângă intrarea principală au fost datate cu carbon in secolul al VI-lea î.Hr.poporul Chachapoya a construit majoritatea sitului Kuelap între anii 900 î.Hr. şi 1100 î.Hr. Incaşii au mai adăugat câteva clădiri după cucerirea Chachapoya în anul 1470. Dar pentru trei secole după cucerirea spaniolă, această citadelă urbana a rămas uitată de lumea exterioară până la redescoperirea ei în 1843 de către un judecător local numit Juan Crisóstomo Nieto.

Structura principală a oraşului este uluitoare. În anumite locuri, zidul masiv al acesteia, care este construit din pietre calcaroase, ajunge la înălţimea de 17,5 m, deşi o mare parte din el se află la jumătatea acestei înălţimi. Fiecare dintre intrările din acest zid sunt strâmte şi uşor de apărat. Intrarea principală, folosită şi azi, urcă şi devine din ce în ce mai strâmtă, până când ajunge la o secţiune pe unde numai un singur om poate trece. Această proiectare ajuta la izgonirea unor agresori ce conştientizau prea târziu inutilitatea atacului lor.

Populaţia de aproximativ 3.000 de locuitori a oraşului folosea multe dintre aceste clădiri ca locuinţe. Unele dintre ziduri au decoraţii în formă de romb sau ciopliri în zig-zag, care sunt caracteristice arhitecturii Chachapoya. Incaşii sau coloniştii, în timpul scurtei lor şederi, au adăugat clădirile cu patru colţuri care se află aici. Grinzile arse indică faptul că cineva a incendiat acoperişurile de paie chiar înainte de a abandona oraşul.

Tintero (cutia de culori) inversată, de formă conică, cu o faţă cioplită pe partea estică, a uimit cercetătorii timp de mai multe decenii. Nimeni nu înţelege în întregime motivul existenţei acestei structuri înalte de 5 m aflata în partea sudică a sitului. Unii cred că era observator solar, un puţ pentru apă, sau o închisoare, printre alte variante. Descoperirea recentă a unor sacrificii aflate în apropiere îi face pe unii cercetători să creadă că acesta era templul principal din Kuélap. Un torréon (turn de observaţie) în formă de D, cu o înălţime de 7 m, se află în partea opusă a sitului. Acesta domină zidul. La baza sa, arheologii au descoperit 2.500 de pietre perfecte pentru praştii. Majoritatea clădirilor din acest sit se află în ruine, dar multe dintre ele sunt în curs de restaurare, ca parte a unui proiect început în 1999.

Sursa: http://www.descopera.org/