Corpul omenesc. Elementele sale chimice

“Suntem compuşi din atomi nemuritori. Pe undeva, suntem veşnici.” Un aforism al poetului Valeriu Butulescu ce ne poate stârni curiozitatea, întrebându-ne de ce atâtea elemente chimice compun corpul omenesc, creând un organism unic.

Ce rol are fiecare atom în corpul omenesc? Dacă am separa corpul omenesc în atomi şi i-am ordona pe toţi, am observa că până la 96% din masa noastră este constituită din 4 elemente: oxigen, carbon, hidrogen şi azot. Aceste elemente şi compuşii lor au cea mai mare pondere nu numai în noi, ci şi în toată materia vie.

Cel mai răspândit element din Univers, hidrogenul, se găseşte pe Terra sub formă de apă. Deşi nu întreţine viaţa, intră în componenţa unor produşi de o importanţă deosebită:  lipide, glucide sau proteine. Concentraţia ionilor de hidrogen dintr-o substanţă va da caracterul acid sau alcalin al acesteia, termen cunoscut de noi ca ph. Pentru organismele vii, cea mai mică variaţie a concentraţiei de hidrogen poate fi fatală, determinând alcaloze (perturbarea echilibrului acido-bazic, cu predominanţa componentei alcaline) sau acidoze (perturbarea echilibrului acido-bazic, cu predominanţa componentei acide).

Un element ce întreţine viaţa e oxigenul. Tot cu pondere ridicată, e indispensabil vieţii, producând energie, dar în acelaşi timp nociv prin efectele sale de oxidare.

Carbonul se găseşte în natură sub forma cristalizată (diamantul sau grafitul), dar apare şi în numeroase combinaţii organice sau anorganice, având rol atât structural, cât şi funcţional. Împreună cu oxigenul poate forma compuşi extrem de toxici pentru noi: dioxidul şi monoxidul de carbon.

Azotul sau nitrogenul este prezent în toate organismele vii sub forma unor combinaţii organice de o mare diversitate ca: proteine, vitamine sau ADN. Deşi în aerul atmosferic are o pondere mare (peste 70%), el nu poate fi asimilat direct de către plante sau organismele superioare, fiind un gaz inert. Preluarea se face din sol sub două forme, prin acţiunea unor bacterii ce-l transformă în compuşi asimilabili (amoniac) sau din apa de ploaie. În organismul uman se găseşte într-o cantitate apreciabilă (aproximativ 1L), dizolvat în lipide sau alte lichide din organism.

Alte elemente, deşi cu o pondere mai mică, au un rol esenţial în buna desfăşurare a proceselor vitale din organism. Ele sunt răspândite atât în celule, cât şi în lichidele organismului.

Sodiul este un metal alcalin. Are proprietatea de a menţine constant echilibrul apei la exteriorul celulelor. Datorită eliminărilor zilnice, aportul de sodiu trebuie să fie constant pentru menţinerea unui echilibru normal. Cea mai mare sursă de sodiu o reprezintă sarea (NaCl), care se poate întâlni şi în ape minerale.

Potasiul sau Kalium (simbol K) are o distribuţie predominant intracelulară (90%), scăzând odată cu creşterea ţesutului adipos. Alimentele cele mai bogate în potasiu sunt fructele şi legumele, carnea şi peştele.

Calciul se găseşte în toate compartimentele organismului sub 2 forme în special: în lichidele corpului şi în oase. Aportul de calciu trebuie crescut în timpul creşterii, sarcinii sau alăptării. Cele mai bogate alimente în calciu sunt lactatele, dar se mai întâlneşte şi-n ape minerale. Absorbţia de calciu este dependentă de complexul vitaminelor D. Pe lângă rolul structural (dinţi, oase), calciul intervine în procese de contracţie musculară, asigurând buna funcţionare a inimii şi a muşchilor.

Magneziul, un component mineral major. Necesarul de magneziu îl putem lua din cereale, nuci, cacao sau banane. Protejează organismul prin procese antistres, antialergice sau antiinflamatoare.

Clorul se găseşte într-o cantitate foarte mică în organism, fiind absorbit odată cu sodiul din sare (NaCl) şi împărtăşind cam aceleaşi roluri cu acesta.

Fosforul reprezintă aproximativ 1% din greutatea unui adult, găsindu-se sub diferite forme. Dezechilibrele create de lipsa fosforului sunt rare, deoarece acesta se găseşte în majoritatea alimentelor.

Sulful este un element mineral fundamental materiei vii. Aportul de sulf se efectuează în special prin proteinele din carne. Deşi se găseşte şi în legume în cantităţi apreciabile, e mai dificil de asimilat. Persoanele cu un regim vegetarian sunt predispuse bolilor cauzate de lipsa sulfului.

Pe lângă aceste minerale, în noi se mai găsesc şi alte elemente, denumite oligoelemente, acestea fiind prezente în cantităţi foarte mici: cupru, fier, argint şi chiar aur. Deşi în cantităţi mici, fiecare element are un rol esenţial.

 

 

Sursa:scientia.ro