N-am inventat apa caldă! 5 invenții super-moderne care sunt mult mai vechi decât credeai

 Multe dintre lucrurile despre care credeai că au fost inventate recent există, de fapt, de foarte mult timp. Avem tendința să credem că aceste lucruri sunt invenții moderne deoarece versiunile lor inițiale fie nu au avut succes, fie s-au pierdut în negura timpului.

Există numeroase exemple de tehnologii – unele vechi de mii de ani – care ne arată că oamenii din trecut nu erau atât de primitivi pe cât îi credem. Aceste tehnologii au fost rezultatul unor progrese incredibile în inginerie și inovare și au influențat modernitatea.

Iată cinci invenții care te vor face să-ți schimbi părerea despre civilizațiile din trecut.

1. Lentilele de contact

Deși sunt văzute ca un fenomen modern, conceptul de lentile de contact a fost imaginat pentru prima oară de Leonardo da Vinci în 1508. Da Vinci credea că optica ochiului uman poate fi corectată prin contactul direct al corneei cu apa. Cu toate acestea, a mai durat 350 de ani până când cineva a inventat lentilele de contact.

Conform unor documente, sticlarul german F. A. Muller este cel care a produs primele lentile de contact, în 1887. Alte documente îi menționează pe opticianul Edouard Kalt și pe fizicianul Adolf E. Fick drept creatori ai primelor lentile de contact, în 1888.

Lentilele de contact primitive erau realizate integral din sticlă și acopereau întreaga suprafață a ochiului, inclusiv sclera. Din această cauză, erau foarte grele și reduceau alimentarea cu oxigen a corneei. Astfel, aceste invenții nu puteau fi purtate mai mult de câteva ore.

Apoi, în 1936, opticianul american William Feinbloom a rafinat tehnologia, inventând lentilele sclerale. Ele erau confecționate dintr-o combinație de sticlă și plastic. Erau, deci, semnificativ mai ușoare decât modelele anterioare. Abia în 1948, opticianul american Kevin Tuohy a creat prototipul lentilelor pe care le cunoaștem astăzi, realizate integral din plastic și care acoperă doar corneea.

2. Invenții străvechi – Restaurantele fast-food

Obiceiul mâncatului pe fugă este atribuit în mod fals doar generațiilor moderne. Analizând modul în care funcționau gospodăriile în orașul antic Pompei, arheologii au descoperit că romanii foloseau restaurante fast-food. Spre deosebire de elitele de la roma, cetățenii de condiție medie nu mâncau și beau fără griji.

Majoritatea populației locuia în spații mici, fără bucătărie sau spațiu pentru luat masa. De altgel, vesela era un lucru rar întâlnit în gospodăriile din Pompei. Atunci când au excavat orașul, arheologii au descoperit, în schimb, vestigiile a ceea ce părea a fi restaurante fast-food.

Aceste restaurante erau o combinație între restaurantele fast-food moderne și pub-uri, pentru că serveau și mâncare, și alcool. Deschise pe străzi, ele aveau o tejghea mare în mijlocul încăperii. Aici se serveau și comandau mâncărurile și băutura. Ca în vremurile moderne, clienții puteau mânca fie la niște măsuțe amenajate în local, fie pe stradă, în mers.

3. Neurochirurgia

Potrivit arheologilor, neurochirurgia se practică încă din Neoliticul târziu. Inițial, se credea că neurochirurgia are o vechime de 5.000 de ani, trepanația fiind cea mai primitivă formă. Practic, trepanația consta în crearea, cu ajutorul unui instrument, a unei deschideri în cutia craniană.




Pe de altă parte, un mormânt extrem de vechi descoperit în satul francez Ensisheim sugerează că neurochirurgia era practicată acum 7.000 de ani. În 1997, arheologii au descoperit la Ensisheim scheletul unui bărbat de 50 de ani, care prezenta mai multe găuri în craniu. Analizele au relevat că niciuna dintre găuri nu avea în jur crăpături. Acest fapt indică posibilitatea ca ele să fi fost consecința unei intervenții chirurgicale.

Prima gaură, localizată pe lobul frontal, avea o lățime de 6 centimetri, iar cea de-a doua, situată în creștetul capului, avea 3 centimetri lățime. În urma testelor, arheologii au descoperit că cele două intervenții avuseseră loc în momente diferite și par să fi avut succes, deoarece ambele găuri se vindecaseră la momentul la care bărbatul a murit.

4. Invenții străvechi – Telefonul

Aproape toată lumea știe că, de fapt, inventarea telefonului i-a fost atribuită în mod eronat lui Alexander Graham Bell și că adevăratul inventator al aparatului a fost inginerul Antonio Meucci. Ei bine, chiar dacă telefonul modern a fost inventat de Meucci, ideea de telefon datează de fapt de peste 1.200 de ani. Această versiune primitivă a fost inventată de civilizația Chimu, care trăia în Valea Rio Moche din Peru.

În prezent aflat la Muzeul Smithsonian din SUA, acest telefon antic a fos descoperit de baronul Warlam V. Von Schoeler în 1930. Aparatul era format din două receptoare de 9 centimetri lungime, legate între ele cu o sfoară de 22 de metri. Receptoarele erau echipate cu niște membrane ascunse, al căror rol era amplificarea sunetului în timpul comunicării.

5. Submarinul

Majoritatea dintre noi asociază inventarea submarinului cu Primul Război Mondial. Cu toate acestea, prima schiță fezabilă a unui submarin îi aparține lui William Bourne, un hangiu englez, și datează din 1580.

Bourne explica de ce plutesc bărcile și sugera că creșterea sau micșorarea densității unei nave în raport cu greutatea apei pe care o înlocuiește ar putea face o navă să se scufunde sau să plutească. Totuși, Bourne n-a folosit nicicum această idee, așa că lumea a trebuit să aștepte până în 1620, când Cornelius van Drebbel a inventat primul submarin.

Unii oameni au povestit că submarinul lui Drebbel a stat la 5 metri sub apa râului Tamisa timp de trei ore. Totuși, nu există desene sau explicații credibile cu privire la modul în care funcționa invenția. Submarinul lui Drebbel era o barcă cu vâsle etanșeizată cu piele.

Era dotat cu tuburi de aer atașate de flotoare și era propulsat de 12 vâslași, deoarece încă nu existau motoare. Primul submarin militar a fost construit în 1776 de David Bushnell. Cunoscut drept „Țestoasa”, submarinul lui Bushnell era din lemn și era propulsat de elice acționate manual.