Un fenomen unic: Misterul pietrelor mișcătoare din Valea Morții

 Extratereștri? O forță supranaturală pe care oamenii n-o pot vedea? Un vânt ciudat care stârnește forțe inimaginabile? Care este motivul pentru care masivele roci din Valea Morții, California, se deplasează fără a fi mișcate de mâna omului? Deși experții au încercat să găsească o explicație pentru acest fenomen, misterul nu este încă elucidat complet.

Parcul Național Valea Morții este locul în care se petrece un fenomen inexplicabil. În zona numită Racetrack Playa, mai multe roci de dimensiuni mari se mișcă încet și lasă urme lungi pe solul din valea netedă. Totul se petrece fără vreo intervenție umană sau animală. Fenomenul este cu atât mai surprinzător cu cât unele pietre cântăresc peste 270 de kilograme.

Urmele lăsate de mișcarea rocilor au între câțiva metri și câteva zeci de metri, o lățime între 10 și 30 de centimetri și o adâncime de 2 centimetri. Ele se deplasează doar o dată la doi sau trei ani, iar majoritatea urmelor sunt realizate în trei sau patru ani. Pietrele cu baza rugoasă lasă în urmă șanțuri rectilinii striate, în timp ce pietrele netede își schimbă direcția, mergând adesea în zig-zag.

 

Valea Morții, un loc cu magnetism ciudat

Evident, un astfel de mister nu avea cum să-i lase indiferenți pe oamenii de știință. Cercetătorii, dar și amatorii de curiozități studiază rocile mișcătoare încă din 1915, când a fost publicată prima lucrare științifică despre acest fenomen. Teoria avansată în această lucrare era aceea că pietrele sunt puse în mișcare de niște tornade de mici dimensiuni, care se formează după ploaie.

O altă teorie susține că pietrele mișcătoare se deplasează ca o consecință a unui fenomen magnetic necunoscut. Totuși, ideea a fost ușor contrazisă: s-a descoperit că pietrele nu conțin suficiente elemente cu proprietăți magnetice, precum fierul. Mai mult, dacă teoria fenomenului magnetic ar fi fost valabilă, rocile ar fi trebuit să se adune într-un singur loc, ceea ce nu este cazul.

O combinație de fenomene

Probabil cea mai plauzibilă teorie cu privire la pietrele mișcătoare presupune o combinație de vânt, temperatură și apă. Deși Racetrack Playa este fundul unui lac care a secat, zona nu e întotdeauna aridă. De fapt, după ploaie, apa se adună la suprafață. În prezența apei, dacă temperatura scade sub limita de îngheț, se creează o peliculă subțire de gheață.

În condiții de vânt puternic, această gheață poate împinge destul de ușor rocile, care lasă urme pe solul cleios și îmbibat cu apă de dedesubt. Deși această explicație este plauzibilă, ea este destul de dificil de dovedit. Asta pentru că nimeni n-a reușit să vadă sau să înregistreze deplasarea pietrelor. Iar până când cineva o va face, fenomenul va rămâne un mister.