Un mister al ingineriei antice – Terasele circulare incașe din Urubamba, Peru

 Unele dintre cele mai spectaculoase și pline de mister ruine incașe se află în Moray, Urubamba, un sit arheologic din Peru, situat la aproximativ 50 de kilometri nord-vest de Cuzco.

Într-o depresiune mare, de forma unui castron, au fost construite o serie de terase concentrice, care arată ca un amfiteatru din Grecia antică.

Cele mai mari dintre aceste terase se află în centru. Au o mărime enormă, și coboară la o adâncime de aproximativ 150 de metri.

Aici se află fundul castronului, care este atât de bine drenat, încât nu se inundă niciodată în întregime, oricât de multă ploaie ar cădea. Terasele concentrice sunt străbătute de mai multe scări.

Acestea se extind asemeni spițelor unei roți și permit accesul oamenilor de la vârful la fundul castronului. Inima concentrică a sitului Moray este înconjurată de alte șase terase, sub formă de elipse legate între ele (și nu sub forma unor cercuri perfecte).

Situl este dominat de opt scări de acces sub formă de terase, care acoperă numai o parte a perimetrului. Scopul acestor depresiuni nu este cunoscut, însă teoria cea mai larg acceptată spune că îndeplineau funcția unor „stații de cercetare agricolă”.

Una dintre cele mai remarcabile caracteristici ale sitului este diferența mare de temperatură dintre vârful și fundul structurilor. Diferența poate ajunge până la 15 grade Celsius.

Această diferență mare de temperatură avea ca efect apariția unor microclimate, similare cu cele obținute în serele din timpurile moderne. Probabil că în acest fel incașii studiau efectele diferitelor condiții climatice asupra recoltelor.

Nu este o coincidență faptul că diferența de temperatură corespunde diferenței naturale dintre coasta mării și terasele din Anzi, aflate la altitudinea de 1.000 de metri. Mai mult, studiile desfășurate asupra polenului indică faptul că pe aceste terase era adus sol din diferite părți ale Imperiului Incaș.

Se crede acum că terasele de la Moray erau folosite de către preoții-savanți ai incașilor pentru a face experimente legate de cultivarea plantelor. Astfel, ei hotărau ce plante urmau să fie oferite pentru însămânțare în întreaga regiune a Anzilor.

O altă enigmă este felul în care funcționa scurgerea pentru apa care venea prin apeducte. Nivelul cel mai de jos are o scurgere perfectă și nu se inundă niciodată, nici după ploi masive.

S-a sugerat faptul că s-ar putea să existe niște canale subpământene care permit scurgerea apei. De asemenea, s-a atras atenția asupra faptului că terasele sunt construite pe niște formațiuni de stâncă poroasă, ce permit filtrarea apei către interiorul pământului.

S-ar putea să nu aflăm niciodată în ce scop au fost construite terasele de la Moray, însă este foarte posibil ca aici să se fi aflat, într-adevăr, o stație de cercetare agricolă.

Ceea ce nu este surprinzător, ținând cont de faptul că 60% dintre plantele cultivate în lume își au originea în Anzi. Acestea includ sute de varietăți de porumb și mii de varietăți de cartofi.