De ce viața sexuală a femeilor era mai bună în comunism

 Un studiu sociologic comparativ făcut după Reunificarea Germaniei din 1990 constata că femeile din fostul regim socialist avuseseră de două ori mai multe orgasme decât semenele lor care trăiseră în capitalism.

 Cercetătorii au rămas uluiți de această disparitate între satisfacția sexuală declarată, cu atât mai mult cu cât est-germancele trebuiau să meargă și la serviciu, să se ocupe și de treburile casei. În schimb, femeile din Germania de Vest - multe dintre ele - stăteau acasă și se bucurau în plus de tehnologia casnică produsă de economia capitalistă înfloritoare. Numai că ele aveau parte de mai puțin sex, în orice caz de mai puțin sex care să le aducă satisfacție, decât femeile care stăteau la coadă pentru hârtie igienică, se arată într-un articol publicat în New York Times sub semnătura lui Kristen R. Ghodsee, profesoară la Universitatea Pennsylvania, o specialistă în studii ruse și est-europene, autoare a numeroase cărți despre comunismul european și urmările lui. Cea mai recentă se numește „Red Hangover: Legacies of 20th-Century Communism” (Mahmureala roșie: moștenirile comunismului din secolul al XX-lea).

Când americanii se gândesc la comunismul din Europa de Est, ei își imaginează restricțiile de călătoriile, peisajele terne ale blocurilor de beton, bărbați și femei stând la cozi interminabile în magazine cu rafturi goale și serviciile de securitate care își băgau nasul în viața inimă a cetățenilor. Toate acestea sunt adevărate, numai că stereotipurile noastre colective despre viața în comunism nu ne spun întreaga poveste, spune profesoara americană. 

Unii ar putea să-și aducă aminte că femeile din blocul estic se bucurau de multe drepturi și privilegii necunoscute democrațiilor liberale la acel timp, de pildă investiția masivă pe care o făcea statul în educația lor, încadrarea lor deplină în câmpul muncii, indemnizații de creștere a copilului generoase și gratuitate pentru creșa, grădinița și școala copiilor. Dar mai există un avantaj care nu a primit prea multă atenție: femeile în comunism aveau parte de mai multă plăcere sexuală, susține autoarea. 

Ea prezintă cazul unei bulgăroaice, Ana Durceva, care și-a trăit primii 43 de ani în comunism. A putut divorța și ani mulți și-a putut crește singură copilul, pentru că avea o slujbă și un salariu suficient. Spune că viața ei înainte de 1989 a avut mai mult romantism și satisfacție decât există în viața stresantă de care are parte acum, în economia de piață, fiica ei născută la sfârșitul anilor 70. „Nu știe decât muncă și iar muncă. Vine acasă noaptea și este prea obosită să mai stea cu soțul ei. Dar oricum nu mai contează, pentru că și el e obosit. Stau amândoi în fața televizorului ca niște zombi. Când eram de vârsta ei, mă distram mai mult”, spune Durceva. 

O germancă de 30 de ani se plânge că mama ei, care a trăit în Germania de Est, o presează să facă un copil. „Îi e ușor să vorbească, ei aveau grădinițe și creșe, puteau să-și ia concediu de maternitate și li se păstra slujba. Eu muncesc cu contract pe durată determinată și nu am timp să rămân însărcinată”, spune tânăra. 

Calitatea vieții femeilor era mai bună în comunism, pentru că aceste regimuri vedeau în emanciparea femeii un punct central pentru societatea socialistă avansată, explică Kristen Ghodsee. Sovieticii au dat drept de vot femeilor în 1917, cu trei ani mai devreme decât în SUA. Bolșevicii au liberalizat divorțul, au încercat să egalizeze drepturile, au investit în spălătorii publice și cantine. Femeile au fost încadrate în muncă și au devenit independente financiar de bărbați. Abia în anii 30 Stalin a limitat unele drepturi pe care le aveau femeile, scoțând avortul în afara legii și promovând ideea de „familia, celula de bază a societății”.

După război, lipsa forței de muncă a făcut regimurile comuniste să investească și mai mult în emanciparea femeilor, finanțând inclusiv cercetări despre misterele sexualității feminine. În anii 50, sexologii cehoslovaci au început să facă cercetări în privința orgasmului femeilor, au ținut chiar și o conferință pe această temă, având în centru ideea că egalitatea între femei și bărbați este principala componentă a plăcerii feminine. Unii cercetători susțineau că bărbații trebuie să împartă treburile casnice și creșterea copiilor cu femeile, pentru că altfel nu va exista nici satisfacție sexuală.

Polonezii susțineau, de asemenea, că sexul nu trebuie să se limiteze la experiențe corporale, contând totodată contextul social și cultural.  Nici cea mai bună stimulare, argumentau ei, nu va ajuta la obținerea plăcerii, dacă femeia este stresată sau extenuată, dacă își face griji pentru viitor și stabilitatea financiară. 

Cu excepția României, Albaniei și Uniunii Sovietice în timpul lui Stalin, cele mai multe țări est-europene dădeau dreptul la avort.

În țările Pactului de la Varșovia, băieții erau educați să accepte fetele ca tovarășele lor egale, chiar dacă niciodată nu s-a reușit îndepărtarea mentalității că bărbatul este capul familiei. 

Astăzi, spune autoarea articolului din New York Times, orice program politic ce propune egalitate de drepturi pare demodat. Rezultatul este că multe din progresele obținute în comunism în privința femeilor s-au anulat.