Baldovin – Intalnit foarte rar in prezent, Baldovin si varianta feminina Baldovina, reprezinta un vechi nume de origine germanica. Compus din “bald” ce semnifica “indraznet, puternic”, si “win” – “prieten” in sensul de prieten indraznet sau prieten puternic. Raspandit mai ales in regiunile germanice si Franta, unde a fost popularizat si de catre literatura medievala, numele Baldovin devine cunoscut si in rasaritul Europei, ca urmare a Cruciadelor, fiind atestat si la romani dupa anul 1400.

Baltazar – Nume rar intalnit la noi, Baltazar este un nume vechi de origine asiro-babiloneeana care, datorita Bibliei, s-a raspandit in Europa. La baza numelui Baltazar stau numele personajelor din Vechiul Testament: “Belsassar”, fiul lui Nabucodonosor si profetul Daniel, denumit in Babilon “Beltsassar”. Cele doua forme corespund numelor asiro-babilonene Belsarusur si Balatsarusur, in care se poate recunoaste numele zeului Bal, divinitate principala la unele dintre popoarele semitice, ce simboliza actiunea binefacatoare a soarelui. Prezenta numelui la popoarele europene nu este legata insa de personajele biblice amintite, ci de legenda biblica a celor trei crai de la rasarit, care ar fi venit calauziti de o stea, la Betleem, sa se inchine pruncului Iisus. Numele magilor sau regilor orientali apare mai tirziu, in secolul VIII: Gaspar, Melchior si Baltasar. Formele mai vechi Boldisar, Boldisar, Boldojar, dar si cea actuala – Baltazar (sau Baltasar) sunt de provenienta occidentala.

Barbu – Numele de Barbu este binecunoscut si raspandit in toata Romania, fiind un nume stravechi, de traditie. Numele Barbu poate fi o creatie romaneasca avand la baza substantivul “barba”, sau o mostenire din latina si anume din “Balbus”, intrucat romanii foloseau numele Balbus si numeroase derivate de la acesta, potrivit lui B. P. Hasdeu. “Barbarus” este atestat inca din epoca lui Augustus, in Roma antica, iar numele personal Barbar apare intr-o inscriptie pe lemn din Deva. Un vechi cuvant romanesc este verbul “a imbarbura”, insemnand a face semnul crucii pe fruntea, barbia, obrajii copiilor cu sucul rosu continut de barburele (caline) in ziua de Sfanta Varbara, ca sa nu se imbolnaveasca de varsat. Variante ale numelui de Barbu pot fi considerate : Barban, Barbau, Barbel, Barbes, Barbescu, Barbica, Barbior, Barbocea, Barbon, Barboiu, Barboncea, Barbuc, Barbucea, Barbui, Barbuica, Barbuicea. Vechiul nume romanesc Barbat, o creatie romaneasca de la “barbat”, cu sensul de “viteaz” provine tot din limba latina, “Barbatus” fiind un derivat de la “barba”.

Bart – Este un nume purtat de vorbitorii de limba engleza si olandeza. Numele Bart reprezinta forma scurta a numelui Bartholomew sau Bartolomeu. Acest nume este purtat de un bine cunoscut personaj de desene animate din “The Simpsons”.

Bartolomeu – Foarte rar intalnit in onomastica noastra contemporana, Bartolomeu este corespundentul lui Bartalmaj, vechi nume de origine arameeana. Coresprondentul in limba greaca este “Bartholomaios” si a fost purtat de unul dintre cei 12 apostoli. Numele arameean este compus din termenii “bar” ce semnifica “fiu” si ebraicul “telem” care inseamna “brazda”. Numele a fost popular in vestul Europei prin intermediul latinescului Bartholomaeus. La noi ajunge datorita influentei bisericii latino-catolice, exercitata mai ales in Transilvania. In vechile documente din Moldova si Tara Romaneasca el apare in variante ca Bart, Barta, Bartos, Bartoc, Barta, Bertea, care astazi sunt nume de familie. Calendarului ortodox contine forma Vartolomei.

Basarab – Numele de Basarab (si varianta feminina Basaraba) este vechi si cu faima in istoria noastra (i.e Matei Basarab), frecvent atestat ca nume de familie. Numele poate fi de origine fie traco-dacica, fie persana, fie germanica veche. Din punct de vedere lingvistic, “Basaraba” este o combinatie intre titlul de “ban” (cuvant de origine persana cu semnificatia de “posesor, stapan, barbat ilustru”) si numele de familie “Saraba”, de origine traco-dacica. Sarabii sunt cunoscuti vecinilor ca arabi sau arapi, si ar fi constituit casta nobilitara a dacilor din care s-au ridicat personalitati ale lumii antice (ca Decebal, cinci imparati ai Imperiului roman). Ei si-au asumat mai tarziu titlul de “Ban” devenind Bansaraba, apoi Basaraba.

Belizarie – Prenumele masculin Belizarie este prezent foarte rar in epoca contemporana. El este considerat a fi singurul nume de origine tracica care apare in onomastica noastra (in ultima vreme i se adauga si Decebal). Variantele numelui sunt “Belisarius” in forma latina si “Belisarios” in forma greaca. Printre numele proprii tracice apare si Belizarie, numele unui general bizantin din timpul lui Iustinian, invingatorul vandalilor si al ostrogotilor. Filologii au stabilit ca Belisar este un nume compus, elementul secundar, -saro, -sarios aparand si in alte nume proprii, fiind interpretat fie ca avand sensul de “lance” , “cap”, fie a fost incadrat in familia unei posibile radacini “K”er” care inseamna “a creste, a face sa creasca, a hrani”. Cuvintele armene “ser” inseamna “descendenta, rasa, neam”, iar grecescul “koros”, “vlastar, copil”, si latinescul: “ceres”, “procerus”, “creo”, “cresco” etc., cea de-a doua varianta parand si cea mai plauzibila. Formele mai vechi atestate la noi, Velisarie, Velisarea, Valisari, Velisar, au influenta neogreaca. Formele mai recente – Belizarie, Belisarie sau Belisar reprezinta imprumuturi recente culte din istoria bizantina.

Benedict – Prenumele masculin Benedict (are corespondentul feminin Benedicta) provine din latinescul “Benedictus”, care la randul lui vine de la “benedico”, “benedicere” (compus din “bene” insemnand “bine” si “dico”, “dicere”, “a zice, a vorbi”), verb care in latina clasica insemna “a zice de bine, a aprecia, a lauda”. Devenit calendaristic in special datorita sfantului Benedictus, intemeietorul ordinului calugaresc al benedictinilor, numele este foarte raspandit la catolici in Occident, fiind purtat de 16 papi. Desi numele apare si la ortodocsi sub forma de “Venedict”, variantele atestate in documentele noastre sunt datorate influentei latino-catolice manifestate in Transilvania si Banat. Variantele numelui Benedict: Benedic, Benetic, Benetiuc, Bena, Bene, Benea, Benic, Beniuc, Benici, Benila, Bencea, Bencu, Benta, Bente(a).

Beniamin – Foarte rar folosit in onomastica contemporana, Beniamin reproduce un vechi nume ebraic Benyamin din Vechiul Testament. Purtat si de unul dintre triburile israelite, numele Beniamin a fost interpretat in diverse moduri. Interpretarea biblica a numelui este ca Benyamin inseamna “fiul norocului, al fericirii”. Nu este exclus ca numele ebraic sa fie mai vechi si modificat in Babilon in ceea ce priveste partea initiala, “ben” – “fiu”, avand legatura cu numele tribului, numele Benyamin fiind astfel interpretat si ca “fiu al sudului”. In unele limbi occidentale, numele personal a devenit chiar cuvant comun; in franceza “benjamin”, in italiana “beniamino” au sensul de “mezin, fiu preferat, persoana preferata”. La noi numele apare, foarte rar, sub forma Veniamin, sau varianta feminina Veniamina, forma actuala Beniamin fiind de provenienta occidentala. Dintre personajele celebre aminim fizicianul american Benjamin Franklin.

Benone – Numele este cel mai probabil unul de origine romaneasca, foarte rar folosit in onomastica. Numele este purtat de un cunoscut cantaret de muzica populara, Benone Sinulescu.

Bernard – Rar folosit la noi, Bernard (cu varianta feminina Bernarda) are origine germanica. El a fost atestat din secolul I in Franta sub forma Berinhard, provenind din cuvantul vechi germanic “bero”, insemnand “urs” si elementul “hard”, adica “tare, puternic”. Bernaldinus sau Bernardus apar in documentele moldovenesti incepand dcu secolul XV. Astazi, numele de Bernard are urmatoarele variante: Bernardin, Bernardina, rare la noi, care sunt forme provenite din Europa Occidentala.

Biagio – Numele este de origine italiana si latina si are semnificatia de “balbait”. Este foarte rar folosit. Biagio mai are si varianta de “Biaggio”.

Bogdan – Bogdan (cu varianta feminina Bogdana) este un nume vechi si cunoscut de origine slava. Este compus din elementele “bog” care inseamna “Dumnezeu” in slava veche si “dan” care inseamna “dat”. Sensul cuvantului compus este de “daruit, dat de Dumnezeu”. Numele Bogdan este identic ca semnificatie cu ebraicul Jonathan, grecescul Theodoros, Theddotos, latinul Deodatus etc. Atestari mai vechi ale numelui Bogdan apar in izvoarele poloneze (din 1136) sau sarbo-croate (din secolele 11-13), iar prezenta numelui la romani poate fi explicata prin influenta sud-slava. In Banat, cuvantul “bogdan” este folosit cu sensul de “copil”, ca si in rusa, “copil nebotezat” sau ucraineana, “bohdan” – “copil nelegitim”.

Boris – Numele de Boris ar putea fi ori de origine slava, provenind de la termenul “bor” care innseamna”lupta, a lupta”, ori de origine turca, de la cuvantul mongol “bogori” ce inseamna “mic”. Numele Boris este foarte vechi si de traditie la popoarele slave, este foarte raspandit in bulgara, sarbo-croata, rusa, ucraineana si poloneza. Numele isi datoreaza popularitatea unui martirului rus sanctificat, Boris. La noi numele apare foarte rar. La bulgari, rusi etc., este cunoscuta si forma feminina Borisa.

Bran – Numele Bran provine din din galica veche/scotiana/irlandeza si inseamna corb. Este o varianta a numelui Bram. Alte nume care seamana cu Bran sunt: Brann, Bren, Brian, Bryan, Brain, Bron, Bryn si Byran.

Bruno – Numele este foarte vechi si de origine germana. Era foarte raspandit printre familiile de nobili nemti din Epoca Medievala. Are semnificatia de “maro”.Bruno se mai gaseste in trei alte variante: Bruin, Bruino si Brunon.