ŞAPTE MINUNI ALE ROMÂNIEI CELE ŞAPTE MINUNI ale infrastructurii din România Publicat

Dimensiune font:

| 20-08-2014 09:15

Stalpi de electricitate “uitaţi” în mijlocul drumului, o stradă de 750 de metri transformată în drum naţional, o localitate de ţară cu sute de indicatoare rutiere, o toaletă "cu etaj", o catedrală cu buncăr antiatomic şi duşuri în turle - sunt doar câteva dintre minunile care se întâmplă sub ochii noştri, în România. Aici edilii au soluţii, construiesc piramide şi dau aleşilor - rămaşi fără apă caldă şi căldură - fântâni arteziene care cântă "Oda bucuriei".

Nu doar primarii făptuiesc minuni, ci şi semeni de-ai noştri care reuşesc, an de an, să înşele vigilenţa camerelor de luat vederi amplasate în Parcul Central din Galaţi şi să fure mâna cu făclie dintr-un ansamblu sculptural dedicat lui Eminescu. Una peste alta, până acum s-au făcut 26 de copii ale mâinii cu făclie, din care autorităţile locale au păstrat - preventiv - două, pe care le montează "la ocazii speciale".

O altă minune este şi la Maglavit, unde chiar regii sau miliardarii s-au implicat direct în fenomen. Ce se mai întâmplă astăzi lângă Dolj, în satul unui cioban vizionar precum Petrache Lupu, vă invităm să aflaţi înGândul.

Vă propunem o selecţie a celor mai interesante şi apreciate articole pe această temă publicate în Gândul.

Minunile primarilor din România: de la piramida cu closet la fântâna cântătoare

În Oradea, primarul Ilie Bolojan construieşte o piramidă în curtea interioară a instituţiei. Aceasta are parter şi subsol, se întinde pe 550 de metri pătraţi, va fi acoperită cu sticlă şi costă 1,3 milioane de lei. Piramida, destinată relaţiilor cu publicul, are wc-urile la subsol, alături de un bar cu 76 de locuri. La parter pot aştepta 50 de persoane să le vină rândul la cele 34 de ghişee. Primarul Ilie Bolojan a declarat, pentru Gândul, că piramida e piramidă doar pe un cub care intră în alt cub, restul fiind doar o construcţie acoperită cu sticlă. "Primăria din Oradea este o construcţie în formă de A. În curtea interioară lipseşte o bucată din A şi acum se completează prin această construcţie. Piramida e piramidă doar pe o porţiune din construcţie. Imaginaţi-vă un cub care intră în alt cub. Pe axa cubului va fi vârful piramidei", a declarat primarul Ilie Bolojan. Acesta ne-a mai explicat că "piramida" este absolut necesară celor "375.000 de cetăţeni care trec anual pragul primăriei".

"Grãdinile de la Versailles" de la Prãjeşti

Despre Prăjeşti se ştiu două lucruri: trebuia să aibă un dig care era de fapt doar un canal şi are o piramidă peste primărie. Despre canal le-a vorbit preşedintele Traian Băsescu sinistraţilor la inundaţii. Acesta le-a spus că nu s-au dat niciodată bani pentru un dig, ci doar pentru un canal care nici ăsta nu a putut fi construit din cauza sătenilor care nu şi-au vândut terenurile. Piramida însă chiar există şi a fost construită în vârful primăriei după ce edilul Prăjeştiului a văzut-o pe cea de la "muzeul Luvrului". Eugen Antica, primarul din Prăjeşti, a declarat, pentru Gândul, că ideea cu piramida "mi-a venit după ce am vizitat muzeul Luvrului. La intrare este o piramidă care mi-a plăcut foarte mult. M-am consultat cu proiectantul, i-am dat şi eu câteva idei cum să fie piramida noastră. Am făcut să fie ceva frumos, atractiv, turistic pentru comuna noastră. Practic, este un iluminator prin care vine lumina naturală ca să fac economie la curent". Întreaga investiţie, în care este inclusă şi piramida din vârful primăriei, este de 18 miliarde de lei vechi. Primarul ne-a spus că nu e scump şi asta pentru că va muta sub piramidă poliţia, poliţia comunitară şi arhiva.

În plus, primarul recunoaşte că în comună nu există apă şi canalizare, dar se laudă că, pe două hectare, a amenajat "grădinile de la Versailles". Eugen Antica, primarul din Prăjeşti, a declarat, pentru Gândul, că "în comună avem pe două hectare Grădinile de la Versailles. Grădina botanică este la fel ca cele de la Versailles, doar că are două hectare. Avem 500 de specii de plante. O să devină obiectiv turistic. O punem pe site după ce e gata şi casa memorială a lui Ernest Maftei".

Catedrala înaltă cât un bloc cu 15 etaje dotată cu buncăr

Înaltă cât o clădire cu 15 etaje - cu tot cu cruce are 60 metri - dotată cu nu mai puţin de cinci clopote, având în total cinci tone, acţionate "din buton", un buncăr de 10.000 persoane, "în caz de Doamne Fereşte", două lifturi, pentru fiecare aripă, iar în jur, un parc de circa trei hectare. Pe scurt, aşa a descris primarul oraşului Voluntari, Florentin Costel Pandele, catedrala din Beverly Hillsul de Ilfov. La subsol va fi amenajată o suprafaţă uriaşă. Două camere frigorifice, un muzeu şi, ca la mall, un spaţiu unde copiii să stea când părinţii sau bunicii sunt la slujbă. Subsolul catedralei poate primi 2.500 de oameni. Megacatedrala va costa 7 milioane de euro pentru a fi gata la roşu - cum ar zice constructorul. La această sumă se mai adaugă alte câteva milioane pentru picturi, când lăcaşul de cult va fi gata. Cea mai mare parte a banilor vor fi daţi de la bugetul local, iar Guvernul va contribui cu un milion de euro.

Minunea Piteştiului: fântână de un milion de euro şi termoficarea primăriei în faliment

În 2009, capitala judeţului Argeş a rămas fără apă caldă şi căldură. Societatea de termoficare, deţinută integral de Primăria Piteşti, a intrat în faliment. Primarul venise însă, în urmă cu un an, cu o idee de un milion de euro. A construit o fântână arteziană care cântă "Oda bucuriei". Fântâna cântătoare a fost inaugurată cu mare fast şi focuri de artificii. Rămaşi fără apă caldă, localnicii au transformat "Minunea Piteştiului" în baie publică. Un tânăr s-a bărbierit, şi-a spălat picioarele cu apa fântânii şi la final a lăsat la uşa primăriei un lighean. Bărbatul a dorit astfel să atragă atenţia că investiţia de un milion de euro într-o fântână cântătoare a lăsat oraşul fără apă caldă.

Primăria Sf. Gheorghe salvează identitatea culturală a imperiului cu o locomotivă

Toamna trecută, Primăria Sfântu Gheorghe, condusă de udemeristul Antal Arpad, a cumpărat cu 60.000 de lei o locomotivă cu aburi, veche de o sută de ani, pe care a amplasat-o în faţa gării, ca "obiect de decor". "Domnule, a fost un chilipir, pentru că am luat-o de la fier vechi. E o locomotivă veche de peste o sută de ani, a fost fabricată în 1909 la Viena şi altfel ar fi fost dată la topit. Oricât de mare ar fi criza economică, cheltuiala e mai mult decât justificată, pentru că e vorba de salvarea unei valori culturale ce ţine de identitatea unei naţiuni", ne-a declarat primarul Antal. Acesta a explicat şi la ce identitate culturală se referă: "Cea a Austro-Ungariei, pentru că locomotiva a fost fabricată la Viena, adică în Austro-Ungaria, şi noi ţinem lucrul acesta, chiar dacă asta îi supără pe unii".

Braşovul are un autocar turistic care nu încape pe străzi

Consiliul Judeţean a cheltuit 300.000 de euro pentru a cumpăra, din Spania, un autocar supraetajat decapotabil "tip Londra", destinat plimbării turiştilor prin centrul istoric al urbei de sub Tâmpa. Din cauza gabaritului, autocarul "turistic" a apărut însă, doar din când în când, şi doar pe anumite străzi mai încăpătoare. Nici în staţiile Regiei Autonome de Transport nu poate opri, pentru a îmbarca eventualii amatori de privit Braşovul de la 4 metri înălţime, întrucât primarul Scripcaru a refuzat categoric să permită acest lucru! Până a "intra în pâine" însă, autocarul a fost folosit cu succes în... campaniile electorale din 2008 ale liberalilor braşoveni, unul dintre primii "turişti" plimbaţi fiind însuşi premierul liberal de atunci, Călin Popescu Tăriceanu. Ca să-şi amortizeze investiţia, autorităţile au pus o taxă de 5 lei "tura", ceea ce a rărit şi mai mult numărul clienţilor.

Primăria Scundu s-a dotat cu două tunuri

Deşi în zonă nu s-a dat nicio luptă, primarul din Scundu, judeţul Vâlcea, a adus în comună două tunuri. Acestea au fost scoase din administrarea Ministerului Apărării Naţionale şi au fost aduse de la Sibiu. Cele două tunuri sunt mândria primarului Dumitru Blejan. Ele datează din cel de-al Doilea Război Mondial şi, deşi Ministerul Apărării Naţionale i le-a dat gratis, dezafectarea lor a costat 100 de milioane de lei vechi. De aceşti bani au fost scoase focoasele, s-au blocat intrările în ţevi şi au fost montate tunurile. Primarul a povestit pentru presa locală că "am avut oaspeţi din străinătate, care mi-au spus că nu au mai văzut aşa ceva. În plus, copiii din comună îşi fac mereu poze lângă ele cu telefoanele mobile. Să vedeţi ce frumos este seara, când primăria este luminată iar fântânile arteziene funcţionează".

Minunea din Coţuşca, localitatea unde o toaletă costă cât un apartament în Bucureşti

O şcoală din judeţul Botoşani va avea WC-uri de „valoare”: preţul este exorbitant pentru o instituţie din mediul rural. Elevii din comuna Coţuşca, situată la câţiva kilometri de oraşul Botoşani vor merge la toaletă care costă în total 322.045 lei fără TVA. În euro, plus TVA, WC-ul din Coţuşca costă 88.700 euro, cam cât două apartamente de două camere în Drumul Taberei din Bucureşti.

Primarul din Coţuşca, Dan Vezeteu, spune că nu i se pare mult pentru un WC, de fapt pentru două grupuri sanitare, situate în fiecare corp de clădire. Acesta a declarat pentru gândul că iniţial proiectul, datat din 2011, prevedea o toaletă cu etaj. Acest lucru nu se va mai întâmpla din lipsă de bani. În luna iulie, valoarea contractului a fost atribuită prin licitaţie publică firmei Cornell Floor SRL din oraşul Botoşani.

Pentru că a realizat că n-are cum să construiască un grup sanitar cum spera iniţial, primarul a propus consiliului local schimbarea toaletei, astfel încât aceasta să nu mai aibă etaj.

„Avem două clădiri în care învaţă elevii, iar acum vom construi în fiecare corp de clădire o toaletă. Am construit deja în primul corp, iar pentru cel de-al doilea construcţia va începe săptămâna viitoare”.

Întrebat despre preţ, primarul spune că primul grup sanitar a costat 120.000 lei fără TVA, dar că nu va arăta deosebit de un WC normal. „Atât costă materiale. Nu-s valori umflate. Cărămida e cărămidă, betonul e beton, chiuveta e chiuvetă. Sunt preţuri care se practică”, a declarat Dan Vezeteu pentru gândul.

Primarul Dan Vezeteu

Primarul spune că nu se pricepe foarte bine la proiecte şi că nu ştie prea bine cum ar fi arătat WC-ul cu etaj, dar a decis că acesta nu putea fi construit din lipsă de bani.

„Am hotărât în consiliul local că nu putem face etaj. Acolo cândva, dacă cineva va dori, poate să-şi termine construcţia, întelegeţi dumneavostră. Eu nu fac schimbarea de proiect, nu fac nimic, am construit cât am bani”, a justificat Dan Vezeteu decizia de a nu mai construi etajul pentru primul grup sanitar.

„Eu când am găsit proiectul cu etaj m-am consultat cu şeful de şantier şi am hotărât să construim cât avem bani”, a mai spus primarul. „De valoarea primului nivel faci un grup sanitar în a doua clădire şi rezolvi problema şcolii din Cotuşca”, a conchis primarul, care a preczat că banii provin din bugetul local.

În contractul încheiat cu firma care a câştigat licitaţia se arată că preţul convenit pentru indeplinirea contractului este de 322.045 lei, la care se adaugă 77.290 lei TVA, dar în plus, mai există o sumă aferentă pentru cheltuieli neprevăzute de 28.863 lei( 7.033euro) fără TVA. În devizul pentru primul grup sanitar se arată că acesta este în valoare de 150.986 lei cu TVA, din care 61.808 lei fără TVA reprezintă numai banii pentru „clădire -arhitectură”.

VEZI AICI CONTRACTUL PENTRU CONSTRUCŢIA GRUPULUI SANITAR

Sediu nou pentru primărie

Toaletele nu sunt singura investiţie serioasă de la Coţuşca. Primăria scoate din buzunar, potrivit botosaneanul.ro, aproape 200.000 de euro pentru a renova şi a se muta într-o clădire în care a funcţionat căminul cultural. O construcţie mare, cu o capacitate de 400 de locuri, si care după căderea regimului Ceauşescu a stat mai mult goală. ”Nu s-au mai vândut bilete”, a explicat primarul.

Căminul cultural, acum mai mult în paragină, se află chiar peste drum de actuala primărie care funcţionează într-o clădire modestă. De aici şi generozitatea consilierilor.

„Pentru ce să ţin monstruozitatea aia într-o comună? Doar compartimentăm o mică parte din ea. Sper să facem una dintre cele mai frumoase primării”, a explicat el, pentru botosaneanul.ro.

Sursa foto: botosaneanul.ro

1500 de euro metrul părtrat de closet, la Galaţi

Şcoala din Coţuşca nu este singura unde se construisc closete pe bani mulţi. În urmă cu trei ani, în judeţul Galaţi, două şcoli au dat pentru un metru pătrat de closet construit şi 1.500 de euro.

În judeţul Bistriţa Năsăud, şcolile nu au fost reabilitate, dar WC-urile da, pe bani mulţi. Cel mai bun exemplu este şcoala din Dobric ce nu fost reabilitată de zeci de ani de zile, în schimb anul trecut autorităţile locale au construit cu 300.000 de lei un grup sanitar pe care elevii nu puteau să-l folosească.

În judeţul Ialomiţa, la Şcolile din localităţile Colelia şi Gheorghe Lazăr s-au investiti în closete un 1.000.000 de lei, la nivelul lui 2009.

Arc de triumf la Suceava

Şcoala din Mirceşti, comuna Tăcuta, judeţul Bacău, a fost şi ea dotată cu un closet scump, dat unei firme fără licitaţie, cu un cost de peste 800 milioane lei.

Şcolile nu sunt singurele instituţii în care primăriile aruncă cu banii . De-a lungul timpului, consiliile locale au aprobat proiecte extravagante.

Anul trecut , Primăria din Curtea de Argeş a dat 15.000 de euro pentru un sistem de sonorizare completă, în condiţiile în care acesta poate fi cumpărat cu mai puţin 1.000 de euro.

Tot în 2012, primăria din Suceava a avut ideea de a monta arcuri de triumf luminate la fiecare intrare în oraş pentru care costurile s-au ridicat la 500.000 de lei.

În urmă cu doi ani, Primaria Bistriţa a alocat 120.000 de lei, adică aproximativ 28.000 de euro , pentru un panou de afişaj electronic, pe care să apară informaţii utile pentru cetăţeni şi anunţuri de interes public.

Şcoala cu clasele I-IV Colelia şi cea din Gheorghe Lază - See more at: http://www.independentonline.ro/2009/09/08/Ialomita-a-cheltuit-peste-1000-de-miliarde-pentru--ne-reabilitarea-scolilor-106#sthash.wwJC2FVW.dpuf

Anunţul Primăriei din Coţuşca

Primarul din Voluntari şi-a pus numele pe cele cinci clopote ale catedralei de 15 mil. euro

Această catedrală este ridicată de către Dumnezeu cu sprijinul Consiliului Local Voluntari şi al primarului Florentin-Costel Pandele"... Este mesajul scris pe pancarta care te întâmpină în incinta catedralei care i-a costat până acum pe locuitorii oraşului Voluntari 5,5 milioane de euro.

Îţi vine să uiţi că ţi-a luat ceva până să găseşti strada aia asfaltată până la monument (restul sunt de pietriş) când vezi că Dumnezeu e sprijinit de primar. "Tot ce este pentru Dumnezeu nu are măsură, după părerea mea de om păcătos. Am simţit că am o datorie când m-am apucat de catedrală. Ştiu că sunt probleme cu infrastructura în Voluntari şi că unii cetăţeni sunt nemulţumiţi, dar datoria faţă de Dumnezeu e sfântă", spune primarul în pragul catedralei.

De la intrare nu-i vezi acoperişul decât dacă îţi dai capul pe spate în unghi de 90 de grade. "Şi încă e ridicată doar până la jumătate. Urmează să fie montată turla care e tot atât", se laudă primarul Pandele, mărturisind că mândria este un mare păcat, dar nu se poate abţine de la el.

Catedrala va fi gata peste cinci-şase ani

Catedrala ar urma să fie gata la roşu până la sfârşitul anului, dar varianta finală nu va putea fi văzută decât în cinci sau şase ani. Pentru a se putea picta înăuntru după ce catedrala va fi văruită, trebuie să mai treacă doi sau trei ani. Apoi decorarea catedralei va dura şi ea tot atât, având în vedere că Patriarhia nu vrea ca de picturi să se ocupe decât o singură echipă pentru coerenţă.

Până să fie o catedrală în toată legea, imensa clădire va servi şi altor scopuri. "Să mergem la demisol", ne invită primarul Pandele. "Aici vor fi două camere frigorifice, iar în zona aceasta se va depune mortul", spune primarul arătând un colţ al vastului demisol. "Va fi capela mortuară, la toate standardele necesare. În spaţiul de lângă, vrem să facem un muzeu şi o bibliotecă, unde preoţii vor putea preda religia copiilor din oraş", spune primarul făcând câteva sute de paşi ca să cuprindă zidurile.

"În demisol se poate coborî pe scări sau cu liftul, dotare făcută în special pentru persoanele cu dizabilităţi şi preoţi. Preoţii pot urca cu liftul în turle, unde vor beneficia de grupuri sanitare şi chiar şi de duşuri. De ce facem duşuri pentru preoţi? Pentru că vrem să arate impecabil când oficiază slujba şi să fie cu adevărat nişte medici spirituali pentru enoriaşi", spune primarul Pandele. Ieşim din demisol şi începe lungul drum către acoperişul provizoriu al catedralei. Ne strecurăm printre schele, "cele mai înalte din România la ora actuală, aduse din Germania nu cu puţini bani, dar face", şi dăm de un fel de scară a lui Iacob.

Nu sunt decât 25 de metri până sus, însă cum fiecare rând de scări are câte cinci trepte, după care trebuie să faci stânga împrejur şi să o iei de la capăt, până sus ţi se pare că ai urcat o veşnicie.
Suntem în sfârşit în cel mai înalt punct al oraşului. La stânga se întinde panorama cocioabelor din Voluntari, cu acoperişuri ruginite şi zvon de manele dintr-un Oltcit care se hurducăie pe o stradă de pietriş. La dreapta avem vilele din Pipera, cu vedere directă asupra şezlongurilor de la cele două piscine de peste gardul catedralei.

"Este mereu un motiv de pace sufletească pentru mine când mă aflu aici, sus", aproape că suspină primarul. "Şi ţineţi cont că suntem abia la jumătatea catedralei, aşa cum va arăta ea. Urmează să fie montată turla, care are şi ea vreo douăzeci de metri". Pentru montarea turlei este aşteptată însă o macara de 6.000 de tone cu un braţ de 38 de metri - doar două existând la ora actuală în ţară.

Vivos voco, mortuos plango - Florentin-Costel Pandele

Dacă lucrurile merg bine, de Sfânta Maria se vor monta şi cele cinci clopote, cu tot cu sistemul electronic care să le facă să bată în sincron. "Clopotul cel mare are 1.000 de kilograme. Mai avem unul de 500, unul de 450, unul de 350 de kilograme. Toate cinci au costat 95.000 de euro, sunt aduse din Innsbruck, de la o firmă cu 400 de ani de tradiţie în domeniu", spune primarul Pandele. Clopotele au fost depozitate în curtea catedralei. Clopotarii din Innsbruck le-au dotat cu sculpturi discrete spre vârf, cu tradiţionala inscripţie "Vivos voco. Mortuos plango. Fulgura frango", iar la bază, cu majuscule şi clare au ştanţat întru nemurire mesajul: "Consiliul Local Voluntari. Primar Florentin-Costel Pandele".

INFO

Minunile primarilor din România

•În Oradea, primarul Ilie Bolojan construieşte o piramidă din sticlă de 550 de metri pătraţi în curtea interioară a instituţiei, care va costa 1,3 milioane de lei. Clădirea va avea rol de birou de relaţii cu publicul.
•În comuna Prăjeşti, primarul Eugen Antica va recrea pe două hectare grădinile de la Versailles. Peste 500 de specii de plante îşi vor găsi locul aici.
•În Ploieşti, primarul a construit o fântână arteziană care cântă "Oda Bucuriei", în valoare de un milion de euro. În acelaşi oraş, societatea de termoficare, deţinută integral de primărie, a dat faliment.
•În Braşov, Consiliul Judeţean a cheltuit 300.000 de euro pentru un autocar turistic etajat, care nu poate fi însă folosit pentru că nu încape pe străzile oraşului.
• În comuna Scundu, primarul Dumitru Blejan a montat două tunuri în curtea primăriei. Deşi tunurile au fost primite gratis, dezafectarea lor a costat 100 de milioane de lei vechi.
• În Sfântu Gheorghe, primarul Antal Arpad a cumpărat cu 60.000 de lei o locomotivă cu aburi, veche de o sută de ani, pe care a amplasat-o în faţa gării, ca "obiect de decor".

Priviţi cu atenţie: ce a răsărit în comuna Patru Fraţi din Ialomiţa. „Şofereşte vorbind, e o exagerare”

Indicatoarele astea aproape că au, şi ele, viaţă de om: unele înalte, zvelte, bine înfipte pe picioare; altele, late în şanţ ori rezemate de garduri; câteva stau la loc de cinste, în auxiliarele primăriei; apoi, prin curţi, pe lângă fântâni seculare, pe la poliţie; mai sunt, câte unele, marginalizate, înghiţite de buruiana Bărăganului, altele se bălăngăne pe marginea drumului, gata să te atingă la scăfârlie, dacă umbli cu capul gol. Nu puţine zac îmbălsămate şi înmormântate sub tone de fier vechi.

- Multe, mamă, şi fără rost, îmi spune tanti Gherghina, care tocmai taie iarba, pe şanţ, în jurul unui „Presemnalizare trecere de pietoni”, înfipt în faţa porţii.

- Prea dese! Cad şi ne fărâmă gardurile. Când a căzut ăsta din spate, m-am speriat de-am zis că vine cutremuru’, aşa a hodorogit tabla. Io ce să zic... Mai bine făcea o farmacie, un azil de bătrâni să avem unde ne duce. Am muncit 30 de ani şi am pensie de cinci milioane. Sunt şi bolnavă, n-am circulaţia bună... M-a trimis la Bucureşti; am plătit până şi perfuzia. Cu ce să trăim, că nu ne mai ajungem; murim de foame!, îmi spune femeia necăjită.

Pe urmă, lasă sapa jos şi înşfacă, zdravăn, indicatorul „Intersecţie cu un drum fără prioritate”, care-i dă cel mai tare de furcă.

- Poftim, ăsta! Nu-i băgat deloc în pământ. L-a prins el, aşa....

- Care el?, întreb, cu gândul la primar.

- Ginere-miu!, zice femeia, şi continuă: Copiii se agaţă de ele, ele nu-s puse ca lumea. Poate să cadă ori în şosea, să omoare pe cineva, ori în gard, să-l dea jos.

Tineretul pune „taxa” pe stâlp

Vizavi, peste DJ, un bărbat înalt şi o doamnă mai scundă, grizonantă – frate şi soră, cum aveam să aflu – trebăluiesc prin curte.

- Ce ziceţi de atâtea indicatoare, cu care v-a pricopsit Dumnezeu?!”, îl întreb pe bărbat, peste gard.

- Ce indicatoare?! zice el, uitându-se curios în lungul drumului.

- Rutiere, răspund, perplex.

- A! Păi, sunt, da, la intersecţii. La toate intersecţiile. Principalu’ e că nu sunt puse bine. E pe mar’nea şanţului şi nu are stabilitate, spune omul.

- Dar nu asta - intevine şi doamna grizonantă. Problema e cu copiii, care se urcă pe ele. Le suceşte, le-nvârteşte....

- Dar merită ele banii cheltuiţi?!, întreb şi eu.

- Asta, cu banii, noi nu ştim..., spune femeia.

- Da’ cum e cu banii?, se interesează domnul înalt. A plătit şi nu-s destule? Sau sunt şi nu le-a plătit, că aici n-am înţeles. A plătit şi nu sunt indicatoare peste tot?, mă fixează el insistent.

- Ba, dimpotrivă, sunt chiar peste tot, îi răspund omului în amănunt.

- Acuma, nu ştiu dacă primăria se ocupă cu drumurile, spune doamna.

- Cu drumurile, nu, e altă treabă, da’ cu indicatoarele da. Primăria răspunde”, zice domnul, apoi continuă. Auziţi, mai e şi tineretu’ ăsta. Se duce seara la cârciumă, bea o bere sau ce bea şi, pe urmă, se duce la câte un indicator...

- Şi se sprijină de el!, zic eu, repede, ca să opresc povestea omului înainte să intrăm în „necesităţi”.

- Aiurea, trage de stâlp, ca să arate ce puternic e, şi-l jumuleşte. Ăsta e tineretu’ nostru..., spune omul amuzându-se copios.

Îi întreb pe oameni dacă n-ar fi fost, totuşi, mult mai bine ca banii, mulţi, puţini, câţi or fi fost ei chetuiţi aiurea – părerile sunt împărţite între 150.000 de lei şi 250.000 lei -, să fi mers în altă direcţie: canalizare, apă, farmacie, vorba lui tanti Gherghina.

- A, păi nu te uiţi? Nu vezi şanţu’ ăsta?! zice bărbatul.

- Poftim cum l-au pus aici, în faţa casei, fără pod, fără nimic – intervine şi doamna. M-am rugat de ei să-l mute mai încolo, ca să pot să ies cu mortu’

- Care mort?! zic alertat, cu ochii peste gard.

- Păi, eu, dacă mor... Pe mine pe unde mă scoate din curte, cât sunt de lung? spune domnul înalt privindu-mă atent.

Indicatoare pe alese

„Semne”, cât vezi cu ochii, pe alese: la fiecare cot de drum dai peste o „Curbă deosebit de periculoasă”, peste o „Curbă la dreapta” sau o „Curbă la stânga”, după caz, „peste o „Depăşirea interzisă”, vecină cu o restricţie de viteză, o „Presemnalizare trecere de pietoni” şi, bineînţeles, de o „Trecere pentru pietoni”; la fiecare intersecţie, o „Intersecţie cu un drum fără prioritate” şi un „Drum cu prioritate”; la fiecare drum de pământ sau pietruit, care se „varsă” în DJ, o „Oprire”.

În Patru Fraţi, la ora asta, numărate din fuga maşinii, mai sunt în picioare 160 de indicatoare, plus-minus două-trei. Restul la fier vechi – câteva dintre ele recuperate de primar de pe cântarul afacerii şi duse la primărie, într-un pod -, descompuse şi aruncate prin şanţuri, prin câteva curţi, „că nu ştii când ai nevoie de vreo ţeavă”, pe câmp.

Curios este că la Adâncata, „reşedinţa” de comună, de la intrarea dinspre Patru Fraţi şi până la primărie – cam un kilometru şi jumătate - nu sunt decât 19, hai 20, de indicatoare.

Pe şosea trec căruţe, biciclete, orătăniile satului, vaci în dangăt de talangă, câte-o „Şcoală”, ca-ntr-un poligon, şi, rar, câteva maşini, fie dinspre DN2, Bucureşti – Urziceni, spre Prahova, fie invers...

Poliţia e de părere că sunt multe dar regulamentare

Vizavi de primărie, un „market” cu grădină. La o masă, un agent bea un suc, cu un domn plinuţ, într-o bluză roşie de trening. Îl interpelez pe domnul agent, care, binevoitor, îmi spune sincer că, şi pentru el, sunt prea multe.

- Părerea mea este că sunt multe, dar aşa a fost proiectul. Dacă aşa a hotărât proiectantul, aşa facem. Într-un fel se justifică, în alt fel, nu.

Când îl rog să mă lase să-l filmez, mă refuză delicat:

- Ştiţi, noi nu putem da declaraţii. Avem purtător de cuvânt, zice, şi intră în magazin.

Îl prind pe comesean, care e de acord să-mi spună părerea lui.

- Se vede cu ochiul liber că sunt exagerări şi că se dublează semnele – trei semne au acelaşi efect. Şofereşte vorbind, e o exagerare. Ar trebui să nu mai circuli. Eu văd asta ca o cheltuală inutilă. Unele sunt într-adevăr necesare, dar nu toate. De răpuns, răspunde proiectantul – s-a respectat sau nu s-a respectat proiectul, punct! Că nu-ţi permiţi să cheltui bani din bugetul local, îmi spune omul, meticulos.

Primarul: „DJ-ul nu e treaba mea”

La primărie, linişte şi pace. Când să pun întrebarea, apare un bărbat solid, cu ochelari şi mustaţă, pulover bleu şi o şapcă gri pe care scrie cu alb „reusche”. „A, dumneata eşti ăla care făcea poze pe drum, la mine, în Patru Fraţi!” zice, privindu-mă dintr-o parte cu o părere de zâmbet pe sub mustaţă. „Eu sunt”, îi rspund omului, care înţeleg că e primarul din Adâncata, în persoană, pe numele său, Gheorghe Marin. „Am venit să vorbim despre indicatoare”.

Mă invită într-o sală de consiliu de care e foarte mândru şi despre care îmi spune că a renovat-o din bani personali, aşa cum a făcut, de altfel, cu întrega primărie. E jovial - vorbeşte mult, povesteşte cu umor, nu uită de unde a plecat şi unde vrea să ajungă.

Gheorghe Marin a fost rugbist la „Farul” Constanţa. Înainte a fost încasator la IDEB, la Podul Grant. Umbla peste tot, mai ales prin Crângaşi, înainte de demolare, unde l-a-ntâlnit pe Ceauşescu; o dată, de două ori, de trei ori. „Domne, îmi zice mie Ceauşescu, ce meserie ai, că mă-ntâlnesc mereu cu dumneata pe aici, pe străzi”, şi-mi întinde mâna. Ceauşescu îmi întinde mâna. Al dracu om, auzi? Cumsecade”.

Mă priveşte fix, prin ochelari, cu aceeaşi părere de zâmbet. „Auzi, eu am făcut armata la Secu. Îi cunosc după ochi pe oameni. Ia zi, ce vrei? Ai venit să vezi indicatoarele... Să mă întrebi de bani, de alea-alea? Ai venit al doilea, să ştii! Întâi a venit DIICOT, sau cine dracu erau ăia. Că, de unde am plătit, cu ce bani, care e manevra? Întâi am râs, pe urmă am plâns. I-am întrebat: tăticu, ce treabă am eu cu un DJ, care e drum judeţean? Mă ocup eu de DJ? Nu! Fac eu proiecte pentru reabilitare DJ, cum a fost asta, de-i zice „Modernizare DJ 201A Coşereni – Moldoveni – Patru Fraţi – Adâncata – limită de judeţ Prahova - Tronson II, Patru Fraţi – limită de judeţ Prahova, km. 9+500 – 18+750? Nu! Păi, atunci? Consiliul Judeţean Ialomiţa vrea proiect şi face licitaţie pe proiect. A făcut-o în 2001-2002. Pe urmă, când are bani, face licitaţie pentru executant. Şi a făcut-o, în 2008. A câştigat SC Tehnologica Radion SRL. Cine proiectează, prevede şi semnalizarea. Cine construieşte, amplasează şi indicatoarele. Corect?! Corect, au spus oamenii, şi-au cerut scuze şi au plecat. Înţelegi, mata?!”.

Pe urmă îmi povesteşte despre apă şi canalizare, despre proiectele lui, despre faptul că el nu e venetic şi că e născut în Patru Fraţi şi că vrea să le fie bine oamenilor şi că mâine dă ordin să înceapă lucrarea la apă-canal, proiect integrat, terminat şi pus la punct. „Şi ei, oamenii mei, ce-mi fac?! Îmi aruncă gunoi pe stradă şi pe câmp. Mă înjură că le-am băgat semnalizare în loc să le fac o farmacie, când sunt în sat deja două. Mă lupt să fac digul de protecţie ca să nu ne mai ia apele, cum era să ne ia în 2005, când a dat drumul la stăvilar şi, drept răspuns, mă ameniţă ăştia de la Ape, cu capul gol. Vezi, asta e! Când eşti primar, te bagă toţi în mă-ta, indiferent ce le faci!”

Unul din regii asfaltului a făcut drumul cu tot cu indicatoare, „după proiect”

Pe urmă, îmi spune că luni se internează la Fundeni, că are probleme cu inima, şi ar trebui să facă un transplant...

„Aşa că hai să-ţi mai arăt prin sat”. Ieşim în DJ şi bate cu piciorul în asfalt. „Ai mai văzut aşa un drum? O minune. Păi, dacă mi l-a făcut prietenul meu, Nicuşor Pădure, director executiv la Tehnologica Radion? Aicea stă, ute-i casa. Modestă, că n-a furat. Dacă nici la el în sat nu face, atunci unde?! I-am zis, apropo de indicatoare, că şi mie mi s-au părut multe. Nicuşor, nu-s prea multe?! Primare – mi-a spus el – aşa zice proiectul, aşa facem. Păi, ce, vrei să ne ia DNA-ul?! Şi le-a făcut!! Când s-a dat în folosinţă drumul, a fost de faţă şi Poliţia şi toată lumea. Au spus clar: aşa trebuie să arate orice drum în ţara românească. Şi punct!”

Apoi îmi arată o fântănă veche, de o sută de ani, din piatră cioplită. „Unde găseşti aşa ceva? Am 29 de bucăţi în sat. Cea mai veche, din 1500. Da’ le-au furat ăştia, le-au scos peste graniţă. Am vrut să le fac patrimoniu. Când le-am spus, parcă le-am dat cu sare-n ochi, auzi. Da’ văd eu ce fac, dacă mă ajuţi şi mata...”

Circuit de „Formula 1”

În final, aflu şi „secretul” Adâncatei: intenţia Administraţiei comunale - CL şi primar, la unison - de a realiza, pe teritoriul comunei, cu finanţare privată, un mare „CIRCUIT DE VITEZĂ AUTO-MOTO”.

Proiectul nu-i chiar nou, iar primarul l-a anunţat încă din 2011, ca fiind unul finanţat de Ion Ţiriac. E vorba de concesionarea a 100 hectare de teren, în apropierea lacului Rodeanu, în vederea construcţiei unui circuit naţional de raliuri, complexul hotelier aferent, standuri şi piste de probă. Cu totul, o investiţie de aproximativ 200 milioane de euro. „Pe lângă astea, m-au anunţat că vor să vină aici, la mine, reprezentanţii Yamaha şi Suzuki. Îţi imaginezi oraşu’? Că fac oraş, din el, ce mai. Numai să scap de dosare, că m-au reclamat unii că le-am luat păşunea în falş şi am concesionat-o aiurea. M-a lucrat prefectul, unu’ Teculescu, în 2012, că n-am vrut să candidez pentru ei...”

Păi, atunci, lucrurile se leagă. Unde e circuit, trebuie să fie, musai, şi semnalizare!