Secretele celor mai faimoşi amanţi din istorie. Cum au reuşit să cucerească mii de femei, deşi nu erau neapărat frumoşi
Dimensiune font:
Imagine atribuită luai Casanova FOTO Wikipedia
Printre aceştia se numără dictatori, tâlhari, artişti, regi sau doar simpli aventurieri, iar cei mai cunoscuţi seducători din istorie au în comun faptul că au avut mii de femei deşi, cu puţine excepţii, nu aveau deloc un aspect fizic de invidiat.
În „plutonul” seducătorilor cu anvergură mondială se detaşează (dintr-o lungă listă de „crai”) şapte personaje fascinante – Casanova, Don Juan, Barbă Albastră, Genghis Khan, Henry al VIII-lea, Picasso şi vajnicul tâlhar dobrogean Terente – ale căror „metode de agăţat” le vom prezenta, pe scurt, în articolul de faţă.
Casanova umplea femeile de complimente
Fără îndoială, italianul Giacomo Casanova (1725-1798) este unul dintre cei mai cunoscuţi seducători din istorie, căci a bătut Europa în lung şi-n lat în căutarea aventurii de orice fel, dar mai cu seamă a aventurii erotice. Ştim totul din cartea autobiografică scrisă la bătrâneţe chiar de el - Historie de ma vie” (Istoria vieţii mele) – în anul 1789, în care relatează cu lux de amănunte întreaga sa experienţă de viaţă. S-a născut în bogata Veneţie, în familia a doi artişti: o actriţă şi un dansator. Prezenţa interminabilă pe scenă a părinţilor îi determină să-l lase pe micul Casanova în grija bunicii. Bătrâna îl face să descopere înţelesurile ascunse ale religiei, aşa că la pubertate Giacomo Casanova se pregăteşte să devină preot. Participă la numeroase ceremonii în acest sens, dar într-o noapte realizează că nu acesta este ţelul său şi abandonează acest vis. Se aventurează într-o lungă călătorie prin vestul Europei vizitând oraşe şi capitale importante precum Milano, Berlin, Viena, Geneva, Praga, Bruxelles, Amsterdam, Paris, Madrid, Sankt-Petersburg, Varşovia, Riga sau Londra. Acesta este momentul în care Casanova începe să-şi construiască celebra carieră de cuceritor (dar şi de escroc) datorită căreia a intrat în istorie. În lungul său periplu ia contact cu înalta societate a secolului XVIII, se face remarcat şi seduce sute de soţii, amante, fiice şi curtezane de la curţile regilor. Totul presărat cu cele mai perverse moduri de descătuşare a poftelor trupeşti.
Casanova - portret FOTO Wikipedia
Între timp, experienţele deochiate, total interzise în epoca în care Casanova a trăit, se derulau una după alta cu o repeziciune infernală. Celebră este legenda celor două călugăriţe care s-au lăsat seduse de Casanova, scenele de sex între frumosul amant desfrânat şi acestea desfăşurându-se sub privirile unui cardinal, care participa în acest joc al plăcerilor în rol de voyeur. De notorietate este şi povestea de dragoste pe care a trăit-o timp de 26 de ani cu nobila Lucrezia Castelli, soţie a unui important avocat din Napoli. Deşi s-a îndrăgostit de el, în unele nopţi nobila îl împărţea pe Casanova cu fiica şi sora ei. Din autobiografia lui, rezultă că fiecare dintre cuceririle lui s-a bazat pe un plan solid, baza pe daruri atent alese şi pe complimete răvăşitoare.
Don Juan, personajul fictiv
Don Juan este un personaj legendar, ajuns prototipul cavalerului seducător şi fără scrupule, însă există serioase îndoieli că personajul chiar a existat, în ciuda faptului că a ajuns în opera a numeroşi scriitori celebri. Ce-i drept, „Cronica Sevillei” pomeneşte despre tânărul Don Juan Tenorio, care l-a omorât într-o noapte pe comandorul Vilon, după ce i-a răpit fiica. Ucigaşul, la rândul său, peste câtva timp a fost atras într-o mănăstire, unde a fost sugrumat de nişte călugări franciscani, însă lipsesc alte detalii despre o posibilă viaţă aventuroasă a acestuia. Scriitorii şi-au dat însă frâu lier imaginaţiei pe tema cuceritorului spaniol. Moliere a scris comedia „Don Juan sau ospăţul de piatră” - operă care poartă numele acestui personaj - Byron, un poem, Puşkin, de asemenea, Schiller, o baladă, ca şi Tirson de Molina, Carlo Goldoni, Alexandre Dumas şi mulţi alţii. Un sugestiv portret al acestui mare cuceritor de femei îl găsim în drama în versuri „Don Juan Tenorio”, a poetului spaniol Don Jose Zorillo. Citind lista celor 62 femei cucerite într-un an, Don Juan mărturisea: „Îmi trebuie o zi ca să le fac să înnebunească după mine, încă o zi să le seduc, a treia pentru a le părăsi, apoi două zile să le găsesc înlocuitoare şi, în sfârşit, spre a le uita, îmi trebuie numai o oră”. Interesant şi cumva relevant este şi bilanţul pe care îl face Laporello - valetul lui Don Juan din opera cu acelaşi nume a lui Mozart - în care înşiră aventurile stăpânului său: „În Italia - 700 femei, în Germania - 800, în Turcia şi Franţa - 91, iar în Spania - 1.003”. La noi, Victor Eftimiu i-a dedicat o piesă în versuri, iar Lucian Blaga, în „Aforisme”, consideră că, de fapt, Don Juan nu are o mie de pasiuni mărunte, ci „o singură pasiune virtuală”. Se crede că secretul lui Don Juan era cunoşterea la perfecţie a tutor tehnicilor de a face amor, motiv pentru care era căutuat de sute de femei care doreau să verifice dacă legendele despre el sunt adevărate. De fapt, mare secret al personajului este că n-a existat şi că povestea lui s-a clădit pe o reţetă bazată pe romantism, cavalerism şi erotism.
Mongolul cu 16 milioane de descendenţi
Se pare că omul care a cucerit Asia şi o parte din Europa ar fi avut relaţii sexuale cu mii de femei (se vorbeşte chiar despre zeci de mii!), însă sursele se cam contrazic atunci când vine vorba despre natura acestor relaţii. Există izvoare scrise ce pomenesc despre fenomenala putere de seducţie (cum reuşea e greu de spus, căci portretele lui arată un bărbat nu tocmai frumos) şi despre giganticul harem al mongolului, dar şi scrieri care-l prezintă pe han ca pe cel mai mare violator din istorie. De fapt, această versiune pare şi cea mai apropiată de adevăr.
Se pare că omul care a cucerit Asia şi o parte din Europa ar fi avut relaţii sexuale cu mii de femei (se vorbeşte chiar despre zeci de mii!), însă sursele se cam contrazic atunci când vine vorba despre natura acestor relaţii. Există izvoare scrise ce pomenesc despre fenomenala putere de seducţie (cum reuşea e greu de spus, căci portretele lui arată un bărbat nu tocmai frumos) şi despre giganticul harem al mongolului, dar şi scrieri care-l prezintă pe han ca pe cel mai mare violator din istorie. De fapt, această versiune pare şi cea mai apropiată de adevăr.
Se pare că omul care a cucerit Asia şi o parte din Europa ar fi avut relaţii sexuale cu mii de femei (se vorbeşte chiar despre zeci de mii!), însă sursele se cam contrazic atunci când vine vorba despre natura acestor relaţii. Există izvoare scrise ce pomenesc despre fenomenala putere de seducţie (cum reuşea e greu de spus, căci portretele lui arată un bărbat nu tocmai frumos) şi despre giganticul harem al mongolului, dar şi scrieri care-l prezintă pe han ca pe cel mai mare violator din istorie. De fapt, această versiune pare şi cea mai apropiată de adevăr.
Regele cu şase neveste şi 20 de amante
După ce am numărat numărul cuceririlor în mii, este vremea să coborâm cu picioarele pe pământ şi să vorbim despre iubăreţul rege englez Henry al VIII-lea (1491-1547) al doilea monarh al Casei Tudor, recunoscut pentru charisma lui, dar şi pentru că a schimbat şase neveste şi a avut cel puţin 20 amante. Pentru că niciuna dintre neveste nu-i făcea un moştenitor de sex masculin, Henry al VIII-lea a decis să divorţeze de fiecare dintre ele, însă pe două dintre consoarte (Anne Boelyn şi Katherine Howard) le-a lichidat pur şi simplu (au fost executate prin decapitare), pentru că nu i se aproba divorţul. Cele şase căsnicii ale regelui s-au întins pe 38 de ani, au fost numărat circa 20 de metrese, iar cea mai lungă relaţie extraconjugală, cu Catherine of Aragon, a durat în jur de opt ani. Nici Henry al VIII-lea nu era chiar un model de frumuseţe, portretele păstrate din epoca lui înfăţişându-l ca pe un bărbat gras, cu pântecul proeminent şi cu trăsături destul de anonime. Secretul lui era puterea dublată, evident, de avere.
Hipnoticul Picasso
Dacă personajele de mai înainte au gravitat în jurul puterii monarhice şi al banilor, cel de-al cincilea protagonist al topului nostru este un artist celebru care, cel puţin în prima parte a vieţii, nu era chiar foarte bogat. Interesant este că deşi nu era un bărbat foarte frumos, Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Ruíz y Picasso (1881-1973) – pe scurt Pablo Picasso – a reuşit să-şi fascineze într-un mod straniu iubitele, care după despărţire ajungeau, pe fondul depresiei, la adevărate drame. De-a lungul vieţii, Picasso avut relaţii amoroase cu zeci de femei (unii spun chiar sute), însă doar şapte au fost la modul serios. Pe toate, însă, le-a părăsit la un moment dat. Prima, Fernande Olivier, a trăit în depresie până la moarte. Nici doua, Olga Koklova, nu s-a împăcat cu despărţirea şi l-a hărţuit apoi ani în şir. Bizareriile continuă: Marie-Therese Walter s-a spânzurat, Dora Maar s-a izolat de lume, iar Jacqueline Roque s-a împuşcat când a aflat vestea morţii lui Picasso. Doar Francoise Gilot a trecut mai uşor peste despărţire după ce şi-a încheiat aventura cu pictorul trecut de 60 de ani, pe când ea avea doar 23. Secretul lui pare să fie un soi de putere hipnotică asupra femeilor.
Barbă Albastră, un personaj de groază
Nu poate nimeni să bage mâna-n foc că Barbă Albastră chiar a existat şi nici că fost un cuceritor tocmai de prim-rang. Maniera în care şi-a consumat poveştile sentimentale este, însă, un aparte, căci toate au avut un final identic: crima. De fapt, „Barbă Albastră” este titlul unei povestiri de Perrault, după numele eroului principal „Barbe-Blue”. Sadic şi bestial, el şi-a sugrumat primele şase neveste, pe care apoi le-a spânzurat în „cabinetul negru”. Căsătorit a şaptea oară, a fost omorât de fraţii ultimei soţii, care descoperiseră îngroziţi cadavrele celorlalte femei. Barbă-Albastră a devenit în literatură şi publicistică o expresie care desemnează un aventurier fără scrupul, un escroc sentimental.
Dotatul Terente
Nu există niciun dubiu că „microbul” iubirilor multe, dese şi fără obligaţii este prezent şi în spaţiul românesc. Să ne amintim doar de pătimaşele poveşti de iubire ale voievodului Ştefan cel Mare sau de năstruşniciile mult mai mediatizatului Cristi Borcea. Însă niciunul n-a avut dimensiunea literară (ca să nu spunem şi altfel; Muzeul Institutului „Mina Minovici” încă mai păstrează, în formol, „dotarea” sexuală” a personajului) a celebrului bandit Terente, pe numele lui real Ştefan Vasali.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau